De ce Austria?

 1 Sept 2019

Nu am avut mult de dezbatut. Nu am analizat multe tari si si nici diferite sisteme educationale si de sanatate. Nu ne-am interesat care sunt impozitele si care sunt legile intr-o tara vs alta tara.
Am ales Austria pentru ca o cunosteam.
Avem oameni dragi care sunt stabiliti aici. Romani care ne sunt dragi. Prin prisma lor, in ultimii 6-7 ani am cunoscut Austria. Am aflat de la ei cam care sunt salariile aici, cam cat si cum sunt amenzile aici, cam care sunt chiriile, cam care este atitudinea fata de imigranti si in general cum functioneaza sistemul lor.
Ani de zile ne-am uitat la ei si i-am ascultat asa…de departe. Nu de departe in sensul de kilometri ci de departe in sensul de…romani carora le era cat de cat bine in tara si ne uitam la ei din bula noastra sigura si calduta din tara. Problemele lor erau probleme…de departe. Eforturile lor erau asa, niste clisee.
Da, stim, va e greu departe de tara, de familie si de prieteni.
Da, stim, e greu sa fii roman in strainatate si sa depinzi de straini.
Da, stim, romanii sunt rai unii cu altii.
Da, stim, strainii se cred superiori romanilor.
Da, stim, trebuie sa o iei de jos si sa muncesti mult.
Etc.
De fapt, nu stim. Sunt doar niste clisee pentru noi si pentru cei mai multi dintre noi cei ramasi “acasa”.
La un moment dat reusitele lor au inceput sa fie peste ale noastre. Reusite vizibile si usor de cuantificat. Ei duc aici un razboi. Unele lupte castigate nu sunt vizibile pentru noi si…pot fi si de neinteles.
Va dau un exemplu concret : “Au trecut luni intregi in care vanzatoarea de la benzinaria unde alimentam nu mi-a raspuns la salut. Eu am perseverat si am salutat si i-am zambit de fiecare data pana cand intr-un final mi-a raspuns la salut. Azi, cativa ani mai tarziu imi si zambeste, cateodata ma intreaba si ce fac.” Poate multi dintre voi veti spune, asa si, d-asta nu mai dorm eu noaptea ca nu ma saluta aia de la benzinarie. Dar aici, aici se simte altfel.
Nu ma refer doar la aceste micile batalii pentru care ei probabil se bucura mult. Ma refer la reusite de ordin financiar. Ma refer la a deveni proprietar de casa de 300m2 si curte de 2000m2. Ma refer la a iti permite sa mai aduci pe lume un al doilea copil, ma refer la a iti permite sa cumperi si sa intretii doua masini la fel de bune. Ma refer la vacante, ma refer la viata linistita. Ma refer la calitatea vietii per total.
Cum au reusit oamenii dragi de aici? Pai…muncesc mult si respecta regulile si platesc impozite si isi vad de treaba lor.
Dar oare nu asta faceam si noi in Romania? Oare nu asta faceti si voi? Sau voi munciti mai putin?
Si am inceput sa ne intrebam. Oare cat de greu a fost greul lor la inceput? Oare cat de greu mai e greul lor acum? Oare noi si copiii nostri l-am putea duce?
Am plecat de acasa cu doua idei despre ce o sa gasim aici si cum o sa ne fie aici :
1. Va trebui sa muncim mult.
2. Sistemul austriac e mai bun si e facut si gandit sa ajute oamenii.
Dupa o saptamana in Austria as putea sa iau o portavoce si sa strig cele 2 idei la volum maxim, dar voi nu aveti cum sa ma auziti asa ca o sa le scriu din nou si o sa le subliniez:
1. VA TREBUI SA MUNCIM MULT. MAI MULT DECAT AM CREZUT. FARA OCOLISURI, FARA SCURTATURI. FARA AMANARI. FARA TERGIVERSARI. MULT SI BINE.
2. SISTEMUL AUSTRIAC E FACUT SA TE AJUTE DOAR DACA RESPECTI REGULILE. DACA NU LE RESPECTI, TOLERANTA FATA DE GRESEALA ESTE ZERO.
Am ales Austria pentru ca:
• Avem oameni dragi aici care ne gazduiesc, care ne ajuta, care ne sprijina si care sunt dispusi sa ne lase sa ne bucuram si sa profitam de tot ce au construit ei in multi ani.
• Sistemul lor de invatamant, cel de stat, prescolar, seamana foarte mult cu sistemul Montessori, sistem urmat de noi in tara. Copiii petrec mult timp afara, in aer liber. Este incurajata joaca libera si au multe activitati din viata practica. Nu aplica pedepse si nici recompense. Sunt putini copiii intr-o grupa raportat la numarul de educatori. Pentru Calin in Romania plateam 2200 lei gradinita. Aici vom plati ~ 4 eur / zi masa, adica sub 100 eur / luna. Acomodarea blanda este incurajata si preferata. Se considera ca este datoria ta ca parinte sa aloci timp, 1 saptamana, 2, 3 sau chiar peste o luna sa fii disponibil, sa stai in gradinita sau in apropierea ei.
• Au sosele bune si autostrazi multe si parcari multe si nu e niciodata trafic asa cum e in Bucuresti si pentru ca au rabdare.
• Au sistem sanitar excellent, pacientii sunt tratati ca niste oameni, spitale elegante si curate precum cele private de la noi si dotate conform ultimelor standarde.
• Recicleaza. Mereu. Fara echivoc. Si cutiile de iaurt trebuiesc spalate inainte de a fi puse in recipientul dedicat plasticului.
Pentru noi o sa fie greu sa respectam toate regulile. O vom face, dar va fi un effort. Pentru noi e greu sa reciclam, dar o facem. Ne uitam la ce avem in mana, deschidem cele 4 cutii de gunoi, analizam si abia apoi aruncam.
Pentru noi e greu sa intelegem de ce stau 10 persoane la coada la casa, cu cosurile pline, calmi si senini si o asteapta pe vanzatoare sa isi termine de asezat produsele in vitrina fara graba, minutios si cu zambetul pe buze.
Pentru noi e greu de inteles de ce sa dam 2000 de eur commission agentului imobiliar daca am aflat care e proprietarul.
Eforturile noastre sunt constiente. Insa, copiii nostri vor creste cu mentalitatea asta. Pentru ei asta va fi naturalul, firescul. Ei vor fi mai sanatosi din toate punctele de vedere , medical, psihic, mental. Si mai echilibrati.
D-asta am ales Austria. E suficient?
Va mai dau cateva detalii despre prima noastra saptamana aici.
Am vazut o caprioara. Statea pe marginea drumului frumoasa si mandra si blanda. Am vazut multe veverite.
😊 am aflat de ce e iarba lor mereu la linie. Pentru ca o tund mereu. Constant. Ne-a luat ieri 2 ore si jumatate sa tundem toata iarba din curte doar cu masina mare de tuns iarba, plus inca o ora cu trimmer-ul. O iarba scurta dp meu dv. Dar nu si al lor. Sambata se tunde iarba. Scurt. Simplu. Fara indoiala. Sambata se tunde iarba.
Am decis sa alternez alergatul cu pedalatul. E mai greu sa alerg.
Calin face progrese mari cu vorbitul limbii germane. Pronunta bine si retine foarte usor. Spre deosebire de noi unde lucrurile nu merg chiar ca unse. 😊
Inca nu ne-am gasit linistea. Inca avem bagaje si in garaj si in geamantan, si aici, si dincolo…Inca nu avem o rutina. Dar copiii dorm bine noaptea si ziua sunt fericiti.
Pana data viitoare, va rog, fiti buni unii cu ceilalti!