Țigările din viața noastră

 

In Austria 1 pachet de tigări costă in jur de 5 eur și nu poate fi cumpărat din supermarket. Sunt tonomate speciale in parcări, pe stradă, etc.  Sau se pot cumpăra din benzinării sau din tutungerii.

Eu nu mai fumez de vreo 10 ani.  Am fumat. Cred că doar vreo 4 sau 5 ani m-am numit fumătoare. Fumam Kent lung și Marlboro Filter Plus. Imi plăcea mult să fumez și consideram că sunt o parte importantă din mine și că nu pot fara ele. Nu mă culcam dacă mai aveam o singură țigare in pachet, mergeam să cumpăr, fumam in masină, mă frustram dacă eram undeva unde imi era limitat accesul la țigări, etc.

Apoi am dat de o carte foarte la modă in perioada aia “In sfarsit nefumător” a lui Allen Carr. O stiti? Am citit-o nu pentru că voiam să mă las ci pentru că eram curioasă. Era considerată un fenomen. A schimbat ceva in mine acea carte și mi-am dorit sa imi dovedesc mie insămi că sunt mai puternică decat țigările.  Plus că aveam undeva o temere că voi rămane insărcinată și că nu voi putea să mă las de fumat. Acum stiu că nu s-ar fi intamplat asta și că as fi renuntat imediat la țigări ca să imi protejez bebelușul.  



Evident că după ce a trecut perioada grea, din cea mai inrăita fumătoare m-am transformat in cel mai vehement critic. Și mă simțeam indreptățita să spun fiecarui fumător: și tu poți să te lași! Lasă-te! O sa fie mai bine! E o prostie să fumezi!  Ce pot să zic acum? Eram tanăra și credeam că lumea se invarte in jurul meu. 😊  

Acum nu mai fac asta. Am invătat să imi văd de treaba mea și am inteles că suntem diferiți și că tocmai ăsta este farmecul.

Cu toate astea, aș spune cuiva să nu mai fumeze. Soțului meu. El a fumat mereu social, așa câte o țigare din când in când, mereu imprumutate de la alții. Aici in Austria a inceput să mai cumpere. Nu este un fumător ața cum am fost eu, insă nici nu aț vrea să devină. Când fumează mereu se ascunde de copii, nu fumeaza niciodată in prezența lor. Nu vrea ca ei sa crească și să creadă că este firesc să fumezi pentru că și-au văzut părinții fumând. Și până sa inteleagă ei ce inseamnă “fă ce spune popa, nu ce face popa”, e posibi sa iși dorească sa iși copieze părintii și să fumeze și ei.  Și asta chiar nu vreau.

Dacă fumează și apare un copil pe langa el, deși fumează prin curte ascuns, atunci iși palmează tigarea. Stiți cum? Cum o făceam cand eram copii și ne feream de vreun adult. 😊 Ce ciudătenie! Cand suntem tineri ne ferim să nu ne vadă adultii și când suntem adulti ne ferim să nu ne vadă copiii. 😊

Nu stiu dacă aici se fumează mai mult sau mai puțin decat in România. Am intrat in contact cu prea puțini oameni  la nivelul la care să stăm de vorbă și să aflu daca fumează sau nu. La cele două job-uri avute, fumătorii erau clar minoritari, dar nu stiu dacă pot extrapola.

Oricum, in ultimii ani, eu simt o scădere a fumătorilor, cel puțin in mediile din care eu fac parte.

 

La voi cum e? Fumați?

10 decembrie 2020