Mersul pe jos in Austria

 

Vorbeam aseara cu sotul meu despre cum inca suntem uimiti de infrastructura rutiera aici, in Austria.

De la calitatea soselelor care sunt absolut impecabile, la promtitudinea cu care intervin oficialitatile in cazul in care trebuie reparat ceva. De la numarul mare de sensuri giratorii la numarul mare de indicatoare. De la usurinta cu care treci de pe un drum national pe o autostrada si pana la miile de kilometri de drumuri dedicate biciclistilor.

Nu am cunoscut niciun om, strain sau austriac de cand suntem in Austria fara masina. Macar una pe familie, dar, in general, exista cate una pentru fiecare membru. Cred ca in Viena sunt multi fara masina, sau poate au dar o folosesc doar ocazional, aici, in zona rurala, masina e sfanta. Dar, cu toate ca masina e folosita zilnic si ca absolut toti sofeaza (inclusiv seniorii care abia pot merge, pentru ca este mai usor sa sofezi decat sa mergi, mai ales o masina automata), aici se si merge mult pe jos, in sens terapeutic, medicinal sau recreativ.

In zilele de sarbatoare sau in weekend, mereu vedem grupuri mai mari sau mai mici de oameni iesiti la plimbare. Familii, cu copii de varsta copiilor mei, sau mai mari, sau cu bebelusi in sisteme de purtare. Grupuri de adolescenti. Grupuri de elevi. Doar barbati. Doar femei. Am vazut de mai multe ori cate doua doamne in varsta care mergeau pe marginea drumului, sau chiar prin padure, agale sau in pas alert povestind si zambind. Ca la absolut orice lucru de genul asta constatat in Austria, ma bucur de el, il vreau si pentru noi, il proiectez in viitorul nostru si apoi ma intristez ca in Romania nu e asa. Pentru ca imi vine in minte imaginea batranilor aplecati si tristi, la farmacii, astepand sa isi ia medicamentele compensate. Off, nu vreau sa intru in subiectul asta acum, azi vreau sa va povestesc despre mersul prin Austria, mersul pe jos.

Toate categoriile de oameni descrise mai sus  au in comun doua lucruri. Primul este ca inteleg importanta miscarii, a mersului in natura. Si al doilea este ca inteleg necesitatea echipamentului potrivit.  Unii merg cu acele bete speciale din aluminiu, altii fara insa toti au incaltari adecvate. Toti au haine subtiri dar din materiale special concepute sa nu permita vantului sa treaca. Toti au pantaloni din materiale care sa pastreze temperatura dar care sa le permita sa faca miscari. Capul le este acoperit vara si, cei care aleg sa faca plimbari mai lungi au saci speciali, usori dar cu multe comportimente si recipiente termice pentru lichide. 

Cine face sport stie ca dupa fiecare sesiune te simti mai energizat, mai senin, mai usor. Oboseala este doar la nivel fizic dupa, insa, per total nivelul de bine creste. Plus ca sunt beneficii pe termen lung, daca se practica in mod constant miscarea.

Noi suntem incepatori. In primul lockdown am colindat mult cu copiii, pe jos sau cu bicicletele, dar doar imprejurimile si sigur nu cu echipament adecvat. Nu am refuzat sa cumparam ci pur si simplu nu ne-am pus problema. Ne imbracam ca pentru o iesire in parc. Acum, iarna nu mai putem face asta. Asa ca am investit ceva banuti in echipamente adecvate. Nu am luat game de top si nici prea multe accesorii, dar am luat strictul necesar pentru fiecare dintre noi si am simtit diferenta BIG TIME. Cu siguranta vom continua sa ne mai luam echipamente si sa mergem pe  trasee in padure si pe munti. Nu spun ca e usor cu Diva de Emma care vrea sa admire fiecare frunzulita si sa planga la fiecare strop de noroi de pe ghetele ei roz, dar e prea frumos sa nu facem asta. Si pe langa starea de bine pe care o avem cu totii in timpul plimbarilor si dupa, sunt sigura ca in felul acesta, expunandu-I pe copii constant la natura si la iesiri si la miscare, le sedimentam idee ca e firesc, ca e natural ca miscarea in natura sa faca parte din viata lor.

Si ,asa, am convingerea ca ei, copiii mei nu vor fi batranii tristi si aplecati care asteapta sa isi cumpere medicamentele pe reteta compensata ci vor fi batranii care vor sporovai vesel la 85 de ani, cu betele in mana, plimbandu-se prin natura cu prietenii lor.

Si, asa am speranta ca si noi vom fi acei batrani.

Fiti buni unii cu ceilalti, e ieftin! 

09 decembrie 2020