• Search for:
17Apr
Facă-se voia, Ines Dumitriu

       ”Schimbul de priviri dintre cele două femei nu durează decât câteva secunde, dar, pentru Miranda este destul ca să-și dea seama. Cum am putut să fiu atât de chioară? Oare cum să nu recunosc eu plânsul ăsta?  Ochii ăștia bulbucați, gura asta lăbărțată, zile întregi de plâns, o lună după alta, numai dintr-un singur motiv poți să plângi așa, ca proasta. ”

        

          L-am găsit menționat pe Eliade zilele trecute într-o carte a unui autor străin. Un american. Și m-am bucurat mult.

          Cu siguranță nu e prima oară când mă întâlnesc cu o astfel de situație , dar acum, de când sunt departe de România, felul în care noi românii suntem priviți în străinătate a căpătat alt sens pentru mine. E mai important.

          Și vreau să contribui la promovarea românilor buni, oriunde ar fi ei și indiferent de domeniul în care activează.

          Se întâmplă să vă scriu azi despre Ines Dumitriu pentru că este scriitoare și cărțile sunt importante pentru mine. Dar și pentru că săptămâna trecută am citit ”Facă-se Voia”, cel mai recent roman al ei.

          Și prima ei carte Blestem, m-a impresionat, am scris despre ea aici, dar, recunosc am rezonat mai mult cu aceasta. Este vorba despre patru femei diferite, cum nu se putea mai diferite, dar care lucrează împreună. Fiecare duce o luptă acasă, în viața personală  și fiecare este judecată după aparențe în interiorul fabricii. Mi-a plăcut mult să o văd pe fiecare prin ochii celorlalte și apoi așa cum e de fapt. Asta a fost pentru mine esența cărtii și ăsta este mesajul cu care eu plec. Trebuie să fim buni unii cu ceilalți și să nu ne judecăm, fiecare ducem o luptă care nu ne e scrisă în frunte cu litere vizibile. 

          Cartea merită citită și pentru felul interesant în care viețile celor patru femei se leagă. Nu vreau să vă spun prea multe să nu vă stric surpizele, dar este și despre puterea noastră a femeilor, de a ne înțelege una pe cealaltă (după ce ne scoatem colții una la cealaltă) și de a ne sprijini și ajuta una pe cealaltă.

          Cireașa de pe tort a fost coperta. Momentul acela când termini cartea, o închizi și te mai uiti o dată la ea, cu gândul la final, la acea ultimă propozitie și apoi vezi coperta. Atunci la final am descoperit cum fiecare  personaj este croit și desenat întocmai.

          Așa cum spuneam și mai sus, susțin autorii români și visez să îi văd traduși în limba germană, în rafturile librăriilor austriece, și nu numai. În rafturile oricărei librării din lume.

          Deocamdată o puteți comanda de aici  The Writing Journey

          Știu, am primit mesajele voastre că este mai mult transportul decât cartea și vă înțeleg, și eu apelez la tot felul de tertipuri ca să scutesc banii de transport.

          Am câteva exemplare în plus ale acestei cărți, dacă vreți și voi una, vă rog să îmi scrieți.

          Să fim buni unii cu ceilalți, e gratis.

17 aprilie 2021
13Apr
Suntem deconectați unii de ceilalti

-Bună, ce mai faci? Sunteți bine? Copiii sunt bine? -Bine, suntem bine. Și copiii sunt bine. Merg la grădi, e deschisă. Voi? – Și noi tot bine. Noi suntem cu școala online și cu lucratul de acasă. E complicat, dar măcar suntem sănătoși. -Da, asta e cel mai important că suntem sănătoși. Cum mai e cu numărul de cazuri la voi? La noi iar a crescut. -Da, și la noi e cam la fel, crește, mai scade. Și vaccinarea cum merge? Vor oamenii să se vaccineze? -Unii se vaccinează, alții nu. Ca peste tot. -Da, important e să rămânem sănătoși. -Bine, mi-a părut bine să te aud. -Și mie!


Cam așa decurg și discuțiile voastre? Știm tot ce face prietenul din copilărie care s-a mutat acum 15 ani pe alt continent, știm ce a mâncat aseară, dar, totuși suntem atât de deconectați.


Ne confruntăm cu aceleași probleme, vorbim despre aceleași lucruri, ne uităm pe geam dimineața și nu știm dacă se ne punem șapcă de soare sau mânuși de zăpadă. Și totuși suntem atât de deconectați.


Internetul și calculatoarele (sunt mega recunoscătoare pentru ele) nu ne mai sunt suficiente.


Eu aș pleca din Austria. Azi. M-aș duce undeva undeva unde e cald, unde oamenii vorbesc o limbă latină, caldă, melodioasă. Undeva unde se aude muzica peste tot. O fiestă. Undeva unde familile sunt gălăgioase și copiii nestăpâniți.

M-aș duce la un carnaval unde pe stradă străinii dansează unii cu ceilalți.


Dar nu pot. Pentru că mă gândesc și la mâine, nu doar la azi.


Să fim buni unii cu ceilalți, e gratis. 13 aprilie 2021
12Apr
În Austria bărbații nu sunt tocmai gentlemeni

Eu cred în a avea drepturi egale femeile cu bărbații.

Cred în a fi plătiți cu aceeași sumă pentru același job. Cred că nu trebuie să existe discriminare în niciun fel între o femeie și un bărbat.

Dar nu cred că suntem egali.

Nu cred că o femeie este egala bărbatului. Bărbatul este mai puternic din punct de vedere fizic. Femeia este mai mică de înălțime.

Bărbatul se orientează mai bine în spațiu, femeia simte mai bine atmosfera dintr-o cameră.

Creierul bărbatului lucrează diferit față de al femeii. Suntem diferiți din naștere nu doar din educație.

Noi, Emmei îi cumpăram și jucării considerate pentru băieți, cea mai recentă jucărie a fost o trusă de scule cu șurubelnițe (ea le spune șurubițe). Așa cum Călin a avut încă de la inceput păpuși și bebeluși și bucătarie și fier de călcat. Dar, el este băiat și ea este fetiță. Așa cum eu sunt femeie și soțul meu este bărbat. Și vrem să îi invățăm să se comporte adecvat sexului lor.

Ce mi-a venit cu subiectul ăsta?

Simplu. Ieri am fost la plimbare cu bicicletele într-o zonă destul de turistică și aglomerată. Și, pentru că nu am pedalat cu viteză, am avut ocazia să observ mulți oameni. Plus că am și mâncat afară, pe o bancă, altături de alți mulți oameni și mi-am adus aminte de ceva ce am mai observat și am mai simțit și la primul meu job aici în Austria când lucram într-o echipă mare și mixtă, femei și bărbați, tot în bucătărie.

În Austria mi se pare că bărbații nu sunt la fel de atenți cu femeile.

Nu au noțiunea sau educația de a proteja femeia, de a fi galant, de a a fi gentelman.

Exemple pe care le-am văzut ieri.

Drumul pietonal se suprapunea cu cel pentru biciclete, un timp. Și atunci, pietonii erau obligați să meargă unul în spatele celuilalt. Am observat de mai multe ori cum bărbatul grăbea pasul și trecea în față, lăsându-și femeia în spate.

Sau, el și ea plimbându-se , ea spre partea de exterior a trotuarului, spre stradă. O femeie trebuie să fie protejată și să meargă, la fel ca un copil, pe partea dinspre intreriorul trotuarului.

Am văzut mulți bărbați care stăteau pe margine, liniștiți și își trimiteau femeile să stea la coadă la înghețată. Sau le așteptau pe ele să comande mâncarea. Sau, în timp ce mâncau, și-au dat seama că le lipsea ceva, probabil un sos. El a rămas pe bancă și ea s-a ridicat și a intrat în restaurant.

Nu sunt extremistă. Pot să cobor din mașină fără să vină el să îmi deschidă portiera. Dar, mă aștept să mă lase pe mine să intru prima într-o cameră. Atenție, nu într-un restaurant, acolo bărbatul intră primul. Mă aștept să comande el de mâncare, după ce stabilim împreuna ce mâncăm. Mă aștept să stea el la coadă la înghețată chiar dacă el, poate, nu mânăncă.

Mă aștept ca el să dea telefoanele grele, mă aștept ca el să confrunte situațiile dificile și mă aștept ca dimineața el să iasă să îmi pornească mașina ca să se încălzească înainte să mă urc eu în ea.

Suntem egali în familia noastră, eu și el ,dar avem roluri și responsabilități diferite. El are grijă ca toate facturile să fie plătite, ca toate contoarele să fie citite, ca toate dispozitivele din casă să funcționeze și ca mașinile să aibă combustibil. Cred că în 14 ani de relație am alimentat de 3 ori mașina. În rest a avut el grijă, deși, a fost o perioadă în care avem o singură mașină și el mergea cu metroul la serviciu și eu cu mașina.

Eu am grijă să spăl hainele, să țin casa curată, să fac o listă de cumpărături potrivită bugetului și nevoilor noastre. Eu am grijă să fac rotația hainelor în dulapuri în funcție de anotimpuri și de măsurile copiilor. Eu am grijă să avem un meniu diversificat și mâncare caldă în funcție de preferințele fiecăruia (deși nu îmi place să gătesc). Eu am grijă să fac programări copiilor la medic și să urmăresc să avem in casă medicamentele necesare. Și eu sunt perna lor atunci când nu le e bine și am grijă să nu mă îmbolnăvesc decăt după ce ei toți au trecut de boală.

Eu pot să fac aproapte tot ce face el și el ar putea să facă aproape tot ce fac eu. Doar că așa funcționăm noi bine.

Grija față de femeie pleacă din educație.

Călin știe că Emma intră prima pentru că este fată, nu pentru că este mai mică. El știe să ofere flori  unei femei și știe că trebuie să protejeze o femeie pentru că el are un corp de bărbat, mai puternic.

Cred că trebuie să ne uităm la fii noștri și să îi educăm să fie bărbații care vrem să devină.

Călin este copilul meu, nu are nici măcar 6 ani, dar el o să fie bărbatul unei femei. Și trebuie să știe să o respecte și să aibă grijă de ea.

Să fim buni unii cu ceilalți, e gratis.
7Apr
Prima carte citită de Călin

Călin a citit prima lui carte cap coadă.

Literele le știe de mult, de dinainte de a împlini doi ani.  

În București, când stăteam la bloc, înainte să vină Emma, coboram zilnic în parc și treceam printr-o parcare plină de mașini. Pe lângă mărcile mașinilor pe care la fel, le-a învățat foarte repede fiind pasionat, ne cerea să îi spunem și ce scria pe fiecare plăcuță de înmatriculare. Așa a învățat literele.

Scrie propoziții simple cu litere de tipar. Îi place să ne lase peste tot prin casă tot felul de mesaje. Îi place să citească toate cuvintele care apar prin locuri mai putin obisnuite, de exemplu pe orice panou publicitar, sau numele magazinelor în care intrăm sau pe lânga care trecem. Sau să citească etichete.

Dar mai puțin cărți. Cărțile îi place să i le citesc eu. Mai citim împreună, eu o propozitie, el o propozitie, reluăm, dar simt că pentru el se pierde din farmecul poveștii pentru că alocă atât de multă energie cititului. Si nu vreau să-l forțez, nu am niciun interes să înceapă deja să își citească singur cărți, sunt sigură că va citi din plăcere atunci când o sa fie pregătit.

Anul trecut am comandat o carte specială.

Am știut că e specială de dinainte de a o citi pentru că ea e scrisă de o fetiță de doar 7 ani. Maria Nicolescu este autoarea și cartea se numește Lucia în căutarea luminii fermecate.

Pe Călin l-a intrigat când i-am spus că o fetiță de doar 7 ani a scris cartea. S-a uitat de multe ori la poza Mariei de pe coperta cărții:

Mama, ea e Maria? Ea a scris cartea? Chiar?

L-am întrebat dacă ar vrea să o citească el singur cap coadă. L-am simțit că s-a ambiționat și a spus da. Procesul a fost unul destul de lung pentru că își pierdea răbdarea. De fiecare dată eu îl intrebam dacă vrea să continui eu și mereu a spus nu. I-am respectat decizia și l-am încurajat.

A trecut ceva de atunci, timp în care am reluat de mai multe ori părțile citite pentru că nu ne mai aduceam aminte exact detalile dar, am ajuns la final.

Povestea este una emoționantă, este poveste unei fetițe care își caută lumina interioară. În călătoria ei, ea întâlnește și piedici dar primește și ajutor. Povestea este una de suflet și dacă vreți să știti cum de un copil de doar 7 ani a simțit să scrie o carte, vă invit să citiți aici articolul scris de mama autoarei. O să vă emoționeze.

Nu știu dacă e târziu sau devreme.

Probabil că unii copiii citesc deja singuri la vârsta asta, poate că unii încă nu știu literele. Nu este important. Important este că eu i-am respectat ritmul fiului meu și că el la aproape 6 ani a terminat prima lui carte singur și eu sunt foarte mândră de el.

Nouă ne-a plăcut mult cartea și ea înseamnă mult pentru noi, și pentru că e prima carte citită de Călin și pentru că este scrisă de un alt copil român pe care noi vrem să îl incurajăm să mai scrie.

Așa că am decis să facem cadou un exemplar nou nouț al cărții cu un autograf din partea Mariei, a autoarei.

Cheltuielile de transport sunt suportate de mine pe teritoriul Europei. Tot ce trebuie să faci este să îmi scrii în mesaje care a fost prima carte pe care tu ai citit-o sau pe care copilul tău a citit-o prima dată.

Mesajul care va primi cele mai multe like-uri pănă joi dimineață,  8 aprilie la ora 10 (ora Austriei), va primi cartea cadou.

Succes!

Să fim buni unii cu ceilalți, e gratis.

07 aprilie 2021