Prima carte citită de Călin

Călin a citit prima lui carte cap coadă.

Literele le știe de mult, de dinainte de a împlini doi ani.  

În București, când stăteam la bloc, înainte să vină Emma, coboram zilnic în parc și treceam printr-o parcare plină de mașini. Pe lângă mărcile mașinilor pe care la fel, le-a învățat foarte repede fiind pasionat, ne cerea să îi spunem și ce scria pe fiecare plăcuță de înmatriculare. Așa a învățat literele.

Scrie propoziții simple cu litere de tipar. Îi place să ne lase peste tot prin casă tot felul de mesaje. Îi place să citească toate cuvintele care apar prin locuri mai putin obisnuite, de exemplu pe orice panou publicitar, sau numele magazinelor în care intrăm sau pe lânga care trecem. Sau să citească etichete.

Dar mai puțin cărți. Cărțile îi place să i le citesc eu. Mai citim împreună, eu o propozitie, el o propozitie, reluăm, dar simt că pentru el se pierde din farmecul poveștii pentru că alocă atât de multă energie cititului. Si nu vreau să-l forțez, nu am niciun interes să înceapă deja să își citească singur cărți, sunt sigură că va citi din plăcere atunci când o sa fie pregătit.

Anul trecut am comandat o carte specială.

Am știut că e specială de dinainte de a o citi pentru că ea e scrisă de o fetiță de doar 7 ani. Maria Nicolescu este autoarea și cartea se numește Lucia în căutarea luminii fermecate.

Pe Călin l-a intrigat când i-am spus că o fetiță de doar 7 ani a scris cartea. S-a uitat de multe ori la poza Mariei de pe coperta cărții:

Mama, ea e Maria? Ea a scris cartea? Chiar?

L-am întrebat dacă ar vrea să o citească el singur cap coadă. L-am simțit că s-a ambiționat și a spus da. Procesul a fost unul destul de lung pentru că își pierdea răbdarea. De fiecare dată eu îl intrebam dacă vrea să continui eu și mereu a spus nu. I-am respectat decizia și l-am încurajat.

A trecut ceva de atunci, timp în care am reluat de mai multe ori părțile citite pentru că nu ne mai aduceam aminte exact detalile dar, am ajuns la final.

Povestea este una emoționantă, este poveste unei fetițe care își caută lumina interioară. În călătoria ei, ea întâlnește și piedici dar primește și ajutor. Povestea este una de suflet și dacă vreți să știti cum de un copil de doar 7 ani a simțit să scrie o carte, vă invit să citiți aici articolul scris de mama autoarei. O să vă emoționeze.

Nu știu dacă e târziu sau devreme.

Probabil că unii copiii citesc deja singuri la vârsta asta, poate că unii încă nu știu literele. Nu este important. Important este că eu i-am respectat ritmul fiului meu și că el la aproape 6 ani a terminat prima lui carte singur și eu sunt foarte mândră de el.

Nouă ne-a plăcut mult cartea și ea înseamnă mult pentru noi, și pentru că e prima carte citită de Călin și pentru că este scrisă de un alt copil român pe care noi vrem să îl incurajăm să mai scrie.

Așa că am decis să facem cadou un exemplar nou nouț al cărții cu un autograf din partea Mariei, a autoarei.

Cheltuielile de transport sunt suportate de mine pe teritoriul Europei. Tot ce trebuie să faci este să îmi scrii în mesaje care a fost prima carte pe care tu ai citit-o sau pe care copilul tău a citit-o prima dată.

Mesajul care va primi cele mai multe like-uri pănă joi dimineață,  8 aprilie la ora 10 (ora Austriei), va primi cartea cadou.

Succes!

Să fim buni unii cu ceilalți, e gratis.

07 aprilie 2021