Cum se integrează Auslanderii in comunitățile mici?
M-a intrebat cineva, intr-un mesaj, dacă e greu să te integrezi intr-o comunitate mică de la țară, fiind străin.
Cel mai bun răspuns e că trebuie să vrei să faci asta și trebuie să fii dispus să faci eforturi.
Acum două zile de la ora 2 pana la aproape 5, de Faschingdienstag am participat la niste obiceiuri locale care m-au scos din zona mea de confort. Am mers cu localnicii, de la o casă la alta (doar la cele care erau semnalizate), pe jos, evident și cu cei mici, și am socializat cu fiecare gazdă.
Acasă aveam multe de făcut, imi era frig și nu mă simțeam chiar confortabil să vorbesc cu ei dar, am făcut eforturi să le arăt că vrem să ne integrăm in comunitate, am pus intrebări despre cum iși ingrijesc curțile, despre copii, despre sărbătoare. Ei la rândul lor au inceput să ne adreseze intrebări, un cuvânt in engleză (pentru care iși tot cereau scuze că nu l-au pronunțat bine) două cuvinte in germană și alte două mișcări de mimă. Mi-a plăcut tare un moment in care eu eram prinsă intr-o discuție, Gabi, soțul meu era prins in altă discuție și Emma alerga pe o terasă mai inaltă. Când s-a apropiat de margine, am văzut un bunic, care era acolo cu al său nepot, că s-a apropiat de Emma, i-a spus ceva și a indreptat-o in direcția bună. Apoi, s-a uitat la mine și, zâmbind, a ridicat degetul mare in semn de OK, totul e in regulă. Nu erau adultul și copilul. Erau adulții toți care aveau grijă de copiii toți.
Ca să te integrezi in comunitate trebuie să le arăți că vrei să te integrezi in comunitate. Nimeni nu va veni cu un coș de fructe la tine, așa cum vezi in filme, să iți ureze bun venit. Dar e posibil ca, dacă tu te duci la ei să le ceri un măr să iți ofere un coș cu fructe.
Nu spun că așa e peste tot și că dacă faci așa totul o să meargă strună. Eu susțin ideea de atitudine bună și proactivă.
Cumpărăm mezeluri pentru copii de la Unimarkt-ul din sat, de la raionul de produse bio, cele mai multe produse in zonă, de localnici. L-am intrebat azi pe soțul meu, el fiind responsabil de cumpărături. Cum faci să ceri mezeluri feliate, cum spui? Mi-a spus că nu știe cum, dar că mereu ii zâmbește doamnei și că reușesc cumva, și el și doamna să se facă ințeleși unul de celălalt. Ieri a venit acasă cu feliile de șuncă băgate intr-o chiflă. Doamna de acolo i-a făcut un sandviș dintr-o chiflă și 12 felii de șuncă. Nu a fost nicio problemă, a mulțumit și acasă noi ne-am amuzat impreună.
Așa că, atitudinea e cea mai importantă. Am auzit povești despre o familie de străini, tot aici in zonă, care au făcut multe probleme și care s-au evidentiat negativ inclusiv in grădiniță. Nu o să dau detalii pentru că nu am văzut cu ochii mei, au fost zvonuri pe care le-am auzit. Dar, dacă singura experiență pe care austriecii de aici au avut-o cu românii a fost una mai puțin bună, este evident că vor fi reticenți la următoarea.
E ok să fie așa? Nu. Nu e ok față de noi cei care le călcăm pe urme. Dar, indiferent că e sau nu corect, pur și simplu așa stau lucrurile. Noi nu pornim de la zero in relația cu austriecii, sau de la plus. Noi pornim de la minus și trebuie să demonstrăm.
Știu că am mai spus asta, dar atitudinea e cea mai importantă. Vrei să te integrezi intr-o comunitate mică? Trebuie să vorbești cu ei, trebuie să interacționezi cu ei, trebuie să coci prăjituri și să mănânci și să bei cu ei.
Și trebuie, in mijlocul zilei, intr-o zi de muncă, să lași tot ce ai de făcut, să iți desenezi niște mustăți și să iți pui urechi de șoricel și să te plimbi cu cei din sat 3 ore prin frig. Ei făceau eforturi să vorbească cu mine in engleză așa că am făcut și eu eforturi să vorbesc cu ei in germană. Ei veneau să mă intrebe dacă beau sau dacă mănânc și eu nu ii refuzam. Deși nu voiam nici să beau și nici să mănânc.
Experiența a fost una reușită și la final am stabilit cu celelalte mămici să ne mai vedem astfel incât copiii să se poată juca in afara gradiniței.
Voi cum v-ati integrat in comunități mici?
