#citesteromaneste susținut de The Writing Journey
”Am plecat din România cu un geamantan de haine și cu unul de cărți.”

         Așa îmi scria o doamnă despre momentul în care s-a mutat în Austria. A plecat din România cu un geamantan de cărți.

       Când pleci din țară, pleci cu greutăți pe umeri: temeri, frici, indoieli, poate datorii, poate priviri pline de lacrimi și de reproș, ale celor rămași în urmă.  Chiar îți permiți să cari și în geamantan greutăți? Kilograme întregi de hârtie plină de pete de cerneală. Unii, da. Alții, nu.

          Mâncarea e aceeași. Avem aceleași magazine, aceeași materie primă. Ne adaptăm, reinventăm rețete, ne transformăm gustul. Putem să gătim românește aproape oriunde. Învețăm limba. Puțin câte puțin. Apoi din ce în ce mai bine. Ajungem să înțelegem toate subtilitățile în limba țării care ne-a adoptat. Ne ajutăm copiii la teme în limba țării care ne-a adoptat. Completăm formulare și ne găsim  joburi mai bune în limba țării care ne-a adoptat. Dar, când punem mâna pe o carte, vrem ca petele de cerneală din ea să fie în română. Vrei să ne imaginăm  în română. Vrem să trăim emoțiile personajelor în română. În limba care ne curge prin suflet, prin amintiri, prin copilărie.

Pentru că asta ne leagă unii de alții, pe noi, ăștia plecați, limba.

Am fost în vizită la trei familii de români de când locuim aici. Toate trei aveau biblioteci. Nu în sensul de mobilier ci ca mulțime de cărți. Unele, mai ales cele pentru copii, erau în limba germană, dar, cele mai multe erau în limba română.

  La prima familie la care am fost am găsit obiceiuri și cultură diferite de ale noastre. Oamenii erau aici de peste 20 de ani. Am găsit până și altă religie. Dar, ce ne-a legat a fost graiul. Limba. Vorbele.

La cea de a treia familie la care am fost, chiar acum de curând, am dus cadou doamnei o carte. Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că doamna o cunoștea pe autoare, având același oraș natal, dar, nu apucase să citească nimic scris de ea. Pentru că e greu să comandăm cărți din România și pentru că scriitorii la început de drum nu ajung așa ușor în librăriile mari,  și mai ales, nu ajung pe alte meleaguri.

Haideți să rectificăm asta! Haideți să aducem aici, în toată Europa, cărți scrise de autori români contemporani. Să îi sustinem, să ne mândrim cu ei și, prin ei și prin petele lor de cerneală să fim mândri.

#citeșteromânește susținut de The Writing Journey este cel mai recent proiect al meu și prin el îmi propun să aduc românilor din Europa cărți scrise de autori români contemporani.

Azi deschidem magazinul, avem listate opt cărți, dar, sunt și altele pe drum. Livrăm în toată Europa prin poșta austriacă, cu tracking number la fiecare colet. Dacă întâmpinați ceva probleme în lansarea unei comenzi, vă rog să îmi scrieți, este ceva nou și pentru noi și învățăm pe parcurs.

Să fim buni unii cu ceilalți, e gratis.

31 mai 2021

Dezbracă-te, vreau să-ți vorbesc – Stagiune Online- Cineclic.ro

Am primit un mesaj dacă aș putea să ajut Teatrul Elisabeta prin distribuirea unui afiș către românii din diaspora.

Un afiș prin care ei iși anunță deschiderea stagiunii de primăvară online (cum altfel ar putea fi in pandemie decât online). Am citit de două ori mesajul pentru că au năvălit peste mine sentimente contradictorii. Ideea de teatru online, de deschidere a stagiunii online, artisti care cer ajutorul, pandemie, lipsa banilor, lupta de supraviețuirea a  culturii. Apoi m-am bucurat gândindu-mă că voi vedea iar o piesă de teatru. Și apoi m-am simțit onorată că pot scrie despre ei.

Le-am adresat câteva intrebări, cu pretextul de a mă documenta pentru acest articol. M-am și documentat, dar, de fapt, mi-a plăcut să stau de vorbă cu ei. 😊

La o piesă de teatru lucrează mai mult decât actorii, cei pe care ii vedem. Cine mai este in spatele unei piese de teatru?

Un spectacol al Teatrului Elisabeta implică energia și efortul unei trupe, în adevăratul sens al cuvântului. Avem, în lumina reflectoarelor, actorii. Cea mai numeroasă distribuție este cea a comediei “Puricele în ureche”, în care joacă nu mai puțin de 17 actori – un număr impresionant pentru un teatru independent, care își plătește actorii exclusiv din biletele vândute. Apoi, avem regizorul, scenografii, a căror muncă se reflectă în spectacol. Avem sunetistul, care se ocupă și de lumini, și angajații din echipa tehnică – cei care montează și demontează decorul. Avem cabiniera, care are grijă de fiecare costum și obiect de recuzită. Mai avem, de asemenea, echipa care se ocupă de marketing, de vânzarea biletelor și de plasarea spectatorilor în sală. Pentru un singur spectacol lucrează o întreagă echipă.

Când s-a jucat ultima data cu spectatori in sala?

Ultimul spectacol înainte de închiderea teatrelor a avut loc pe 12 martie 2020, când s-a jucat în sala Restaurantului Elisabeta comedia “Cuplu’ ideal”. Din fericire, lunile de vară și ușoara relaxare a restricțiilor din perioada respectivă ne-au permis să organizăm spectacole în grădinile de vară din București – cu cel mult 500 de spectatori. Apoi, în toamnă, când teatrele s-au redeschis pentru câteva săptămâni, am reușit să jucăm cu 50% capacitate – ceea ce ne-a dat șansa să supraviețuim odată ce teatrele s-au închis din nou…

Este o premieră pentru teatrul dvs stagiunea online?  Ați mai avut proiecte asemănătoare?

Stagiunea online este primul nostru proiect în mediul virtual și a reprezentat o provocare imensă pentru noi toți. Eram obișnuiți ca teatrul să însemne întâlnirea nemijlocită dintre om și poveste, ne bucuram de fiecare dată când aveam sala plină, iar oamenii ieșeau la final încă râzând. Pe de altă parte, suntem fericiți că, datorită online-ului, putem ajunge în orice oraș în care nu am ajuns până acum cu comediile noastre.

Spectatorul cumpără un bilet cu 8 eur și toată familia se poate bucura de spectacol in propria sufragerie, oricând in decursul celor 48 de ore cât este valabil spectacolul online.

Întocmai! Acesta este unul dintre avantajele transmisiunii online: îți comanzi o pizza, bei un pahar cu vin, stai comod în canapea și te uiți la spectacol alături de cei dragi, la orice oră din zi, în intervalul celor 48h.

 Premiera de vineri 12 martie de la ora 20.00 (Ora României)  va fi pusă in scenă in direct sau este inregistrare?

Spectacolul din 12 martie a fost deja înregistrat, întrucât am dorit să oferim un produs de calitate spectatorului, în care camerele sunt la momentul potrivit pe actorul potrivit, ceea ce e foarte greu să faci într-o transmisiune live. Clienții Cineclic, platforma care va gazdui spectacolul nostru și alături de care am reușit să realizăm acest proiect, au șansa de a vedea chiar și materiale din culise, disponibile odată cu achiziționarea biletului.

 Comedia „Dezbracă-te, vreau să-ți vorbesc!”, în regia lui Șerban Puiu,  îi va  aduce in casele noastre pe actorii Andreas Petrescu, Alexandra Velniciuc, Lucian Ghimiși, Maria Buză, Anca Dinicu și Marcelo Cobzariu.

In piesă, Robert, unul dintre protagoniști, profită de faptul că soția pleacă in weekeend de acasă și pune la cale un rendez-vous cu amanata lui, Suzanne. Dar, soția decide să rămână, pentru că și ea la rândul ei iși trăia departe de ochii soțului propria poveste de amor. Cu toate răsturnările de situație și quiproquo-urile, piesa ajunge să aibă mai multe întorsături decât un tirbușon.

 Premiera comediei Dezbracă-te, vreau să-ți vorbesc  va avea loc vineri, 12 martie, începând cu ora 20:00 (GMT+2)  pe platforma Cineclic! în format UltraHD și va fi disponibilă pentru numai 48h!

Prețul unui bilet este 8 euro.

 În costul acestui bilet avem acces timp de 48h la înregistrarea spectacolului, pe care o putem vedea ori de câte ori dorim.  

Mai mult decât atât, în costul biletului avem incluse materiale pe care le vom găsi exclusiv pe Cineclic – interviuri cu actorii, imagini din culise și multe altele. Întrucât este o perioadă dificilă nu doar pentru teatru ca instituție, ci și pentru actori, cu fiecare bilet achiziționat vom contribui la susținerea tinerelor talente: 1 euro din valoarea fiecărui bilet va merge către cei mai tineri dintre actorii români ai Teatrului Elisabeta.

Sunt onorată să vă invit la teatru weekend-ul viitor și să vă spun:

„Dezbracă-te, vreau să-ți vorbesc!”

Cel mai bun cadou pentru o viitoare mamă – BebeBunVenit

Conform Institutului Național de Statistică, media anuală a nou-născuților români în diaspora este de 22000.

Anual, aproximativ 20000 de  românce devin mame departe de țara lor natală.

Din cauza situației extraordinare cu care ne-am confruntat in 2020, cred că cele mai multe din aceste femei au născut singure.  Fără bunici, fără surori sau poate chiar fără prietene.

Da, probabil că cele mai multe dintre ele au plecat in țări in care le este mai bine, in țari in care sistemul medical  este unul mai orientat către nevoile mamei și ale bebelușului, așa cum este, de exemplu sistemul austriac, țara in care eu locuiesc.  Dar, chiar și având parte de cea mai bună experiență posibilă a nașterii, procesul de adaptare la statul de mamă este unul lung și de cele mai multe ori greu.

Aceste femei sunt copleșite de opțiuni, de indoieli, de temeri, de emoții, de oboseală, de intrebări.

Internetul este plin de informații contradictorii:

  • Naștere naturală vs cezariană.
  • Alaptare vs hrănit cu lapte praf.
  • Alăptat la cerere vs alăptat la program.
  • Suzetă sau nu.
  • Scutece refolosibile vs scutece de unică folosință.
  • Depresie post natala vs Sunt prea ocupată, nu am timp să fac depresie.
  • Cosleeping vs camera bebelușului.
  • Sisteme de purtat ergonomice vs cărucior.
  • Diversificare la 4 sau 6 luni.
  • Zahăr, sare, ceai, vitamine, analize, pediatrii, luare in greutate, reflux, fren, etc.

Ea, gravida sau proaspăta mama ar vrea să sune pe cineva de acasă, să intrebe, să se dumirească, să ințeleagă că ceea ce i se intâmplă este normal, să nu se mai simtă singură. Dar hormonii și oboseala nu o lasă să vorbească așa cum ar vrea. Și nici distanța, uneori chiar de mii de kilometri, nu ajută.

Și intervine și cea mai grea barieră, cea a comunicării. Sunt femei care incă nu au invățat  limba țării adoptive și se descurcă doar să iși exprime nevoile de bază, dar nu pot intra in detalii de finețe cu moașa, cu pediatrul, cu medicul.  Nu iși pot exprima temerile și nu pot ințelege in totalitate răspunsurile.

Eu când am devenit mamă am simțit nevoia să știu tot.

Am făcut toate analizele posibile, am mers la control lunar la pediatru, am făcut toate cursurile de care auzeam :  puericultură, diversificare, prim ajutor, de plâns (da, puteți să râdeți, am fost la un curs prin care să ințeleg de ce plânge copilul meu și cum să ii accept plânsul). Am apelat la un consultant in alăptare, am fost la cursuri de inot pentru bebeluși,  la cursuri de comunicare cu bebelușii prin semne și la cursuri de dans mama și bebe, am fost chiar la un curs de amenajare a camerei bebelușului in stil Montessori. Le-am făcut pe toate pentru că asta m-a ajutat pe mine, pentru că imi permiteam financiar să fac toate acele cursuri și pentru că ele existau in București.  De la fiecare eu am invățat câte ceva  și fiecare dintre ele m-a ajutat să fiu mama bună care sunt azi.          

Nu imi pare rău că am participat la toate acele cursuri, insă uitându-mă retrospectiv imi dau seama că unele din acele informații au fost inutile și scumpe. Acum am invățat să filtrez mult mai bine informațiile și să incerc să ascult doar sursele care in timp s-au dovedit a fi realmente de incredere.

Una dintre aceste surse este Atena Boca și toată comunitatea pe care ea a construit-o in jurul ei.  Pe lângă multe informații concrete, eu de la comunitatea La primul bebe cel mai mult am invățat lecția smereniei. Am invățat să nu judec alte mame in funcție de alegerile pe care le iau in creșterea și educarea bebelușului. Și am invățat că, deși ne deosebesc multe lucruri, cele care ne apropie pe noi, mamele La primul bebe sunt mai importante.

Atena Boca și echipa ei au muncit timp de doi ani pentru a aduna toate informațiile de care o gravidă sau o mamă in primul ei an de la naștere are nevoie.  Le-au sintetizat și le-au pus sub forma a 210 episoade video scurte intr-un program numit Bebe Bun Venit.

Este structurat pe 7 module:

  1. Nașterea,
  2. Alăptarea,
  3.  Îngrijirea bebelușului,
  4. Viața mamei după naștere,
  5. Urgențe pediatrice,
  6. Somnul bebelușului,
  7. Diversificarea.

Fondatoarele l-au numit Sistem Național de Sprijin pentru Mame,  Bebe Bun Venit.

Ințeleg de unde vine cuvântul național. Echipa Bebe Bun Venit merge in cele mai sărace județe din România și organizează intâlniri educaționale cu gravidele de acolo. Pe lângă informațiile adaptate vieții și ințelegerii lor, gravidele primesc și pachete cu haine de iarnă și produse de igienă pentru bebeluși.

Ințeleg de ce e numit național. Doar că eu am convingerea că el trebuie să fie internațional.

Nu imi pot imagina 149 de lei (30 eur) mai bine cheltuiți pentru o gravidă sau pentru o mamică cu un bebeluș in primul lui an de viață.

Mi-am făcut curaj când am scris articolul acesta și le-am abordat pe cele trei doamne fondatoare ale programului și le-am adresat câte o intrebare:

Adina Păun, moașă și expert in alăptare

Lucrați cu mamici care tocmai au născut si care, probabil, ajung la dumneavoastră pentru ca au întâmpinat greutăți in alăptare. Imi spuneti, vă rog, care este cea mai des întâlnită prejudecată, idee greșită cu care vă confruntați și pe care luptați să o schimbați?

”Cea mai des intâlnită prejudecată este cea că o alaptare trebuie să înceapă neapărat cu dreptul și să urmeze un șir de pași foarte stricți ca să funcționeze pe termen lung. Niciunul dintre noi nu ar fi aici dacă alaptarea nu ar fi de fapt un proces foarte rezilient, care se poate recupera in multe puncte chiar dacă lucrurile nu au mers șnur de la inceput. Și o completare necesară: marea majoritate a mamelor pot alăpta exclusiv. Exista insă femei care nu pot face asta in ciuda oricăror străduințe. Ce e de ținut minte este că orice picatură de lapte matern e aur curat, și aurul e aur, indiferent de cantitate. ”

Diana Goran, medic pediatru

Înțeleg că v-ați format ca medic in România și acum  locuiți și profesați in Germania. Eu locuiesc in Austria și in acest an și jumătate am avut ocazia să constat multe diferențe de abordare a sarcinii, nașterii și chiar a îngrijirii bebelușului față de obiceiurile pe care eu le cunoastem din România. Spuneți-mi, vă rog, credeți că programul Bebe Bun Venit poate fi folosit și de femeile românce care devin mame departe de România? Se pot aplica sfaturile din acest program și in străinătate?

Da, am lucrat câțiva ani în România ca medic pediatru, până să iau decizia să mă mut in Germania. In prezent lucrez in terapie intensivă neonatală și am mai puțin contact cu pediatria generală. Programul Bebe Bun Venit a fost creat pentru a fi abordat de părinți din întreaga lume, bineînțeles cu adaptările de rigoare (de ex: capitolul Cum imbrac bebelușul nu se aplică desigur mamelor ce locuiesc in California sau Norvegia) însă aceste diferențe sunt minore și nu le văd ca obstacole in parcurgerea programului.
De asemenea, programul conține informații generale conform protocoalelor și studiilor internaționale. Medicina nu este o știință statică și îngrijirea unui nou născut ori diversificarea nu sunt elemente teoretice ce pot fi folosite doar intr-un singur sens, dar conține toate elementele de bază, cele care ar trebui să nu lipsească niciunui parinte la inceput de drum.
Pediatria in Europa tinde sa fie mai rigidă, ține de protocoale, uneori imi dă senzația că mamelelor li se oferă noțiunile de bază și mai puține variante, așa cum am întâlnit în România. Când am făcut documentația și am scris informațiile din acest program am dorit să oferim parinților exact această bază teoretică și practică, într-o lume plină de informații, optiuni, așa “da” și “nu”-uri. Mutarea intr-o țară straină necesita timp și adaptare și este un proces de durată. Majoritatea nu cunosc suficient de bine limba si posibil ca Bebe bun venit să aducă mai multă liniște și siguranță familiilor care nu locuiesc in România, prin informațiile medicale ușor de parcurs, în limba maternă. Acest lucru cred că ar ușura mult procesul de adaptare a famiilor aflate departe de casă.

Atena Boca, fondator La Primul Bebe

Sunt in grupul La primul Bebe, București din martie 2015, cu 4 luni inainte să devin mamă.  Deci, eu te cunosc de aproape 6 ani. Îți datorez multe, probabil că o parte dintre deciziile luate de mine au fost, indirect, influențate de tine, de munca ta și de felul in care ai știut să ne tragi pe noi toate după tine. Vreau să te întreb:  Cum crezi că ai fi fost tu, Atena ca mamă, dacă ai fi primit cadou, in timpul primei sarcini programul Bebe Bun Venit?

M-aș fi simțit mai puțin singură. În perioada de după naștere m-am simțit foarte singură, neînțeleasă si nu mai reușeam să văd luminița de la capătul tunelului. Chiar dacă soțul meu a fost foarte implicat și acolo, nici el nu mai avusese copil până atunci. M-am simtit incompetentă in noul rol, inutilă la birou, alienată social. Ca intr-o inchisoare. In plus, mă simțeam și vinovată pentru toate cele de mai sus. Era clar pentru mine că mă simțeam așa pentru că ceva nu faceam eu bine.
BebeBunVenit mi-ar fi arătat că e firesc să simt așa, că e normal. Că toate mamele trec prin asta. In plus mi-ar fi scăzut sentimentul de incompetență pentru că aș fi aflat o mulțime de lucruri fără să fac research eu, în și așa puținul timp pe care îl aveam cu un bebeluș în brațe. Mi-ar fi adus liniște. ♥️

Programul poate fi achiziționat de aici.

Să vă fie de bine!

Clubul Cultural Românesc din Austria

 

  Cu Dana Medves, una dintre cele două fondatoare, am vorbit prima dată in comentariile unui articol postat de mine la inceputul anului. Imi povestea despre incercările ei de a promova cultura românească in rândul românilor din Austria.

 I-am propus să fac un articol despre activitatea lor, in speranța că le va ajuta in promovare și astfel mesajul lor va ajunge la mai multe persoane.

 Am crezut că o să fie un articol de genul: clubul a fost inființat in anul…, viziunea clubului este… , iși propun să…. , au sprijin din partea…

 Dar, nu a fost așa, pentru că, deși doar prin intermediul ecranului și al telefonului le-am cunoscut pe fete. Pe fetele cu ii. Pe Dana Medves și pe Adela Manta. 



 Ele sunt românce stabilite in Austria. Una de de 6 ani, cealaltă de 15 ani. Fiecare este mama. Una are două fete,  Ema și Erica, cealaltă o are pe Vanessa.



 Dar, știti ce a trecut cel mai mult la mine, de cealaltă parte a ecranului? Prietenia lor. Felul in care se uitau una la cealaltă și se ințelegeau din priviri, care dintre ele să  răspundă și care să continue, care să mute camera și care să citească.  Felul in care Dana făcea referire la Adela. Zambetul identic pe care l-au avut când le-am spus că sunt frumoase. Complicitatea lor, increderea una in cealaltă și mai ales conștientizarea faptului că impreună sunt mai puternice.  Și, bineințeles, mândria pentru ceea ce au construit impreună pentru fetele lor și pentru alți copii români.

Au realizat impreună faptul că, pe măsură ce fetele lor preluau cultura și sistemul austriac, iși pierdeau identitatea culturală română. Cel mai mult in zona  de limbaj au observat modificări:

Azi mă duc la Schule și mi-am uitat Federschachtelul

“Erica a început să weinen”

 “M-am cățăraten.”

Sunt sigură că mulți veți rezona cu proprozițiile de mai sus. Până și Călin al meu, de doar 1 an și jumătate aici, amestecă limbile.  Pur și simplu, discuțiile de acasă cu mama și tata, devin insuficiente in timp pentru dezvoltarea unui vocabular bogat in limba română.

Și atunci, fetele cu ii au decis că e timpul să facă ceva, nu doar să constate și să se plângă de lipsa de vocabular a copiilor,  așa că au inființat acest club, pe banii și munca lor, bineînțeles.  Clubul Cultural Românesc din Austria

Până acum, in cele aproape 7 luni de activitate, au organizat serbări la care copiii din club au invățat cântece și poezii și au pus in scenă piese de teatru cu diferite ocazii. Au organizat workshop-uri de meșterit felicitări, au organizat picnicuri cu activități in aer liber, au primit  cadouri de Crăciun și au avut un schimb de experiențe și felicitări cu elevii unei școli gimnaziale din România. In timpul acestor intâlniri distractive și relaxante pentru copii, cele două fondatoare, Dana și Adela au avut grijă să introducă discret copiilor și noțiuni despre tradițiile românești, despre autorii scenetelor in care ei au jucat, Caragiale și chiar un pic despre Creangă. Le-au povestit copiilor un pic și despre istoria românilor și ce sărbătorim de fapt de 1 Decembrie.



Dana și Adela au ințeles că cei mici sunt mai receptivi la informații atunci când se joacă. Au ințeles că nu vor putea să facă o oră de istorie in care să le citească copiilor din manualul de istorie și ei să rețină anii de domnie ai lui Stefan Cel Mare. Așa că au ales să se joace cu ei, să ii provoace să se joace impreună și să invețe in același timp.

Fetele cu ii fac ceva minunat. Ii ajută pe copiii români de aici din Austria să iși ințeleagă originea, să iși ințeleagă bunicii. Ii ajută să prindă drag de România și de cultura românească. Ii ajută să nu uite de unde au plecat, sau de unde au plecat părinții lor. Și asta nu e deloc lucru mic, ba dimpotrivă.

Am participat și eu cu Emma și Călin la doua dintre intâlnirile on-line ale clubului. Prima dată, săptămâna trecută am cântat cântecele despre Ziua Mamei și s-au spus câteva poezii cu aceeași temă. Aseară ne-am văzut iar și Călin a cusut pentru prima oară in viața lui cu un ac adevărat pe etamină. Materialele necesare le-am primit de la Club prin poștă. Călin a fost incântat de activitate insă nu a avut răbdare să iși ducă proiectul la bun sfârșit. Nu-i nimic, avem timp pănă pe 1 Martie. In timp ce coseau, Adela le-a citit căteva rânduri despre mărțișoare, despre istorie și semnificație. Chiar și eu am aflat lucruri noi, nu doar Călin.


Hai să vă spun cum e de fapt la aceste intâlniri. Copiii sunt relaxați, participă benevol la activități și se vede că le place să fie acolo.  Pe parcursul intâlnirilor, pe lângă tema specifică fiecărei intâlniri se joacă diverse jocuri cu reguli simple, jocuri menite să le dezvolte copiilor vocabularul, să formeze asocieri mai ușor intre diverși termeni, să creeze familii de cuvinte și totul in timp ce copiii se distrează.

Ai mei, Emma și Călin sunt mici și nu au nici exercițiul statului timp de o oră in fața unui laptop , anajați intr-o activitate, insă, mai ales pentru Călin ambele intâlniri au fost un succes.

Pe lângă toate avantajele evidente de mai sus, copiii, și chiar și părinții, câștigă,  preț de o oră, sau mai mult, sentimentul de apartenență la cei asemeni lor.

Deși, din punct de vedere geografic noi suntem departe de acest Club, atâta timp cât intâlnirile vor avea loc online noi vom incerca să participăm și ii vom susține in acest demers al lor cu tot ce vom putea.

Primul pas a fost să completez formularul de adeziune și să plătesc taxa de membru de 25 eur / an.

Știu că au planuri multe și idei minunate, nu vreau să le stric surpizele doar pe una dintre ele țin musai să o dezvălui, un pic. Vor să facă in așa fel incât să aducă pentru copiii de aici cărți in limba română. Cum să nu susținem un asemenea demers?

Vă rog să le scrieți și să le cereți formularul de adeziune și ele vor avea grijă să vă țină la curent cu activitatea lor.

Succes in continuare,  doamnelor! Faceti o treaba tare bună pentru care vă mulțumesc!









Asociații pentru români in Austria

        Anul trecut am primit zeci, poate sute de mesaje de la oameni care imi spuneau că vor să plece din România și că vor să se mute in Austria.

          Eu sunt un om foarte empatic și cu un spirit civic dezvoltat și imi doream să ii ajut pe toți.

De multe ori intrebările erau foarte specifice, de genul: imi pot echivala diploma de mecanic? Pot lucra intr-o farmacie?

In alte situații intrebările erau despre viața de zi cu zi, doar că eu nu mă confruntasem cu ele.

          Știu sigur că nu am reușit să ajut decât o mică parte din cei care mi-au scris. Dar imi doream să ajut pe toată lumea. Motiv pentru care am flirtat cu ideea inființării unui ONG, aici in Austria care chiar asta să facă.

          Oameni pregătiți, oameni care să cunoască limba germană și legile austriece. Oameni care chiar dacă nu au toate informațiile , știu unde să le caute. Oameni  care iși doresc să facă in așa fel incât românii care vin in Austria și vor să se integreze aici, să aibă sprijin.

          Sunt sigură că aș fi găsit oamenii potriviți, și ochisem câteva doamne mai mult decât competente, insă, am avut un moment de claritate in care am ințeles că un proiect de asemenea anvergură este mult prea mult de dus pentru mine.

 Indiferent de cât de mare este dorința mea de a ajuta, a vrea nu este egal cu a putea. Cel puțin nu in momentul la care sunt acum.

Și mai era o chestiune, la fel de importantă, cea a susținerii financiare. Sigur că eu as fi găsit oameni competenți și dornici să se implice. Dar oamenii aceia ar fi avut facturi de plătit și copii de crescut. Munca voluntară este limitată ca timp, ca număr de ore, pe când proiectul acesta ar fi avut nevoie de mult timp.

 

Subiectul a revenit in mintea mea in urmă cu câteva zile când un domn a comentat la articolul meu legat de examenele auto care nu se pot sustine in limba româna. Dânsul imi spunea să nu mă mai smiorcăi pe la colțuri și să mă alături uneia dintre ONG-urile românești existente in Austria.

 

Pe site-ul ambasadei României este o lista cu 18 asociatii și organizații ale românilor. Prima este inființata in 1958, in Viena și cea mai recentă este inființată in 2020, in Graz.

Mi-am petrecut ore in șir căutând informații despre fiecare asociație, pe web sau pe facebook, chiar și pe instagram și youtube.

Unele dintre ele nu au niciun fel de activitate, cel puțin nu in mediul online.

Altele sunt foarte nișate: sporturi, dansuri populare, evenimente culturale.

Sunt câteva care sunt inființate ca asociații religioase și activitate lor din mediul online este concentrată in acestă zonă.

 

Sunt câteva care mi-au atras atenția.

 

1.    Centrul Cultural Austro-Român Graz- sunt activi in mediul online. Au un site functional. Organizează cursuri de limbă germană online. Oferă consultanța financiară.  Nu sunt exact pe structura pe care eu mi-o imaginam, dar m-au făcut să incerc să il conving pe soțul meu să se inscrie la cursurile lor.

 

2.    Rumänischer Verein RO-START Linz – activi in mediul online. Informații importante, actualizate. Au la inceputul activității un articol in care iși exprima clar intențiile și ceea ce iși propun și mi-a plăcut mult ce scria acolo. S-au inființat in 2019 și sunt sigură că pandemia i-a impiedicat in a se dezvolta mai mult.

 

3.    Drept pentru ingrijire- nu am regăsit-o pe lista oficiala, insa o știu de pe facebook. Cred că este o asociație care are grijă de drepturile ingrijitoarelor de bătrâni de aici din Austria. Postează des informații de interes, mai ales acum in contextul lockdown-ului. Oferă sprijin in situații concrete, oferă consultanță juridică in privința contractelor și indrăznesc să spun că sunt un real ajutor pentru categoria aceasta de muncitori români.

 

       Aș vrea să mă alătur ca membru/voluntar/cotizant, uneia dintre aceste asociații.  Vreau să imi pot aduce contribuția la tot ce inseamnă bunăstarea diasporei românești. Sunt sigură că fiecare dintre cei care au muncit să inființeze aceste asociații au avut aceleași gănduri ca mine, chiar dacă viziunea și punerea in practică poate sunt un pic diferite.

          Eu nu vreau să ne unim toți și să cerem să susținem examenul auto in limba română.

          Eu nu vreau să ne unim și să ieșim in stradă să ne cerem drepturile.

Avem suficiente drepturi, doar că trebuie sa le cunoaștem, la fel cum trebuie să cunoaștem și responsabilitățile.

Am citit pe site-ul uneia dintre asociații  povestea unei doamne, o mamă singură, fugită din România de frica soțului abuziv. Ca să iși poată hrăni copiii, trebuia să meargă la muncă și pe cel mic, de doar 5 ani, pentru că nu găsise loc liber la grădiniță, il lăsa in fiecare zi plângând singur in casă.  Asta este o dramă care s-ar fi putut ușor transforma in tragedie.

 Nu știu cum, dar sunt sigură că, dacă ar fi știut cui să se adreseze ar fi primit suținere și ajutor din partea statului Austriac.

Sunt sigură că mulți, la fel ca această doamnă, au ales soluții mai puțin ortodoxe, unele poate la limita legalității tocmai pentru că nu știau o altă cale.

Mai ales la inceput, când limba este cea mai importantă barieră, informația corectă și integrală este esențială.

Vreau ca românii la inceput de drum să ințeleagă și să respecte sistemul austriac, dar să simtă că au un sprijin și că aparțin unei comunități.

 

Am găsit pe un singur site un formular de adeziune unde cotizația unui membru era de minim 150 eur/ an.

Voi cunoașteți asociațiile de mai sus? Sunteți membri? Cotizați? Aveți alte recomandări?

 

Mulțumesc!

 

Fiți buni unii cu ceilalți!

01 februarie 2021

 

Sustin afacerile mici

Cred ca v-am mai spus ca eu, in perioada asta sunt mai ingrijorata de criza economica decat de cea medicala.
Nu vreau sa minimizez efectele medicale ale virusului, ci pur si simplu sunt mai ingrijorata de numarul mare de persoane sustinute de stat, atat de cel austriac  cat si de cel romanesc. Persoane care nu mai produc ci doar consuma. Eu fiind una dintre aceste persoane. Cel putin aici, in Austria eu nu mai produc nimic.
Astept din partea statului sa ma intretina. Suna cinic si urat insa…nu simt nicio aplecare in a imi cauta un job in perioada asta, vreau sa stau in casa si sa ajut la stingerea acestei epidemii si vreau sa nu imi pun in pericol copiii. Plus ca, imi doresc sa ma intorc la acelasi job pe care l-am avut. Acolo am format relatii, am intrat intr-un ritm, imi era bine acolo.
In Romania inca produc, atelierul de jucarii inca produce, insa la o capacitate redusa pentru ca, in perioada asta oamenii (cei mai multi) sunt condusi de instinctul de supravietuire si aleg sa cumpere strictul necesar.
Si totusi,  cum sa facem ca dupa aceasta perioada sa nu fim nevoiti sa ne inchidem afacerile? Reducem cheltuielile, solicitam amanari la plati catre furnizori, facem reduceri mari catre consumatorul final si catre revanzatori, transferam totul sau cat mai mult in online si incercam sa nu urmarim profitul ci incercam sa ne focusam pe a avea incasari cu care sa ne platim datoriile. Eu asa am facut.
Vreau sa va prezint o lista cu mici antreprenori pe care eu ii cunosc personal, cu care am colaborat in diverse proiecte sau al caror client am fost. Pentru ca in ultimii 5 ani am fost mai mult decat orice altceva MAMA, afacerile pe care vi le prezint au legatura cu cei mici.
http://www.mami-citeste.ro/ – o mica afacere de familie, o librarie online unde gasesti carti dedicate copiilor, carti dedicate parintilor si carti dedicate cadrelor didactice. Libraria este coordonata de Anca, o mama de 2 fetite scolare.
https://lura.ro/ – un atelier care produce la comanda piese de mobilier pentru copii. Este o afacere mica, condusa de Raluca, o mama de 2 copii de varsta gradinitei.
https://www.miculcurios.ro/ – atelier de productie obiecte textile personalizate pentru bebelusi, copii si familie. Si aceasta afacere este una de familie unde sunt implicati toti cei 4 membri, 2 mai mari si 2 mai mici, coordonati de Geanina.
Cinderella’s Boutique – aici gasiti bentite si accesorii pentru fetite lucrate de Irina, o tanara mamica de 2 copii.
http://www.zitellu.ro/– este un atelier de hainute pentru copii in serie mica. Aici Madalina, mama de 2 copii coase cu drag rochite, pantalonasi, pijamale si diverse accesorii.
https://financialparenting.eu/– inseamna de fapt Anamaria, omul care tine cursuri de educatie financiara pentru parinti si pentru copii. Suna un pic pompos? Nu e. Eu am fost la 2 cursuri tinute de ea si la unul online. Ea tine cursuri si copiilor in gradinite.
Diana Tiron- consilier, coach si terapeut- in perioada asta a creat un program si sustine sesiuni gratuite de consigliere numite Ora de bine. Diana este hrana pentru suflet.
Olivia’s Magic Books – este locul  de unde iti poti face provizii cu carti din minunata lume Usborne. Veti vorbi cu Iuliana, mamica de Olivia.
https://www.ludotech.ro/– este magazinul online unde gasiti materiale , carti si jucarii educative. Elena este probabil cea mai mare sustinatoare a producatorilor romani. Ea conduce cea mai mare comunitate de mame care lucreaza de acasa din Romania. Elena, multumim pentru tot ce ai facut pentru noi!
https://elitaromaniei.ro/ – daca nu ii urmariti deja, este musai sa o faceti. Cand din toate directiile ne vin stiri negative si auzim doar despre cat de mult rau facem noi romanii, sau despre cat de multe greseli facem, Mihnea de la Elita Romaniei ne inunda de romani frumosi, romani care au depasit obstacole, romani care au reusit intr-un domeniu profesional, sau care exceleaza in acte de caritate, romani care ne fac sa fim mandri ca suntem romani.
http://ilocuinta.ro/ – stiu ca nu este chiar momentul pentru tranzactii imobiliare. Insa nu aveam cum sa inchid lista si sa nu mentionez cel mai devotat si profesionist agent imobiliar. Mirela iti intelege nevoile si cauta solutii pentru ele, ea este om inainte de orice si apoi vanzator.
https://jucariisenzoriale.ro/  by Tantino Toys – atelierul nostru de jucarii textile.
Fiecare dintre afacerile prezentate mai sus merita sustinuta. Nu v-am prezentat companii mari si nici oameni pe care sa ii ajutati sa isi cumpere o noua vila la mare. V-am prezentat oameni care muncesc in propriile afaceri si care vor sa isi intretina familiile. Romani de calitate.
Inainte de a alege sa cumparati o carte, un cadou, o jucarie, va rog, verificati lista de mai sus si sustineti producatorii locali.
Fiti buni unii cu ceilalti!
24 martie 2020





Binele de langa noi

Masti furate sau cumparate la pret normal si vandute la un pret de 10, 20 sau 100 de ori mai mare!
Carucioare pline ochi cu alcool sanitar sau cu dezinfectant ce urmeaza sa fie vandute la bucata pe piata neagra, la fel la suprapret.
Oameni iresponsabili si nepasatori care mint personalul medical depre calatoriile facute.
Omul (eu stiu doar de 1) care diagnosticat fiind cu Covid-19 in Spania s-a urcat in avion si s-a intors in tara si a expus voit si constient atatia oameni pericolului, poate pe unii i-a condamnat la o boala lunga, poate pe unii la moarte.
Oameni care au calatorit si care intorsi acasa nu respecta autoizolarea.
Oameni care considera ca ei sunt mai presus de acest virus si ca e doar o gripa peste care vor trece. 
Este parerea fiecaruia si eu o respect. Insa, regulile impuse in stare de forta majora nu se discuta, nu se dezbat si nu se negociaza. Ele sunt luate pentru bine majoritatii, nu pentru binele unui individ. Tu esti in forta si puternic si poti duce usor lupta cu acest virus, dar bunica ta poate nu e.
Oameni in varsta care ies si socializeaza in parc cu alti oameni in varsta cu motivatia ca au iesit sa isi dezmorteasca picioarele!
Articolele nefondate si false care induc panica doar de dragul de a genera audienta si bani.
Si lista sigur poate continua. Asta a reusit sa scoata rau din noi Coronavirus. Raul era acolo, nepasarea era acolo, doar ca acum noi le facem vedete. Distribuim fiecare articol negativ si fiecare poza care arata un bisnitar cu cosul de cumparaturi plin de pui sau de alcool sanitar. Nu spun ca ar trebui sa le ascundem sub pres. Nu spun ca ar trebui sa ne prefacem ca totul e roz. Sustin doar ca nu trebuie sa fie focusul nostru principal.
Sunt multe persoane publice din Romania si multe companii si organizatii care au decis sa doneze bani sau aparatura medicala sau echipamente medicale pentru a ajuta in lupta importriva Coronavirus.
Eu stiu despre acestia: Gigi Becali , Simona Halep,  Andra, Melania Medeleanu, Organizatia Daruieste Viata, Banca Transilvania, Aqua Carpatica , Avon, Profi, OMV.
Dr Adina Alberts care si-a pus clinica privata la dispozitie  in mod gratuit pentru tratarea bolnavilor.  
Sigur sunt mai multi.
Apoi, mai sunt cei mai putini cunoscuti :
Maratonsibiu.ro s-a mobilizat si a strans donatii de la cetateni in valoare de peste 200.000 lei.
Ateliere de croitorie din intreaga tara lucreaza fara a fi platite si doneaza masti catre personalul medical care are nevoie de ele.
Vlad Placinta din Botosani si-a propus sa stranga bani sa cumpere spitalului din Botosani aparatele necesara pentru depistarea Covid19 si pentru asta a demarat o campanie STOP Covid19.
Multi tineri, individual sau organizati in grupuri fac cumparaturi pentru batrani si le duc acasa alimentele astfel incat acestia sa stea in siguranta in casa.
Taximetristi care transporta gratuit de acasa catre spital si invers personalul medical.
Socului Kebap, un fast food din Bucuresti livreaza mancare gratuita catre personalul medical de la Matei Bals, 100 de portii zilnic.
Dana Rogoz le citeste copiilor povesti in direct.
Teatrul Tandarica si Opera comica pentru copii  dau acces copiilor (si un ragaz parintilor) la spectacole live pe pagina lor de facebook.
Teatrul Bulandra transmite pentru prima oara azi live o piese de teatru “Gigel” la ora 19.00 ora Romaniei.
Eu cred asa:
FIECARE FAPTA BUNA FACUTA SI NESPUSA E PE JUMATATE IROSITA. ( este un citat ce nu imi apartine).
De ce trebuie sa facem fapte bune in liniste si in anonimat? Mai bine le facem publice si le strigam in gura mare si in felul asta oferim exemple pozitive. Indiferent care este motivul pentru care altii vor urma exemplul celor care ajuta, rezultatul este important: toti sa ajutam!
Totul va fi bine! Stiu, avem nevoie sa auzim asta, avem nevoie sa spunem asta. Avem nevoie sa credem ca asa va fi. Dar, doar criticand autoritatile si politicienii si doar focusandu-ne pe ceea ce nu e bine …nu ne indreptam spre Happy End-ul pe care toti ni-l dorim.
Putem sa ne implicam activ, cei care avem posibilitatea. Sau putem sa ajutam mult doar daca stam acasa si respectam  regulile impuse de autoritati.
Hai sa ne gandim la aceasta perioada ca la un restart. Planeta in sfarsit respira.  Si noi avem decizii de luat. Alegeri de facut.
Alege sa vezi binele de langa tine!
Va rog sa imi scrieti aici sau in privat sau sa imi trimiteti link-uri cu persoane sau afaceri mici care ajuta .
Pe ele trebuie sa le facem vedete.
Daca stiti numele micilor croitorii care au decis sa lucreze masti si sa le doneze spitalelor, spuneti-mi numele lor. Dupa ce trece perioada grea, si ele vor fi nevoite sa supravietuiasca si le putem ajuta, putem trimite acolo clienti in semn de multumire ca au ajutat la a ii tine in siguranta pe medicii nostri.
Fiti buni unii cu ceilalti!
21 Martie 2020

Noutati despre micuta Agnes
“Spune-le ca le mulțumesc mult mult mult!” asa mi-a spus Roxana sa va spun, mama micuței Agnes. In 24 de ore de la primul apel catre voi, se stransesera peste 21000 eur. 😃 Nu stiu daca au fost si sume mari virate dar pot sa va spun ca a fost o donatie de 8 lei. Este cea care a emotionat cel mai mult. Domnul care a facut donatia a specificat ca erau ultimii bani din contul dansului. Stimate domn, daca cititi randurile astea, va multumim! Cei 8 lei ai dvs, ultimii dvs bănuți din cont au ajutat-o pe micuta Agnes sa isi închirieze o ambulanta aviatica si joi dimineață va pleca catre Germania. Desi sperau sa poata zbura cu un zbor de linie, starea micutei Agnes nu le permite si sunt nevoiti sa platesca 14000 eur doar inchirierea acestei ambulante. Inca o data, va mulțumesc mult celor care ati contribuit. Nu uitati, 5 eur sau 20 de lei, pentru Agnes pot face o diferența!
Drum bun, micuta luptătoare! Iti urez, tie si parintilor tai sa aveti parte doar de usi deschise, de oameni buni si de multa sanatate! Gandurile nostre bune va vor însoți peste tot!
Pentru cei care nu stiu cine este Agnes :
25 Nov 2019
Într-o duminică obișnuită, cu clătite, viața prietenei mele s-a schimbat
19 Nov 19
Later edit : in mai putin de 24 de ore s-au adunat, deja, peste 10000 eur. Umanitatea nu s-a pierdut. Va dati seama cat de puternici suntem cand ne unim?
Parintii lui Agnes va sunt foarte recunoscatori.
Stiti cum va indemn eu mereu la finalul fiecarei postări sa fim buni unii cu ceilalți? Acum e momentul sa fiti voi buni cu mine.
Imaginati-va, va rog, urmatorul scenariu:
O zi de duminica la fel ca oricare alta, clatite si veselie si 2 copii frumosi si sanatosi. Nimic special. Aceeasi duminica, dar seara, cateva ore mai târziu nimic nu mai e la fel. Fetita frumoasa si sanatoasa de doar 1 an si 2 saptamani este in spital, conectata la multe aparate si luptand pentru viata ei. Si un diagnostic crunt: cardiomiopatie dilatativa cu nevoie de transplant cardiac cat mai curand.
Din pacate nu a fost doar un scenariu, a fost o zi din viata Roxanei, prietenei mele din copilarie careia i s-a schimbat viata intr-o duminica cu clătite. :((
Acum, 2 saptamani mai tarziu, micuta Agnes este stabila dar, nu are nicio sansa in Romania. Are 2 sanse, una in Austria si una in Germania. Parintii ei au facut tot ce au putut omenește sa fie primiti la una dintre cele doua clinici insa, evident intervine factorul financiar.
Nu vi se pare si voua absolut nedrept ca viata copilului vostru sa depinda de bani??
Parintii au decis sa se mute in una din cele doua tari, sa muncească acolo, sa intre in sistemul de asigurări si micuta lor sa intre cat mai repede pe lista de transplant. Doar ca planul acesta este de durata si timpul se scurge in defavoarea micutei Agnes.
Au nevoie de bani sa o transporte pe micuta Agnes in conditii aeriene speciale si cu însoțitor cadru medical, au nevoie de bani sa inchirieze o casa unde sa stea, sa plateasca garantia. Au nevoie de bani sa traiasca si sa acopere cheltuielile medicale pana vor reusi sa muncească si sa fie asigurați dpdv medical. Suma nu e mare, au estimat undeva la 15000 eur.
Noi, in comunitatea asta suntem 2000 de oameni. Va cer, fiecăruia dintre voi 5 eur. Sau 20 de lei. 1 pachet de tigari sau o pizza. Nu este drept ca sănătatea unei copile, dreptul ei la viata sa fie limitate de bani.
Va las aici conturile Roxanei. Va rog mult sa faceti cat mai repede transferul, Agnes trebuie sa ajunga repede la o clinica de specialitate.
Va mulțumesc mult!
LEI:
Fronie Roxana Cristina
RO53 RNCB 0318 0508 9651 0001
RNCBROBU
EURO:
Fronie Roxana Cristina
RO68 RNCB 0590 0508 9651 0002
RNCBROBU
NOK:
Visoiu Emanuel Robert
6352 10 45657
REVOLUT