Am implinit 36 de ani

Da, ieri a fost ziua mea! Am implinit 36 de ani. Este prima aniversare aici, in Austria. Cred ca s-a mai intamplat de 2 ori sa nu petrec in Romania de ziua mea, o data in Maroc si a doua oara in Bulgaria.

Mi-au lipsit multi oameni dragi ieri.

Am avut alti oameni dragi langa mine. Nu ca s-ar compensa, nu pot fi inlocuiti oamenii.

Cateodata ma intreb daca noi, cei din diaspora cei  care ne imprietenim unii cu altii, daca ne-am fi cunoscut acasa, ne-am fi imprietenit si acasa?

Noi, oricum suntem printre cei norocosi pentru ca am venit aici tocmai pentru ca aveam oameni dragi deja stabiliti aici. Dar, la randul nostru incercam sa ne formam si alte relatii: cu vecinii, cu parintii de la gradi, cu colegii de serviciu, etc. Incercam sa fim prieteni fara sa tinem cont de nationalitate. Plus ca, eu, iar sunt norocoasa, prin prisma postarilor mele am interactionat, cunoscut si m-am imprietenit cu oameni minunati, cu care rezonez atat de bine! Ei sunt oamenii cu care sigur m-as fi imprietenit oriunde ne-am fi cunoscut.

Dar ma uit si aud si citesc multe exemple de romani carora le este greu sa formeze relatii reale cu alti romani, cele mai multe sunt superficiale, de conjunctura si se pierd repede.

Prima oara tinzi sa crezi ca suntem toti romani si ca suntem departe de casa noastra, de tara noastra, de cultura noastra, de limba noastra si prin urmare avem toti aceleasi probleme si ne leaga aceleasi trairi si ar trebui sa fim toti uniti si sa ne ajutam sa trecem peste ele.

Asa am crezut si eu la inceput. Inca cred ca ar trebui sa fim uniti si sa ne ajutam unii pe ceilalti, prin informatii, prin explicatii sau orice alt ajutor concret putem oferi.

Dar, ce am inteles eu in astea cateva luni de cand suntem aici, este ca suntem cu totii diferiti. Si ca, desi vorbim aceeasi limba si ne-am nascut in aceeasi tara, astea sunt amanunte care nu leaga prietenii. In continuare prieteniile se bazeaza pe aceleasi lucruri: principii, mod de viata aseamanator, credinte commune, hobby-uri commune, educatie, etc.

Sunt romani aici cu care eu nu vreau sa ma imprietenesc pentru ca nu am nimic in comun cu ei. Nu are legatura cu faptul ca sunt romani.

Sunt polonezi aici cu care nu vreau sa ma imprietenesc pentru ca nu am nimic in comun cu ei.

Nu are nicio legatura cu faptul ca sunt polonezi.

Sunt austrieci aici cu care nu vreau sa ma imprietenesc pentru ca nu am nimic in comun cu ei.

Nu are nicio legatura cu faptul ca sunt austrieci.

Exista romani care , in magazine, daca aud alti oameni vorbind romaneste,  se feresc si vorbesc doar in germana. Ati spune ca e o ipocrizie, nu? De ce sa iti fie rusine cu originea ta, sa te dezici de romanii tai. Poate ca in unele cazuri este asa,. Dar sunt si alte situatii. Va mai amintiti cand am fost  sa votam si eu eram entuziasmata ca ma voi intalni cu romani si ca vom sta la povesti si ne vom zambi, etc.  Daca vad acum un roman intr-un magazin, ii zambesc, mai ales daca e si cu un copilas, dau de inteles ca sunt romanca. Asta de cele mai multe ori. Dar, sunt si situatii in care aud romanii de la 3 rafturi distanta! Si asta pentru ca sunt galagiosi si vorbesc tare si epateaza intr-un mod negativ. Si atunci, imi vad de treaba mea si nu ii salut. Pentru ca nu vreau sa fiu asociata cu ei. Pentru ca, desi sunt romanca, nu sunt ca ei.

Stiu, noi romanii suntem in general galagiosi, noi latinii suntem vulcanici si ne exteriorizam. Exact asa sunt si eu. Dar, acasa la mine! In spatiul meu personal. Austriecii sunt oameni mai discreti, mai tacuti, mai reci. Ei vorbesc incet intre ei la cumparaturi si nu ies cu nimic in evidenta. Mai ales in mediul rural. Daca asa le este cultura si educatia si asta presupune pentru ei respect si civilizatie, nu vi se pare firesc , noi fiind in tara lor sa le respectam cutumele?

Oameni buni, nu spun sa  vorbiti intre voi in soapta la cumparaturi, spun doar sa incercati sa nu iesiti atat de tare in evidenta si sa le respectati civilizatia si cultura!

Iar m-am abatut mult de la subiectul principal. 😊

Am avut o zi tare frumoasa! Casa si curtea ne-au fost pline de hohote de ras si de voie buna. Am facut gratar pe vreme frumoasa, apoi am mancat in garaj in timp ce afara ploua cu gheata. La final am cantat si am mancat din cele 4 toruri pe care le-am primit. Da, am primit 4 torturi! Oamenii dragi stiau ca eu nu stiu sa fac prajituri si fiecare a vrut sa imi faca o surpriza si am primit 4 torturi! Unul dintre ele a fost complot intre perechea de fini pe care o avem aici cu perechea de fini pe care o avem in Romania! 😊

Am primit flori multe, am primit cea mai frumoasa scrisoare  de la nepotul meu, in care imi scria ca sunt o mama  buna si ca el e norocos ca ma are ca matusa. Am primit sucitor, daca va amintiti eu foloseam o sticla de vin. 😊 Am primit o carte super interesanta, va las o poza, o pagina e scrisa in engleza si una in germana! Mi s-a parut uau! Am primit de la o fetita o alta carte de limba germana adresata copiilor, dar pentru nivelul meu este excelenta. 😊 am primit aparatul de spalat cu presiune pe care mi-l doream. Dar, mai ales am primit energie buna si voie buna si hohote de ras!

Multumesc!

Fiti buni unii cu ceilalti!

08 iunie 2020

Curs de limba germana

Azi incep cursul de limba germana.

Este de fapt al doilea. Primul a fost unul organizat de o primarie de aici din apropiere, era o sedinta de aproape 2 ore / saptamana, profesoara era foarte ok, insa pentru mine nu era suficient. In primul rand pentru ca era prea rar 1 sedinta / saptamana si in al doilea rand, desi cursul fusese anuntat A1, ceea ce inseamna incepator absolut, la prima sedinta eu nu am putut merge (eram internata cu Emma in spital) si ceilalti 5 cursanti au constatat la prima sedinta ca toti facusera deja A1 si au decis sa mearga pe A2.

Desi initial am crezut ca o sa fie un avantaj, si ca ii voi ajunge din urma pe ceilalti, pentru ca imi doream atat de tare sa invat…nu a fost asa. Ca sa recuperezi trebuie sa lucrezi suplimentar, ceea ce eu nu reuseam sa fac. Si..neavand o baza, o temelie a limbii germane, informatiile accumulate in timpul sedintelor saptamanale, nu prea aveau pe ce sa se sedimenteze. Chiar si asa, eu nu as fi renuntat, doar ca a venit pandemia si a fost suspendat cursul.

Si apoi a venit 15 mai, cu relaxarea tuturor masurilor, apoi a venit 18 mai si a plecat Calin la gradi si apoi a venit 20 mai si a plecat si Emma la cresa si eu….parca eram prea libera. Si am inceput sa sun la cei de la AMS, institutia raspunzatoare de mine pe perioada somajului si le-am spus ca imi doresc sa fac un curs de limba germana. Le-am explicat situatia , cum ca in momentul acesta sunt intretinuta de statul austriac, ca nu produc nimic, ca am copiii la gradinita si ca imi doresc sa invat germana in perioada asta pentru a ma putea integra mai bine. Desi initial au fost surprinsi in mod placut (cel putina sa mi s-a parut mie), apoi, in decursul urmatoarelor saptamani, sub diverse forme m-au refuzat.

Prima data mi-au spus ca nu exista cursuri la acest moment. Eu am cautat firme care au cursuri si locuri disponibile in aceasta perioada, am vorbit cu ele , mi-au confirmat ca sunt furnizori agreati, colaboratori ai AMS-ului, le-am trimis celor de la AMS detaliile si de data asta m-au refuzat spunandu-mi ca AMS nu imi va plati cursul specificat de mine.

Apoi le-am trimis detalii despre un curs de integrare cu nivel de limba germana A1, intr-o localitate un pic cam indepartata de mine, dar cursurile erau zilnice si organizate chiar de AMS, deci nu era nevoie de o plata, ci doar de acceptul agentiei AMS de care eu apartineam. Din nou m-au refuzat. Fara un motiv.

Am gasit apoi si alte ONG-uri care au ca scop integrarea, alfabetizarea, educarea imigrantilor in Austria. Am incercat si acolo si tot nu am primit un raspuns afirmativ.

Am facut o cerere si catre Camera de Munca, un fel de omolog al ITM-ului aici, am vazut ca exista si acolo programe de finantarea a educatiei in vederea gasirii unui loc de munca mai bun.

Pana sa primesc un raspuns de la ei, am decis ca timpul trece in dezavantajul meu si m-am inscris si am platit singura un curs de A1.1 la WIFi Niederosterreich. Cursul costa 360 eur , dureaza 1 luna si merg de 4 ori pe saptamana cate 3.5 ore fiecare sedinta. Deci, este un curs intensiv.

Intre timp am primit raspuns de la cei de la Camera de Munca, mi-au explicat care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplinesc, m-au verificat in sistem, eu le-am trimis detaliile cursului la care m-am inscris, au confirmat ca e ok si acum, dupa terminarea cursului eu trebuie sa le dovedesc ca am avut la curs prezenta de 100% si ca am sustinut si am luat examenul de final si ei imi vor restitui o parte sau chiar toata contravalorea cursului.  Sa vedem! 😊

Daca o sa fie asa, o sa ne fie mai usor dpdv financiar sa merg si la urmatoarele module. As vrea ca anul acesta sa fac si A1.2 si intregul modul A2.

Azi am prima sedinta. Sunt entuziasmata si pentru ca o sa ma ajute sa invat limba germana si pentru ca o sa am si o altfel de activitate departe de casa! Ma intelegeti, nu? Ne iubim copiii, traim pentru ei, respiram prin ei…dar…nici 5 ore si jumatate departe de ei si in compania altor adulti nu suna rau, nu? 😊

Cursul incepe la ora 6 si se termina la 9 si  jumatate, plus ca este departe de mine, sunt 55 de minute pe GPS, deci voi ajunge acasa la 10 si jumatate. In teorie la ora aia copilasii mei dorm. In practica…daca pe Calin il poate culca sotul meu, pe Emma…pana acum nu. Inca o alaptez si seara doar asa adoarme. 

Le-am pregatit totul in casa, de la gustarile preferate (clatitele, bineinteles) la haine de schimb puse la indemana, la pijamale si prosoape pt baie…etc. Si sotul meu este un pic panicat, mai ales ca va face asta de 4 ori pe saptamana. Dar eu am inceredere in ei ca se vor descurca si chiar se vor distra super si fara mine! 😊

Eu…parca plec in vacanta, asa ma simt. 😊)

Revin maine cu impresii despre curs!

Pana atunci, fiti buni unii cu ceilalti!

03 iunie 2020

La capsuni in Austria

La capsuni in Austria

Cum vine asta? Pai….simplu.

Producatorii de capsuni anunta momentul in care fructele sunt gata de a fi culese si ne invita la ei pe plantatie sa ne culegem singuri capsunile.

Eu, recunosc ca nu mai auzisem de acest sistem pana aici. Si am fost atat de curioasa sa vad cum functioneaza ca am decis sa mergem inca din prima zi in care cea mai apropiata plantatie de noi si-a deschis sezonul. 😊

Aceasta prima zi a coincis cu ziua copilului. Si cum eu am vrut sa ne bucuram de experienta impreuna, a fost tocmai bine sa avem  un alt fel de activitate cu copiii azi, de ziua lor. 😊

Am ajuns acolo la 10 dimineata si am stat pana aproape de 12. 

Pentru ca nu am avut niciun recipient la noi am cumparat de acolo cosuri in care am cules, cred ca 0.25 eur cosul.

Cred ca mai erau cam 4 adulti si 2 copilasi cand am ajuns noi, dar spre ora plecarii noastre deja eram peste 15-20 persoane acolo.

Erau cam 10 randuri lungi, lungi, cu paie puse intre randuri astfel incat sa nu ne murdarim de noroi pe incaltari. Am avut libertatea sa intram pe orice rand voiam, sa migram de pe un rand pe celalalt. Copiii au alergat peste tot, mai calcau si pe cate o tufa, mai aruncau cate o capsuna pe jumatate mancata. Nu am simtit din parte proprietarilor decat zambete si ingaduinta.  Ba chiar ne-au recomandat la un moment dat spre ce tufe sa ne indreptam de unde sa luam capsuni mai mari si mai coapte.

Copiii au fost initial incantati de a aduna capsunile si de a le pune in cos, mai ales Emma, dar dupa un timp si-au pierdut interesul pentru cules si au trecut la mancat si la joaca. 😊

Am umplut 3 cosuri si nu am simtit deloc oboseala sau plictiseala, doar ca Emmei ii era deja somn. 😊

La final recolta noastra a fost cam de 7 kg pe care am platit 21 eur, in care a fost inclus si pretul cosurilor de lemn. Pretul / kg cules este de 2.8 eur. Este si optiunea de a cumpara direct culese, in casserole de plastic, dar nu stiu exact cat era pretul, am inteles ca diferenta este de minim 1eur/kg, dar nu sunt sigura pentru ca nu am intrebat.

Pe langa pretul mai mic/kg decat in magazin, aici am avut parte si de o experienta frumoasa alaturi de copii, am petrecut timp si in natura, am ales fix fructele pe care le-am vrut si fix cat am vrut si am si mancat acolo pe saturate. 😊

Mici observatii:

– nu era niciun gard, nicio camera de luat vederi, niciun paznic, niciun supraveghetor;

– masinile erau parcate intre campul de pe care am cules si baraca unde ti se cantareau capsunile si unde plateai. Daca cineva ar fi vrut sa se opreasca pe la masina sa lase acolo jumatate din ce a strans….putea lejer sa faca asta fara ca cineva sa-l vada,   sa-l verifice.

– puteai culege fix atat cat doreai. A venit o doamna cu un copilas mititel, cam de 1 an si jumatate, cu o caserola de bucatarie in mana, a adunat cam 15 min , pana a umplut caserola , a platit si a plecat. Nu cred ca a adunat 1kg.

– ne-a fost emis bon fiscal, pe care au fost trecute inclusiv cosurile.

Noi suntem atat de entuziasmati de aceste frcute culese de noi, de parca noi le-am cultivat. 😊 Si pentru ca ni s-au parut atat de bune, am tot impartit cu oamenii dragi cu care ne-am vazut azi si deja s-a dus 1 cos si jumatate. 😊 Ca sa le fac copiilor dulceata trebuie sa mai mergem o tura la cules. 😊

Toata ziua apoi a fost frumoasa. Am fost intr-o scurta vizita, apoi, fara sa ne planificam asta, au venit la noi in vizita 3 familii, in momente diferite dar care la un moment dat s-au intersectat si curtea noastra era plina de copii si veselie si de toate limbile. Calin vorbea 2 cuvinte in germana, 2 in engleza si 2 in romana.  A trimis sotul meu un mic video de cateva secunde finilor nostrii si ei au spus: asa cum va place voua, haos si aglomeratie! 😊

Am avut o zi tare frumoasa, cu voie buna si multe hohote de ras! 😊

Copiii deja dorm, sotul meu…copilareste, adica se joaca Fifa iar eu sunt in fata laptop-ului si va scriu.

Am pentru toti copilasii din lume 2 urari: sa fiti sanatosi si  sa fiti iubiti!

Pana data viitoare, fiti buni unii cu ceilalti!

01 Iunie 2020