• Search for:
28May
Piata de vechituri din Austria

Austria, cel putin in zona rurala in care stam noi este o combinatie de foarte nou cu foarte traditionalist.

Exemplu: au cele mai performante masini, absolut toata lumea sofeaza, inclusiv bunicutele de 70-80 de ani, dar citesc presa scrisa, cumpara ziare si trimit scrisori prin posta.

Este foarte dezvoltat aici un concept , cel de piata de vechituri. Asa se traduce mot-a-mot.

Eu cand am auzit de aceasta piata de vechituri, mi-am adus aminte de un talcioc la care mergeam, copil fiind, cu un unchi de al meu, in Bucuresti. El isi vinde acolo “fiarele”, asa le numea matusa mea. Nu stiu exact ce erau, lucruri de prin casa si curte de care el nu mai avea nevoie , adica…fiare. 😊  Imi amintesc lucruri murdare asezate pe jos, eventual pe o patura, multe lucruri deteriorate , miros de vechi, aglomeratie, imbranceala. Nu erau lucuri care pe mine, copil fiind sa ma fi deranjat tare la vremea aia , dar am ramas cu aceata impresie, ani la rand. Nu imi place sa merg in piata, nu imi place sa ma tocmesc, nu imi place sa intreb preturile, imi place sa fie pretul afisat, nu imi place sa ma intrebe cineva la fiecare pas: cu ce va servesc? Si, probabil din cauza asta, am evitat aceste piete de vechituri din Austria. Eram curioasa, dar nu am depus niciodata niciun effort real sa merg la una dintre ele.

Pana de curand cand am primit o invitatie de a merge impreuna cu o prietena, oarecum experta intr-ale pietelor. Si am spus da cu entuziasm. Dupa 2 luni petrecute in pustietate chiar si o piata de vechituri suna bine. 😊

 

Pietele sunt organizate, preponderent in aer liber, in parcarile supermarket-urilor, in special duminica. Incep la 6 dimineata si tin maxim pana la pranz.

Eu am fost intr-o piata dintr-un orasel mic, dar piata in sine mie mi s-a parut mare.

A fost diferit fata de asteptarile mele.

In primul rand totul era aerisit. Fiecare vanzator avea cel putin o masa sau stander de haine, sau cutii in care isi etala bunurile. Intre vanzatori era spatiu de cel putin 2 m. Bunurile frumos aranjate, pe categorii, aerisite nu ingramadite. Vanzatorii aveau o prezenta discreta, aveai libertatea de a te uita la orice produs, de a il ridica, studia si daca erai interesat intrebai cat costa, daca nu, iti vedeai de drum. Mi-a placut mult asta. Nu a incercat nimeni sa imi vanda nimic, sa ma convinga ce calitate buna sau ce pret extraordinar are un anumit produs. Evident ca erau si exceptii, insa , in general produsele erau curate si ingrijite si curatate inainte de a fi expuse.  

Jucarii de bebelusi, puzzle, lego, tractoare Bruder, papusi, carucioare, haine, ustensile de bucatarie, chiar si mici piese de mobilier, incaltaminte, instrumente musicale, muuuulte carti, cd-uri, discuri din alea vechi de ascultat la pick-up, reviste, biciclete, corturi, orice iti trece prin cap.

Eu de cand am intrat m-am aruncat pe jucarii. Nu m-am putut abtine. Noi mereu am preferat sa le cumparam  copiilor putine jucarii dar de calitate si in timp, am investit multi multi bani in jucarii. Stiti cum a fost pentru mine sa vad o stiva de puzzle-uri, cutii care aratau mai bine decat arata acum cutiile noastre transportate de atatea ori? I-am cumparat lui Calin 2 puzzle-uri de 104 piese fiecare cu 3 eur amandoua. Ambele arata impecabil. Apoi un joc de la Smart Games, un turn de lemn Emmei, 2 carti, role iar pentru Calin…am cumparat doar pentru ei jucarii. Acasa le-am sters si dezinfectat si ne-am bucurat cu totii de ele. 😊

Imi pare rau ca nu am luat un set de pahare de vin alb care aveau inauntru, pe fundul paharului cate un ciorchine de struguri, tot din sticla. Aratau tare bine, nu stiu cat costau, insa le-am vazut in prima parte a pietei cand eram focusata pe jucarii. 😊 si imi mai pare rau ca nu i-am luat lui Calin o carte de benzi desenate. Le mai stiti? Era acolo un colectionar care le vindea pe toate si era fiecare carte 2 eur. M-am gandit  la cat de mult ne placeau noua aceste carti de benzi desenate si ca ai mei copii sigur nu le-ar aprecia acum, ei avand acces la altfel de desene. Apoi mi-a parut rau, sigur ca nu le vor aprecia daca eu nu le dau ocazia. 😊 Asa ca sper sa il mai gasesc pe acel domn si sa le iau o astfe de carte. Per total am cheltuit 23 de eur si am cumparat multe jucarii de calitate, bani cu care as fi cumparat probabil doar 2 puzzle-uri.

Din cate am inteles, in orasele mai mari, pietele nu sunt asa de aerisite si civilizate ca aici. Acolo se amesteca produsele noi cu cele vechi, acolo intervine bisnita si….acolo sunt multi care au deja afaceri din asta.

Eu cred ca spiritul pietelor mici consta in a nu urmari un profit. Eu cred ca austriecii cred in a fi cumpatat. Cred in a economisi. Si cred in a recicla.

Va dau un exemplu concret: le-am cumparat copiilor support pentru leagan. Este aici un site, gen olx-ul nostru, unde toti oamenii isi vand produsele de care nu mai au nevoie. Suportul din lemn, pentru leagan pe care noi l-am cumparat , nou este undeva la cateva sute de eur. Sotul meu l-a gasit la 30 de eur. A fost impreuna cu un prieten duminica si l-au demontat din curtea fostului proprietar, si l-au adus acasa. Domnul de la care l-au cumparat, avea 2 copii carora suportul asta le ramasese mic, asa ca le-a luat unul mult mai mare, nou. Domnul avea una dintre cele mai mari si cele mai frumoase case, avea o gospodarie bine pusa la punct, o piscina mare in curte si nu parea sa ii lipseasca nimic. Credeti ca cei 30 de eur incasati de la noi l-au ajutat in vreun fel? Sunt sigura ca nu. Insa, ca el sa scape de vechiul leagan, trebuia sa il demonteze, sa puna separat partile de metal de cele de lemn si sa le duca in centre special amenajate de colectare si selectare a deseurilor, centru special pentru lemn, centru special pentru metal. Si nu doar ca le ducea acolo, dar si platea ca le ducea acolo. Nu exista aici: le lasam la gunoi! Nu le ia nimeni de la gunoi.

Si in felul acesta, sistemul incurajeaza folosirea mai mult timp a aceluiasi produs. Se taie mai putini copaci pentru fabricarea leaganelor, mai putina poluare.

Aici nu au in cap ideea pe care o avem noi, romanii: lasa-l acolo, ca poate la un moment dat imi trebuie. Nu. Ei vand la preturi modice, doar ca sa circule obiectul, sa fie in continuare folosit si casele lor sa nu fie agglomerate si incarcate de obiecte nefolositoare.

 

Noi ne-am luat multe lucuri pentru casa in care stam de pe acel site  https://www.willhaben.at/iad  de care va spuneam mai sus, dar acum nu mai am timp sa va spun despre ele, va povestesc alta data.

 

Aici e lista cu pietele de vechituri din Austria Inferioara: https://www.flohmarkt.at/flohmaerkte/niederoesterreich

 

p.s. poza cu masina rosie McLaren, nu e pusa intamplator. Este masina cuiva care locuieste la noi in sat!!!! 

Fiti buni unii cu ceilalti!

28 Mai 2020

 
25May
La gradinita dupa pandemie

Realmente gradinita aici nu a fost niciodata inchisa. A fost mereu functionala pentru cei care au avut intr-adevar nevoie, cei care au lucrat si care nu au avut o solutie pentru a isi tine copiii in siguranta. Am inteles ca au fost zile in care a fost un singur copil in gradinita sau zile in care au fost 2 copii dimineata 2 ore si 1 copil dupa amiaza alte 2 ore. Apreciez mult dovada asta mare de flexibilitate. Am stat de vorba cu una dintre educatoare si mi-a explicat ca gradinita este deschisa tocmai ca sa vina in ajutorul celor care au nevoie, si nevoia poate fi 1 ora dimineata sau 2 ore dupa amiaza.

 

Apoi au decis sa fie un pic mai permisivi si au anuntat parintii ca gradinita este deschisa tuturor celor care vor sa vina la gradi, nu doar celor care au nevoie, in limita a 7 copii intr-o grupa. Din cate am inteles nu a fost niciodata capacitate maxima, oamenii au preferat sa isi tina copii acasa.

 

A urmat un al 3-lea anunt cel in care eram sfatuiti sa aducem copiii la gradi, in grupe de maxim 10 persoane, mai ales copiii care din toamna merg la scoala.

 

In toate discutiile pe care noi le-am avut cu reprezentanti ai gradinitei am fost sfatuiti sa il ducem pe Calin la gradi pentru a nu pierde contactul cu limba germana cu care el incepuse sa faca mari progrese.

 

Pe 18 mai am decis sa ne luam inima in dinti si sa il ducem la gradi. Calin e un copil foarte cooperant atata timp cat intelege motivele din spatele unei actiuni. In toata perioada asta i-am explicat ca a aparut un nou virus despre care inca nu stim multe lucuri si ca el se poate transmite prin apropiere fizica si ca e nevoie ca o perioada sa pastram distanta fata de alti oameni, sa nu mergem in magazine si in locuri de joaca. Desi el e un copil foarte foarte sociabil a inteles si a respectat distanta. Dar, nu a pierdut nicio ocazie sa stea de vorba cu orice persoana intalnea: postasul care ne-a tot livrat colete, domnii care ne ridica gunoiul, doamna care are grija de caii vecinilor…soferii de tractoare cu care ne intalneam pe camp in plimbarile noastre zilnice, etc.

 

Vestea ca va merge la gradi a primit-o cu chiuituri si sarituri. S-a bucurat de sacul cu care merge la gradi, s-a bucurat de cutia in care isi duce gustarea. S-a trezit luni dimineata, noi toti eram inca in pat, s-a dezbracat de pijamale si gol a inceput sa alerge prin casa : gradi! Merg la gradi! Imi trebuie haine sa ma imbrac!!!!

 

Si cresa Emmei s-a deschis si este folosita ca si gradinita, astfel incat au format o grupa noua. Copiii care au anuntat ca de pe 18 mai vor veni la gradi, au fost repartizati in 5 grupe de cate maxim 10 copii. Au ture in ceea ce priveste intratul in sala de mese, in sala de gimnastica, iesitul in curte, etc. Limiteaza maxim contactul dintre grupe astfel incat daca se imbolnaveste un copil dintr-o grupa, se inchide acea grupa, nu toata gradinita. Emma cu Calin au fost repartizati la aceeasi grupa, cea din incinta cresei. Initial a mers doar Calin la gradi, pentru ca eu sunt inca in somaj, se considera ca pot sta acasa cu ea si nu mi se deconteaza taxa cresei.  Dupa 2 zile in care ea a plans tare tare cand il lasam pe Calin la gradi pentru ca voia sa ramana si ea, am reevaluat situatia si am decis sa o ducem si pe ea din urmatoarele motive: 1. Este o oportunitate mare ca acomodarea ei sa fie impreuna cu Calin si cu alti copii, ea fiind inca singurul copil inscris la cresa. 2. Are nevoie de activitati, de copii, de limba germana. 3. Eu imi doresc sa particip la un curs intensive de limba germana. Asa ca am anuntat-o pe Lisa, educatoarea Emmei ca va merge si ea din ziua urmatoare si de miercuri dimineata am dus-o. In prima zi  am stat de la 8 si 15 minute pana la 12 in masina, in fata cresei. M-a sunat educatoarea la 10 sa imi spuna ca Emma este vesela si cooperanta si ca totul este in regula. Am luat-o la 12 epuizata dar zambitoare. De atunci este asa in fiecare zi. Se trezeste dimineata, o intreb unde mergem si tipa vesela: Lisa! Inca nu stiu cat ne va costa, ieftin  nu o sa fie sigur, insa suntem bucurosi ca am luat decizia asta. Dupa 2 luni de stat acasa copiii mei apreciaza si mai mult gradinita! 😊 plus ca se au unul pe celalalt acolo.

Din punct de vedere al masurilor de siguranta luate, v-am mentionat deja izolarea grupelor unele de celelalte, parintii nu au voie in cladire, copii se predau la usa educatorului, timp in care atat educatorul cat si parintele poarta masca.

 

Imi este in continuare teama de acest virus, insa nu vreau sa las aceasta teama sa ne impiedice sa avem o viata. Dezinfectam in continuare cumparaturile, evitam locuri agglomerate,purtam masti si ne spalam des pe maini. O sa fie bine!

 

Ieri am gasit o capusa pe Emma. Desi stiam ca aici e un lucru destul de comun, tot ne-am panicat.  Dupa vreo 20 de minute de negocieri si telefoane si cautari pe internet, am decis sa o scot eu singura cu ajutorul unei pensete. I-am pus desene Emmei, i-am dat un bol cu stafide,preferatele ei si am actionat. A fost usor,a iesit intreaga din prima. 😊 Acum suntem in perioada in care urmarim sa nu sufere modificari zona unde a fost intepata.  Dar eu stiu deja, o sa fie bine!

 

Fiti buni unii cu ceilalti!

25 mai 2020