#citesteromaneste susținut de The Writing Journey
”Am plecat din România cu un geamantan de haine și cu unul de cărți.”

         Așa îmi scria o doamnă despre momentul în care s-a mutat în Austria. A plecat din România cu un geamantan de cărți.

       Când pleci din țară, pleci cu greutăți pe umeri: temeri, frici, indoieli, poate datorii, poate priviri pline de lacrimi și de reproș, ale celor rămași în urmă.  Chiar îți permiți să cari și în geamantan greutăți? Kilograme întregi de hârtie plină de pete de cerneală. Unii, da. Alții, nu.

          Mâncarea e aceeași. Avem aceleași magazine, aceeași materie primă. Ne adaptăm, reinventăm rețete, ne transformăm gustul. Putem să gătim românește aproape oriunde. Învețăm limba. Puțin câte puțin. Apoi din ce în ce mai bine. Ajungem să înțelegem toate subtilitățile în limba țării care ne-a adoptat. Ne ajutăm copiii la teme în limba țării care ne-a adoptat. Completăm formulare și ne găsim  joburi mai bune în limba țării care ne-a adoptat. Dar, când punem mâna pe o carte, vrem ca petele de cerneală din ea să fie în română. Vrei să ne imaginăm  în română. Vrem să trăim emoțiile personajelor în română. În limba care ne curge prin suflet, prin amintiri, prin copilărie.

Pentru că asta ne leagă unii de alții, pe noi, ăștia plecați, limba.

Am fost în vizită la trei familii de români de când locuim aici. Toate trei aveau biblioteci. Nu în sensul de mobilier ci ca mulțime de cărți. Unele, mai ales cele pentru copii, erau în limba germană, dar, cele mai multe erau în limba română.

  La prima familie la care am fost am găsit obiceiuri și cultură diferite de ale noastre. Oamenii erau aici de peste 20 de ani. Am găsit până și altă religie. Dar, ce ne-a legat a fost graiul. Limba. Vorbele.

La cea de a treia familie la care am fost, chiar acum de curând, am dus cadou doamnei o carte. Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că doamna o cunoștea pe autoare, având același oraș natal, dar, nu apucase să citească nimic scris de ea. Pentru că e greu să comandăm cărți din România și pentru că scriitorii la început de drum nu ajung așa ușor în librăriile mari,  și mai ales, nu ajung pe alte meleaguri.

Haideți să rectificăm asta! Haideți să aducem aici, în toată Europa, cărți scrise de autori români contemporani. Să îi sustinem, să ne mândrim cu ei și, prin ei și prin petele lor de cerneală să fim mândri.

#citeșteromânește susținut de The Writing Journey este cel mai recent proiect al meu și prin el îmi propun să aduc românilor din Europa cărți scrise de autori români contemporani.

Azi deschidem magazinul, avem listate opt cărți, dar, sunt și altele pe drum. Livrăm în toată Europa prin poșta austriacă, cu tracking number la fiecare colet. Dacă întâmpinați ceva probleme în lansarea unei comenzi, vă rog să îmi scrieți, este ceva nou și pentru noi și învățăm pe parcurs.

Să fim buni unii cu ceilalți, e gratis.

31 mai 2021

M-aș muta la Salzburg

 

Ieri am fost la Salzburg.  O călătorie un pic peste 2 ore doar dus.

Salzburg-ul este fermecător, a devenit de ieri partea mea preferată din Austria. Noi l-am mai vizitat, in urmă cu mulți ani, inainte să emigrăm, când nu aveam copii. Acum l-am văzut din altă perspectivă și ne-a plăcut tare mult. Atăt de mult incăt i-am spus soțului meu că vreau să ne mutăm acolo.

Nu, nu sunt bipolară. Știu că am spus că am spus că vreau să rămânem aici la țară, unde suntem acum, apoi am spus că vreau oraș, apoi iar m-am „decis” că vreau să rămânem aici și am inceput să căutăm să cumpărăm o casă. Și ieri voiam să ne mutăm la Salzburg.

Am găsit  un oraș atât de viu, un oraș care se dezmorțea după iarnă dar și după pandemie și lockdown. Am văzut atât de multe femei care, seduse de cele 16 grade afișate pe termometru au ieșit in rochii prea subțiri și in sacouri prea scurte. Le era frig, le vedeam și recunoșteam poziția incordată pe care și eu o aveam pentru că și eu la rândul meu aveam o geacă mult prea subțire.

Nu am făcut decât să umblăm pe străzi, pe străduțe, prin piețe, pe pod, pe lângă Salzach. Să ne uităm la oameni și la clădiri și la vitrine. Copiii au alergat aproape liberi. Nu ne-a fost teamă de mașini așa cum ne-a fost de biciclete. Nu cred că am mai văzut atât de mulți bicicliști niciodată. Și nu doar că erau și ca aveau peste tot piste și semafoare speciale și zone amenajate de parcare, dar se și comportau de parcă erau regii șoselelor. Și nu o spun cu un sens negativ. In București știu de la prietenii mei care se mai incumetau să meargă la serviciu cu bicicleta (vreo 3 prieteni in total) că era o adevărată aventură să facă asta, una nu prea plăcută. Pe când in Salzburg, mi se părea că mașinile circulă pe lângă biciclete, nu invers.

Știu că impresiile si senzațiile mele au fost dublate de faptul că nu am mai călătorit in ultimul an. Că am fost inchisi, izolați. Chiar dacă priveliștea de aici e una tare frumoasă, e mereu aceeași.

 

Nu, nu ne vom muta la Salzburg și probabil nu ne vom muta din zona in care suntem acum.

Ne vom relua ieșirile de weekend, mai ales că de săptămâna viitoare se mai ridică din restricții. Și in felul acesta vom continua să construim ce am inceput acum un an și jumătate de când suntem aici dar ne vom bucura și de atracțiile și bucuriile orașelor.

Ieri, doar plimbându-ne iar am ințeles ce multe aveam inainte de această pandemie și câte lucruri luam ca și cum ni se cuvin.

Am plecat dimineața, ne-am intors seara, am petrecut cam 5 ore in mașină și am cheltuit 70 de eur. Motorina,  gustări, o masă la chinezesc (am mâncat afară, pe o bancă) și parcarea.

Fiți buni unii cu ceilalți, e gratis!

07 februarie 2021





Azi am fost la Viena

Azi am fost la Viena
Este un oras pe care l-am vizitat cu mult inainte sa ne gandim sa plecam din Romania. De cand ne-am mutat aici am mai fost de vreo 2 ori la Viena, cu treaba, in viteza si de alte 2 ori, doar la aeroport. 
Azi am fost la Viena pentru a ne plimba, am fost pentru distractie. Am primit o invitatie de la un grup de mamici, la un eveniment organizat pentru parintii romani din Austria. Ne-a bucurat mult invitatia. Tot azi ar fi trebuit sa merg la petrecerea de Craciun organizata de angajatorul meu, insa, am ales sa merg la evenimentul din Viena impreuna cu el si cu copiii nostri. Am fost pe punctul de a renunta sa mergem pentru ca am avut o migrena iar. Emma inca nu si-a revenit din viroza, tuseste si este incarcata de secretii si, in consecinta noatea nu doarme bine si…nici eu pe langa ea. Probabil iar pe un fond de oboseala accentuata  am avut migrena in noaptea trecuta si azi in prima parte a zilei. Apropo, voi va confruntati cu migrenele? Ce functioneaza la voi?
La petrecere am gasit o atmosfera calda, multe mamici alergand dupa copii, multi copii alergand dupa alti copii, multa limba romana, o cafea buna, cadouri pentru copilasi de la Mos Craciun, cadouri pentru noi de la organizatoarele evenimentului. 😊 Nu am putut socializa prea mult cu alte mamici, sau sotul meu cu alti tatici, cel putin nu atat cat ne-am fi dorit, insa ne bucuram ca am fost. Pe o masa, la plecare, am vazut un bol cu salata boeuf!! Ce credeti ca gatesc saptamana viitoare? 😊
Dupa petrecere am ales un targ din Viena si am fost sa vedem un brad, luminite si sa mancam ceva. Ma bucur ca am ales un targ mic, a fost placut! Am cumparat turta dulce , cam scumpa ( 4.5 eur) si cam prea dulce, dar buna. Calin a vrut clatite, i-am cumparat, dar nu i-au placut. Adevarul e ca…era doar niste faina amestecata cu un pic de apa si apoi pusa pe plita. A spus ca o asteapta pe bunica de sarbatori sa ii faca clatite bune! 😊Am gasit apoi o zona pietonala in Viena unde ne-am plimbat vreo 2 ore. Am vazut magazine, vitrine, tarabe, oameni, catei, chiar si o interventie a politiei, captivanta pentru copii. Am zambit si am salutat acolo unde ne-am auzit limba, am facut poze, am gasit o intrare de metrou si am coborat pe peron si am povestit copiilor despre metroul din Bucuresti si ne-am amintit despre plimbarile noastre cu metroul fara o destinatie anume, doar de dragul plimbarilor cu metroul. 😊 Stiti ce ne-a spus Calin la scurt timp dupa ce am intrat in Viena, cand a vazut multe cladiri mari, lumini, semafoare, masini multe : tata, noi suntem in Romania acum? Copilul asta stie el ca inseamna Romania. Pentru el nebunia si agitatia si aglomeratia din Bucuresti inseamna acasa. De fapt, si pentru noi.  E frumos unde stam acum, e liniste, peisajele sunt absolut minunate, avem brazi in curte, aerul este atat de curat! Drumurile sunt libere, fara niciun pic de trafic, oamenii au rabdare si nu claxoneaza niciodata. Ne salutam si ne zambim unii altora, plus, sunt sigura ca sunt multe avantaje ale faptului ca traiesti intr-o comunitate mica, avantaje pe care noi inca nu le-am descoperit.
Dar, pentru noi, linistea e prea liniste. Imi place ca nu e trafic, dar parca..simt nevoia sa fac o depasire, aici, totul are o singura banda pe sens. Atat. Niciodata la semafor nu ai pe nimeni in dreapta sau in stanga. Pentru ca e doar o banda pe sens, pentru ca mai mult nu e nevoie. Imi place ca mancam mult mai sanatos si ca suntem mai organizati cu manacarea, dar, ce bine a fost in Viena sa vedem peste tot vitrine cu de toate, ce buna a fost felia de pizza calda la 1 eur pe care am impartit-o toti 4 in frig si apoi am mai fost sa ne mai luam una. Ce frumos a fost sa vedem atatea vitrine cu haine frumoase, sa vedem un restaurant Korean, total atipic decorat si amenajat, sa vedem multe trotinete electrice. Ce confortabil a fost ca TOATA LUMEA STIA ENGLEZA! Ne plimbam si acum prin imprejurimile casei, dar…prea departe nu putem merge pe jos si…atmosfera si peisajele sunt mereu la fel. Apogeul a fost in una dintre plimbari cand am gasit o gutuie si am adus-o acasa. Traiul la tara are multe plusuri, doar ca trebuie sa stii sa le fructifici si sa iti placa sa faci asta. Noi nu cred ca suntem facuti pentru asta. Nu regretam ca ne-am mutat aici, dar stim ca nu vom ramane . 😊 Nu stiu daca ne vom indrepta chiar catre Viena dar sigur vom cauta variante de orase mai mari.
Dupa cum vedeti, mi-am mutat povestile de pe facebook pe o pagina de internet. Am inteles ca in felul acesta articolele mele sunt mai in siguranta. Va invit sa aruncati un ochi si pe http://blog.emigrantiinaustria.com/.
Si acum, am pentru voi o veste! Pagina Emigranti in Austria are cam 2300 de urmaritori oficiali si fiecare postare un impact cam de 5000 de oameni! Pentru mine asta este incredbil! Din acesti multi oameni care ma citesc, multi imi si scriu. Cu unii m-am intins la povesti, cu unii m-am si vazut. Unii ma blameaza si nu sunt de accord cu parerile mele si mai este o categorie de oameni, mica, intr-adevar care nu crede ca noi existam. 😊Ce vreau sa spun este ca am interactionat cu multi oameni plecati din Romania. Unii aici, in Austria, altii in alte colturi ale Europei si altii in alte colturi ale lumii. Si am aflat povesti grozave. Si de la fiecare am invatat cate ceva. Sunt oameni care au sa va spuna mult mai multe decat va spun eu voua, dar care nu pot scrie, sau care nu vor sa o faca. Asa ca voi scrie eu pentru ei, Si pentru voi. Si le voi face auzite / citite povestile si in felul asta toti vom invata si ne vom imbogati. Deci, de saptamana viitoare vom avea in fiecare saptamana cate un interviu cu o familie care a decis sa plece din Romania si sa lupte in alta parte. Deschide aceasta rubrica o familie de poveste! Oameni calzi si buni care ne-au primit cu mamaliga si zacusca si cozonac! Abia astept sa va povestesc despre ei!
Daca si voi stiti familii cu povesti ce merita spuse, daca si voi aveti intamplari care credeti ca ii vor ajuta pe ceilalti, va rog, scrieti-mi si hai sa ne ajutam intre noi!   Articolele nu trebuie sa contina numele si detalii personale ale protagonistilor, fiecare dintre voi decide daca isi doreste sa ii fie publicat numele sau nu.
Eu sunt atat de entuziasmata de aceasta rubrica, sper sa fiti si voi!
Pana data viitoare fiti buni unii cu ceilalti!

07 Decembrie 2019