Azi am fost la Viena
Este un oras pe care l-am vizitat cu mult inainte sa ne gandim sa plecam din Romania. De cand ne-am mutat aici am mai fost de vreo 2 ori la Viena, cu treaba, in viteza si de alte 2 ori, doar la aeroport.
Azi am fost la Viena pentru a ne plimba, am fost pentru distractie. Am primit o invitatie de la un grup de mamici, la un eveniment organizat pentru parintii romani din Austria. Ne-a bucurat mult invitatia. Tot azi ar fi trebuit sa merg la petrecerea de Craciun organizata de angajatorul meu, insa, am ales sa merg la evenimentul din Viena impreuna cu el si cu copiii nostri. Am fost pe punctul de a renunta sa mergem pentru ca am avut o migrena iar. Emma inca nu si-a revenit din viroza, tuseste si este incarcata de secretii si, in consecinta noatea nu doarme bine si…nici eu pe langa ea. Probabil iar pe un fond de oboseala accentuata am avut migrena in noaptea trecuta si azi in prima parte a zilei. Apropo, voi va confruntati cu migrenele? Ce functioneaza la voi?
La petrecere am gasit o atmosfera calda, multe mamici alergand dupa copii, multi copii alergand dupa alti copii, multa limba romana, o cafea buna, cadouri pentru copilasi de la Mos Craciun, cadouri pentru noi de la organizatoarele evenimentului. 😊 Nu am putut socializa prea mult cu alte mamici, sau sotul meu cu alti tatici, cel putin nu atat cat ne-am fi dorit, insa ne bucuram ca am fost. Pe o masa, la plecare, am vazut un bol cu salata boeuf!! Ce credeti ca gatesc saptamana viitoare? 😊
Dupa petrecere am ales un targ din Viena si am fost sa vedem un brad, luminite si sa mancam ceva. Ma bucur ca am ales un targ mic, a fost placut! Am cumparat turta dulce , cam scumpa ( 4.5 eur) si cam prea dulce, dar buna. Calin a vrut clatite, i-am cumparat, dar nu i-au placut. Adevarul e ca…era doar niste faina amestecata cu un pic de apa si apoi pusa pe plita. A spus ca o asteapta pe bunica de sarbatori sa ii faca clatite bune! 😊Am gasit apoi o zona pietonala in Viena unde ne-am plimbat vreo 2 ore. Am vazut magazine, vitrine, tarabe, oameni, catei, chiar si o interventie a politiei, captivanta pentru copii. Am zambit si am salutat acolo unde ne-am auzit limba, am facut poze, am gasit o intrare de metrou si am coborat pe peron si am povestit copiilor despre metroul din Bucuresti si ne-am amintit despre plimbarile noastre cu metroul fara o destinatie anume, doar de dragul plimbarilor cu metroul. 😊 Stiti ce ne-a spus Calin la scurt timp dupa ce am intrat in Viena, cand a vazut multe cladiri mari, lumini, semafoare, masini multe : tata, noi suntem in Romania acum? Copilul asta stie el ca inseamna Romania. Pentru el nebunia si agitatia si aglomeratia din Bucuresti inseamna acasa. De fapt, si pentru noi. E frumos unde stam acum, e liniste, peisajele sunt absolut minunate, avem brazi in curte, aerul este atat de curat! Drumurile sunt libere, fara niciun pic de trafic, oamenii au rabdare si nu claxoneaza niciodata. Ne salutam si ne zambim unii altora, plus, sunt sigura ca sunt multe avantaje ale faptului ca traiesti intr-o comunitate mica, avantaje pe care noi inca nu le-am descoperit.
Dar, pentru noi, linistea e prea liniste. Imi place ca nu e trafic, dar parca..simt nevoia sa fac o depasire, aici, totul are o singura banda pe sens. Atat. Niciodata la semafor nu ai pe nimeni in dreapta sau in stanga. Pentru ca e doar o banda pe sens, pentru ca mai mult nu e nevoie. Imi place ca mancam mult mai sanatos si ca suntem mai organizati cu manacarea, dar, ce bine a fost in Viena sa vedem peste tot vitrine cu de toate, ce buna a fost felia de pizza calda la 1 eur pe care am impartit-o toti 4 in frig si apoi am mai fost sa ne mai luam una. Ce frumos a fost sa vedem atatea vitrine cu haine frumoase, sa vedem un restaurant Korean, total atipic decorat si amenajat, sa vedem multe trotinete electrice. Ce confortabil a fost ca TOATA LUMEA STIA ENGLEZA! Ne plimbam si acum prin imprejurimile casei, dar…prea departe nu putem merge pe jos si…atmosfera si peisajele sunt mereu la fel. Apogeul a fost in una dintre plimbari cand am gasit o gutuie si am adus-o acasa. Traiul la tara are multe plusuri, doar ca trebuie sa stii sa le fructifici si sa iti placa sa faci asta. Noi nu cred ca suntem facuti pentru asta. Nu regretam ca ne-am mutat aici, dar stim ca nu vom ramane . 😊 Nu stiu daca ne vom indrepta chiar catre Viena dar sigur vom cauta variante de orase mai mari.
Dupa cum vedeti, mi-am mutat povestile de pe facebook pe o pagina de internet. Am inteles ca in felul acesta articolele mele sunt mai in siguranta. Va invit sa aruncati un ochi si pe
http://blog.emigrantiinaustria.com/.
Si acum, am pentru voi o veste! Pagina Emigranti in Austria are cam 2300 de urmaritori oficiali si fiecare postare un impact cam de 5000 de oameni! Pentru mine asta este incredbil! Din acesti multi oameni care ma citesc, multi imi si scriu. Cu unii m-am intins la povesti, cu unii m-am si vazut. Unii ma blameaza si nu sunt de accord cu parerile mele si mai este o categorie de oameni, mica, intr-adevar care nu crede ca noi existam. 😊Ce vreau sa spun este ca am interactionat cu multi oameni plecati din Romania. Unii aici, in Austria, altii in alte colturi ale Europei si altii in alte colturi ale lumii. Si am aflat povesti grozave. Si de la fiecare am invatat cate ceva. Sunt oameni care au sa va spuna mult mai multe decat va spun eu voua, dar care nu pot scrie, sau care nu vor sa o faca. Asa ca voi scrie eu pentru ei, Si pentru voi. Si le voi face auzite / citite povestile si in felul asta toti vom invata si ne vom imbogati. Deci, de saptamana viitoare vom avea in fiecare saptamana cate un interviu cu o familie care a decis sa plece din Romania si sa lupte in alta parte. Deschide aceasta rubrica o familie de poveste! Oameni calzi si buni care ne-au primit cu mamaliga si zacusca si cozonac! Abia astept sa va povestesc despre ei!
Daca si voi stiti familii cu povesti ce merita spuse, daca si voi aveti intamplari care credeti ca ii vor ajuta pe ceilalti, va rog, scrieti-mi si hai sa ne ajutam intre noi! Articolele nu trebuie sa contina numele si detalii personale ale protagonistilor, fiecare dintre voi decide daca isi doreste sa ii fie publicat numele sau nu.
Eu sunt atat de entuziasmata de aceasta rubrica, sper sa fiti si voi!
Pana data viitoare fiti buni unii cu ceilalti!
07 Decembrie 2019
