Facă-se voia, Ines Dumitriu
”Schimbul de priviri dintre cele două femei nu durează decât câteva secunde, dar, pentru Miranda este destul ca să-și dea seama. Cum am putut să fiu atât de chioară? Oare cum să nu recunosc eu plânsul ăsta? Ochii ăștia bulbucați, gura asta lăbărțată, zile întregi de plâns, o lună după alta, numai dintr-un singur motiv poți să plângi așa, ca proasta. ”
L-am găsit menționat pe Eliade zilele trecute într-o carte a unui autor străin. Un american. Și m-am bucurat mult.
Cu siguranță nu e prima oară când mă întâlnesc cu o astfel de situație , dar acum, de când sunt departe de România, felul în care noi românii suntem priviți în străinătate a căpătat alt sens pentru mine. E mai important.
Și vreau să contribui la promovarea românilor buni, oriunde ar fi ei și indiferent de domeniul în care activează.
Se întâmplă să vă scriu azi despre Ines Dumitriu pentru că este scriitoare și cărțile sunt importante pentru mine. Dar și pentru că săptămâna trecută am citit ”Facă-se Voia”, cel mai recent roman al ei.
Și prima ei carte Blestem, m-a impresionat, am scris despre ea aici, dar, recunosc am rezonat mai mult cu aceasta. Este vorba despre patru femei diferite, cum nu se putea mai diferite, dar care lucrează împreună. Fiecare duce o luptă acasă, în viața personală și fiecare este judecată după aparențe în interiorul fabricii. Mi-a plăcut mult să o văd pe fiecare prin ochii celorlalte și apoi așa cum e de fapt. Asta a fost pentru mine esența cărtii și ăsta este mesajul cu care eu plec. Trebuie să fim buni unii cu ceilalți și să nu ne judecăm, fiecare ducem o luptă care nu ne e scrisă în frunte cu litere vizibile.
Cartea merită citită și pentru felul interesant în care viețile celor patru femei se leagă. Nu vreau să vă spun prea multe să nu vă stric surpizele, dar este și despre puterea noastră a femeilor, de a ne înțelege una pe cealaltă (după ce ne scoatem colții una la cealaltă) și de a ne sprijini și ajuta una pe cealaltă.
Cireașa de pe tort a fost coperta. Momentul acela când termini cartea, o închizi și te mai uiti o dată la ea, cu gândul la final, la acea ultimă propozitie și apoi vezi coperta. Atunci la final am descoperit cum fiecare personaj este croit și desenat întocmai.
Așa cum spuneam și mai sus, susțin autorii români și visez să îi văd traduși în limba germană, în rafturile librăriilor austriece, și nu numai. În rafturile oricărei librării din lume.
Deocamdată o puteți comanda de aici The Writing Journey
Știu, am primit mesajele voastre că este mai mult transportul decât cartea și vă înțeleg, și eu apelez la tot felul de tertipuri ca să scutesc banii de transport.
Am câteva exemplare în plus ale acestei cărți, dacă vreți și voi una, vă rog să îmi scrieți.
Să fim buni unii cu ceilalți, e gratis.
17 aprilie 2021
