Fetița univers
La cursul de germană făcut anul trecut am cunoscut o doamnă cu care m-am conectat bine deși, nu reușeam să comunicăm verbal. Era o femeie musulmană. Purta hijab, se uita mult în jos, niciodată în ochii profesorului bărbat. Era așteptată de soțul ei în fiecare seară după curs. Era foarte retrasă, dar zâmbea cald. Eu sunt o fraieră care mereu empatizează cu cei mai slabi așa că am incercat constant să o ajut. Ea, pe lângă nivelul mic de germană avea și un nivel redus al educației academice. Nu cred că a mers mult la școală. Știa să scrie, dar îi lipsea exercițiul. Și, la nivel de cultură generală, nu prea știa să recunoască Turnul Eiffel și să-l asocieze cu ceva. Dar, aveam ceva care ne lega mai mult decât toate diferențele care ne despărțeau. Era mamă. Avea o fetiță micuță, în cărucior și un băiețel un pic mai mic decât Călin care, atunci când terminam cursul i se arunca în brațe.
Femeia liberă din mine, femeia care a plecat la mare cu fetele înainte de nuntă, femeia care face ce vrea când vrea (înainte să imi nasc șefii), o compătimea pe femeia cu hijab, care doar pentru că era femeie nu avusese dreptul la educație.
Am citit zilele astea cartea Fetița Univers și am primit o altă perspectivă. O femeie de carieră din București, o femeie independentă, educată, alege să își renege Dumnezeul, alege să se convertească la islam, alege să renunțe la pantaloni mulați, cămăși decoltate și tocuri cui și să meargă la conferințe cu hijab-ul pe cap. Alege ca la ore fixe să meargă în arhiva corporației în care lucra, să se așeze în genunchi și să se roage. Toate astea pentru un bărbat pe care nu-l atinsese niciodată. Pentru că, în religia musulmană bărbatul și femeia nu întrețin relații sexuale înaintea căsătoriei. El o atinsese pe ea pentru că îi fusese medic. Asta da poveste, așa-i?
Dar, nu asta a fost pentru mine șocant. Din dragoste pentru un bărbat poți face chiar mai mult de atât. Șocant a fost pentru mine felul în care ea scrie cum se simțea acoperită de mătăsuri de sus până jos. Se simțea feminină, frumoasă, apreciată. Merge atât de departe încât spune că niciodată nu s-a simțit mai feminină ca atunci.
Mi-a plăcut mult cartea asta. Mult. Mi-a plăcut să aflu detalii despre convertirea la islam, despre persuasiunea și siropul din perioada de curtare, despre nuntă, despre noaptea nunții, despre contractul pe care ei îl semnează înainte de nuntă. Mi-au plăcut toate aceste detalii. Dar, cel mai mult în cartea Oanei Radu mi-a plăcut curajul ei despre a scrie despre toate greșelile pe care le-a făcut. Despre cât de mică s-a simțit, cât de multe compromisuri a făcut. A scris despre lucruri pe care mie, cred că mi-ar fi fost greu să le recunosc și în fața celor mai bune prietene. Asta pentru mine înseamnă că ea a depășit toate experiențele, a învățat din ele, și-a asumat partea de vină și merge mai departe cu capul sus. Pentru că, nu este ficțiune cartea asta. Este viața unei bucureștence. Știu unde stă pentru că i-am spionat contul de facebook zilele astea. 😊
Oana Radu, eu cred că ai avut al naibii de mult curaj să scrii cartea asta. Bravo, femeie!
#citesteromaneste
Să fim buni unii cu ceilalți, e gratis.
14 iunie 2021
