Plecam din Romania.
24 Aug 2019 02.57
In iunie eram in vacanta, in Croatia. Cred ca eram acolo de doua zile. Se aliniasera, in sfarsit toate planetele, si pentru prima oara in luni de zile dormeau amandoi copiii in acelasi timp, in aceeasi camera, prin urmare, am reusit sa avem aproape 2 ore de liniste, doar noi doi, cu cate o cana de cafea in mana, pe marginea piscinei interioare si cu picioarele in apa. Si am vorbit. Pe rand. Fara sa ne întrerupem unul pe celalalt. Fara sa fim întrerupti de mesaje sau de apeluri sau de skype. Cred ca nici nu aveam telefoanele pe langa noi.
Si ne-am dat seama cat ne-a lipsit asta, cat de mare nevoie aveam de asta si cât de mult ne displacea ce aveam acasa, la București. Acasa, aveam zile in care stabileam intre noi doi, lucruri importante doar pe WhatsApp sau la telefon, mereu pe fuga.
Si atunci s-a întâmplat magia. Ne-a dat seama ca trebuie sa luam o decizie. Pe lângă lupta continua financiara pe care o duceam sa acoperim facturile si ratele si costurile gradinitei montessori, noua nu ne mai placea viata noastră in Bucuresti. Nu ne mai bucuram de nimic. Nu mai aveam timp pentru nimic si pentru nimeni. Mancam prost. Copiii petreceau mult timp in fata ecranelor. Nu reușeam sa finalizam mare parte din ceea ce ne propuneam intr-o zi, nu reuseam sa ne mai respectam promisiunile in fata celorlalti. Calitatea vietii, per total scazuse mult. Tara ne dezamgea constant. In Croatia, pe o plaja am vazut un lift special prin care oamenii cu dizabilități erau ajutati sa intre in apa!! La noi nu au pe unde merge pe trotuar.
Am fost mereu constienti de diferențele dintre tara noastra si alte tari vizitate, dar acum, mai ales de cand avem doi copii simtim altfel, mai apasat.
Si atunci, in iunie, in Croatia, cu picioarele in apa, am decis sa continuam lupta in alta parte, in alte condiții, in alt context, in alta tara.
Doua luni mai târziu, in noaptea asta, am plecat.
Azi e prima zi din noua noastra viata. Am evaluat tot ce ne umplea viata: activitati, bunuri, oameni, responsabilități. La unele am renuntat, pe altele le-am delegat si pe altele încercăm sa le modificam ca forma. Ne dorim o viata mai simpla dar mai bogata. Credeti ca nu se potrivesc cele doua notiuni? Pentru mine are sens.
Va invit sa ne însoțiți in aventura asta, citindu-ma!
Acum va scriu de pe drum, din masina. Copiii dorm. Dupa ce ne instalam, asumati cu statutul de imigranti revin si va povestesc de ce am ales Austria si cum am reusit sa ne organizam viata in cutii de carton.
Fiti buni unii cu ceilalți!
https://www.facebook.com/108249810545200/posts/108401357196712/