Din ceea ce am inteles din mai multe surse, primariile au autonomie destul de mare si prin urmare e posibil ca ceea ce noi am trait si organizarea gradinitei din zona Melk, unde noi stam, sa nu fie valabil in toata Austria.

Inainte sa va spun despre cum e aici si cum a fost primul nostru contact cu gradinita, vreau sa va spun cate ceva despre alegerile noastre dpdv al gradinitei in Bucuresti. Am stiut inca de pe la 6 luni ale lui Calin ca vom merge pe un sistem de educatie alternativa, am citit despre pedagogia Montessori si ni s-a potrivit foarte bine. I-am inteles si adoptat principiile si a fost firesc sa alegem o gradinita Montessori. Am ales-o pe cea cu care am rezonat cel mai mult din cele vizitate si nu am regretat deloc. Totul a fost la standarde inalte: pregatirea educatorilor, atitudinea, materialele. Educatoarea lui Calin a fost partenerul nostru in educatie. A facut parte din echipa noastra. A fost un om special pentru noi si inca este. Desi la un moment dat am ales sa intrerupem colaborarea cu acea gradinita (din motive financiare si administrative), atat gradinita cat si personalul si mai ales educatoarea lui Calin au ramas referinte pentru noi.

Avand in vedere cele de mai sus, gradinita aici in Austria a fost o temere mare pentru noi. Pentru ca urma sa ne confruntam cu sistemul de stat. Si in Romania noi am fugit de sistemul de stat, era un fel de bau-bau pentru noi.
Primul contact cu gradinita a fost o intalnire programata cu educatoarea lui Calin la 7 si 15 min dimineata. (Austriecii sunt foarte matinali) Pentru ca ne-am conectat atat de bine, pentru ca am avut atat de multe intrebari si pentru ca educatoarea vorbeste foarte bine engleza si a fost mai mult decat dispusa sa imi raspunda la toate intrebarile, am continuat acea prima intalnire inca 30 min si dupa terminarea programului copiilor. Am fost placut impresionata de faptul ca am primit multe materiale depsre politica gradinitei, detalii administrative, sfaturi privind acomodarea copilului, intrebari despre preferintele culinare, interdictii alimentare, de ordin religios, etc. Si a fost cu atat mai impresionant sa realizez ca mi-a fost data toata documentatia in engleza, ba chiar unele documente erau traduse in limba romana. Am apreciat mult efortul si dorinta lor de a avea o colaborare buna.
In prima zi de gradi, Calin si-a servit colegii cu briose facute de noi doi cu o zi inainte. Eu am avut voie sa petrec nestingherita cu el in sala de clasa oricat am fi avut eu sau el nevoie si nu doar in prima zi, ci oricate zile. Am stat o singura zi cu el pentru ca a doua lui zi de gradi a coincis cu prima mea zi de munca. Calin nu a avut nevoie deloc de mai mult decat acea zi impreuna la gradi. Oricum, sotul meu a stat in garda in imediata apropiere a gradinitei, cu Emma, in cazul in care Calin ar fi avut nevoie. Insa totul a decurs lin si minunat. Merge in fiecare zi cu bucurie, il roaga pe tatal lui sa il mai lase 5 minute cand vine sa il ia. De fiecare data il gasim vesel si senin. Suntem, cel putin din punctul asta de vedere cum nu se poate mai bucurosi si multumiti. Momentele de frustrare pentru ca nu se poate exprima sunt din ce in ce mai putine. A invatat deja atat de multe cuvinte, deja stie sa isi exprime nevoie de baza, cred ca inelege multe de la educatoare care au observat ca stie multe cuvinte in engleza si atunci cand nu reusesc sa ii transmita ce vor in limba germana, incearca in engleza. Le sunt recunoscatoare pentru toate eforturile pe care le fac in acomodarea lui Calin. Daca este o regula mai complexa, sau se introduce o activitate noua, educatoarea ma opreste dimineata si tine sa imi explice mie in engleza ca eu apoi sa ii explic lui Calin ca ea sa fie sigura ca el intelege despre ce e vorba, sa nu creeze stari de disconfort pentru el.

La grupa lui Calin sunt 2 educatoare (nu sunt in acelasi timp in sala de clasa decat la evenimente speciale) si 1 asistenta. Toate 3 sunt calde si empatice si zambesc mereu si coboara la nivelul copiilor cand vorbesc cu ei. Si isi dau constant interesul ca noi, parintii lui Calin sa fim la current cu ce se intampla, sa ne explice situatii pe care noi nu le cunoastem, cutume locale, obiceiuri si reguli ale gradinitei. Nu stiu daca este la fel la toate gradinitele, nu stiu daca si in zonele rurale este la fel, dar noi ne simtim norocosi de oamenii intalniti la aceasta gradinita mica de la sat.

Sa va spun si cateva detalii administrative si organizatorice ale gradinitei.
Programul incepe la 7 fara 15 minute dimineata. Sunt multi copii care intra pe usa gradintei exact cand se deschide. Programul normal este pana la ora 12:30- 13.00. Acest program este fara plata. In cazul in care vrei program prelungit pentru copilul tau, se plateste o taxa / ziua prelungita insa nu stiu care este taxa. Sunt sigura ca educatoare mi-a spus care este taxa insa, tocmai imi spusese ca nu este niciun copil din toate cele 4 grupe care sa ramana la program prelungit. :O de asemenea, niciun copil nu mananca pranzul la gradi. La fel, Calin poate manca pranzul la gradi, contra cost, trebuie doar sa anunt cu o zi inainte. Insa, nu-l pot lasa sa manance singur. In zona rurala toti au bunici sau matusi si unchi si copiii nu raman niciodata la program prelungit. La ora 12. 12:30 toti copiii sunt luati acasa.

In jur de ora 9 si jumatate, in functie de dinamica grupei copiii mananca o gustare adusa de acasa. In prima zi eu i-am pregatit niste biscuiti si un piure de fructe lui Calin. Colegii lui muscau din carnati si sandiciuri cu sunca. 😊) Merg singuri la vestiar, isi aduc gustarea. Isi iau scaun, farfurie, pahar, servetel si tacam si se aseaza la masa. Termina de mancat si fiecare strange dupa el.

De la gradi au fructe, apa si un soi de limonada sau socata. Daca urmeaza un eveniment si unul dintre copii aduce ceva pentru toti ceilalti a doua zi ( zi de nastere sau orice alt eveniemnt), educatoarele agata un mar din plastic de rucsacul fiecarui copilas si a doua zi noi, parintii stim sa nu le mai pregatim pachetel.

Sunt multi copilasi care vin cu autobuzul dimineata. Si aceasta este contra cost, dar nu stiu sa va spun cat.

In gradinita lui Calin sunt 4 grupe a cate 20 de copii. 4 Sali de clasa. Clasa lui Calin are in jur de 50m2 la care se adauga si etajul cu inca aproximativ 20m2. Fiecare clasa are un perete in totalitate din sticla spre curte si unul partial din sticla spre zona de vestiare. Fiecare clasa are scari interioare ce duc la un etaj unde sunt amenajate spatii de joaca si unde peretii sunt din sticla. Exista un spatiu comun celor 4 grupe, acolo sunt toate vestiarele, si alte 2 zone de joaca, plus intrarea catre baie si catre sala de gimnastica. Baile sunt comune fete – baieti dar toaletele in sine au pereti. Salile de clasa sunt impartite pe zone de activitati. Zonele de mese unde ei pot lucra individual cu diverse materiale, puzzle-uri sau impreuna, de exemplu la masa de plastilina. Apoi exista zona de lego, care este organzita sub forma de amfiteatru si sub fiecare treapta / bancuta exista un sertar unde sunt sortate pe categorii piesele de lego. Zona de bucatarie unde copiii se pot spala pe maini, isi pot spala paharul si farfuria, isi pot lua apa,etc. Zona de joc liber, unde sunt perne si o saltea. La etaj este o zona cu trenuri si masini si autostrazi si sine de tren si o zona cu casute de papusi si bucatarii.

La fiecare loc de joaca este permis un numar maxim de copii. Pentru a evita eventuale discutii : ba eu eram aici si tu ai venit dupa!!” au organizat un sistem efficient si ingenios zic eu.
Fiecarui copil ii este repratizat in cadrul gradinitei un semn. Calin are pinguinul si il regasete pe vestiarul lui, pe agatatoare de prosop de la baie, pe paharul unde isi tine periuta de dinti si pe un carlig / cleste de rufe, care sta mereu in acelasi loc agatat. Cand Calin vrea sa mearga la trenuri, de ex, isi ia clestele cu semnul lui si merge intr-un loc unde sunt agatate fotografii plastifiate ale spatiilor de joaca. Pe fiecare fotografie apar cate 3 sau 4 sau 5 flori in functie de numarul de copiii acceptati sa se joace in acelasi timp acolo. Calin se duce, isi prinde clestele pe o floricica si in felul acesta a ocupat un loc de acolo plus ca educatoarea stie mereu la ce loc de joaca este doar uitandu-se dupa carligul lui. In cazul in care toate floricelele sunt ocupate de alte carlige isi alege pur si simplu o alta activitate. S-a obisnuit foarte usor cu aceasta regula.

Curtea este iar un foarte mare avantaj. Este foarte spatioasa si ofertanta ca si forme de relief. Exista si zone plane dar si o vale si dealuri si copaci si pietre mari. Seamana mai mult cu un parc decat cu o curte de gradinita. Au si leagane si balansoare si zona de nisip. Au si un garaj in curte din care au iesit o multime de biciclete cu sau fara pedale, o multime de trotinete si motociclete si carturi si tot felul de astfel de dispozitive. Nu am mai vazut niciodata atat de multe la un loc, doar la magazine.

Absolut toate jucariile si materialele si mobilierul arata nou si bine ingrijit si de calitate si copiii sunt invatati sa aiba grija de ele.

Spre deosebite de sistemul Monstessori, aici exista mai multa culoare si sunt premise personaje din desene animate. In rest, am gasit multe asemanari: respectul pentru copil ca individ, empatia, activitati din viata practica, efortul educatorilor de a le insufla copiilor ideea de ordine si de organizare, lipsa de pedepse si de recompense, au activitati din viata practica, gatesc impreuna, avem petreceri cu toti copii si familiile in care noi parintii aducem gustari si se bea punci fierbinte si suc de portocale.

In concluzie : ne place mult gradinita. Si lui ii place. Este si aici, probabil cel mai exuberant dintre copii. Sau cel putin asa il vedem noi. Isi imbratiseaza colegii daca ii vede intr-un alt mediu decat in cel de la gradi, are tendinta sa tipe si sa chiuie cand e vesel si, la fel ca de fiecare data cand un pedagog interactioneaza cu el mai mult, ni s-a sugerat si aici sa il ducem la un sport, la fotbal sau la catarat pentru ca are foarte multa energie si pentru ca este o fire foarte sportiva.
Parintii celorlalti copii sunt draguti cu noi si ne zambesc in fiecare dimineata, sotului meu chiar I s-a intamplat sa intervina o mamica intr-o discutie si sa ii explice sotului meu ceva ce nu intelesese. Deci, daca in alte situatii ne-am simtit straini, la gradi e bine. Ne simtim bine.

Emma se simte ca acasa in gradinita si niciodata nu vrea sa plece de acolo cand il ducem sau cand il luam pe Calin. Fuge de noi si intra in una dintre salile de clasa si nu vrea sa mai iasa de acolo. Toate educatoarele o cunosc. 😊In februarie se deschide o cresa chiar langa gradinita lui Calin si va merge si ea acolo. In ianuarie va implini 2 ani. Probabill ca o sa ne fie mai usor atunci si sotul meu va putea lucra in liniste cateva ore. El si-a pastrat job-ul pe care il avea in Romania, lucreaza pentru o companie internationala si lucreaza de acasa. Deocamdata ii e greu pentru ca petrece mare parte din zi cu Emma si cu Calin si trebuie sa lucreze in a doua parte a zilei cand ajung eu acasa. Speram ca si la cresa Emmei vom avea parte de aceeasi experienta pozitiva ca la gradinita lui Calin.
Daca va intereseaza vreun aspect anume legat de gradinita in Austria, pe care eu nu l-am mentionat, va astept cu intrebari.

Pana data viitoare, fiti buni unii cu ceilalti!

18 noiembrie 2019