Primele sarbatori in Austria

Acasa e acolo unde esti cu cei dragi. Asta e adevarat si e simplu si e testat. Dar….tot simti ca lipseste ceva.  Oare ce?

Am avut bunica paterna si strabunica ( 84 de ani, prima oara cand iese din tara, prima oara cand zboara, prima oara cand joaca Xbox! )  si vestitul unchi Bobo  in vizita de Craciun aici. Am avut brad natural, luminite, cozonaci. Au adus carnati facuti de casa si toba si sunca. Am avut prea multa mancare si bautura si cadouri. Dar ceva tot a lipsit.

Craciunul acasa, in Romania era o stare in care intram incet, incet. Intram in concediu, apoi incepea curatenia generala, apoi listele de cumparaturi, statul la cozi, aglomeratia din Bucuresti, pocnitorile, petardele, brazii, colindele la radio si in magazine. Colindatorii la usa. Colindatorii printre blocuri cu capra sau ursul sau…nu mai stiu ce alt animal. Acestia erau multi si nu mai intrau in scara. Alegeau zone cu blocuri stanga, dreapta si incepeau sa cante tare si oamenii iesau pe balcoane si le aruncau bani infasurati in pungi sau hartii. Apoi, nelipsitele caciuli rosii cu mot alb. Sau coarnele de ren puse pe masini, cel putin in ultimii ani am vazut multe in Bucuresti. Si iar colinde si iar George Michael cu “Last Christams” si iar Mariah Carey cu “All I want for Christmas”. Si la Tv spoturile publicitare cu “vin sarbatorile / vin sarbatorile”. Toti cunoscutii si prietenii intrau in concedii si toti aveam acelasi drum pe la cumparaturi in supermarketurile agglomerate si toti ne plangeam de curierii care nu ne livrau la timp cadourile cumparate online si toti postam carnatii si sunca afumata sau cozonacii….Si, usor usor, intram in atmosfera de Craciun. Apoi urma ziua de Craciun propiu zis, cand mancam mult si apoi ne ridicam de la masa si plecam la o alta masa unde iar mancam mult si apoi ne plangeam ca am mancat mult. Si ne aruncam pe canapea si ne uitam la “singur acasa”. Si mai era zapada, sau mocirla. Aaa si sa nu uit de lumina din suflete pe care o primeam prin mesaje. 😊

In tara nu reuseam sa ne vedem cu toti cei dragi. Noi avem si multi oameni dragi. Dar, cu cei mai multi reuseam, inainte sau dupa. Mai devreme sau mai tarziu. Aici nu mai avem cum. A fost primul an in care Calin nu a mers la colindat. In anii trecuti ne strangeam un grup de 5-6 copii, sa invatam 2 colinde si sa mergem pe inserat la colindat. Si era asa frumos! Ii filmam la fiecare casa la care cantau, chiar daca ei cantau la fel! Si ei se distrau si erau mandri de ei si de cantatul lor si se bucurau de ceea ce primeau. Anul trecut le-am facut si traiste speciale si au avut toti la fel traiste rosii pe care le-au umplut cu de toate.   Anul asta ni s-a ivit o oportunitate sa mergem la colindat insa, cu toate eforturile noastre Calin nu a vrut. Am cunoscut o familie tare frumoasa care ne-a invitat sa participam la un program dedicate copiilor la biserica lor. Au o alta orientare religioasa, apropiata de a noastra dar un pic diferita.  Ne-a bucurat invitatia si am fost si ce am gasit acolo ne-a placut mult. O sa va povestesc mai pe larg despre ei alta data. Acum doar voiam sa va spun ca ei ne-au invitat sa participam la colindat in seara de ajun. S-au organizat in grupe , in functie de varsta, aveau lista cu casele ce urmau a fi colindate, ce sa mai, profi aproape! 😊 Din pacate Calin s-a rusinat inca de la repetitii pentru ca doua fetite mai mari decat el au ras cand el a intrat (sunt convinsa ca ele au ras de drag, pentru ca este atat de dragalas) insa copilul meu nu a stiut sa interpreteze corect rasul lor si de acolo si pe un fond de oboseala a refuzat orice colaborare asa ca a trebuit sa renuntam. Si am fost trista penrtu ca a pierdut singura ocazie de a merge la colindat. Cei mai multi dintre cei apropiati noua nu au ramas aici de sarbatori si au plecat acasa asa ca, nu am avut cu cine si pe cine sa colindam. Si…nici noi nu am fost colindati, de nimeni.

Si la cumparaturi, o liniste totala. Nu i-am vazut pe austrieci cumparand mai mult de sarbatori. Nicio aglomeratie. Impodobiti au fost, frumos si cu bun gust. Dar…unde e opulenta aia de o vedeam prin mall-uri si prin supermarket-uri. Imediat dupa Craciun, sau poate inainte, nu stiu exact, au aparut niste rulote ici si colo unde se vindeau artificii. Nu petarde. Doar artificii. Imediat dupa revelion au disparut.

De revelion nu am avut variante. Cunostintele noastre aici  in Austria sunt limitate. Plus ca noi suntem un pachet destul de pestrit: 2 adulti si 2 copii, din care unul cu o energie cat 4 si celalalt alaptat la cerere asta inseamna aproape oriunde si oricand. Deci, cam greu sa ne gasim un loc undeva pe la o petrecere. Am vazut ca primariile din zona au organizat tot felul de spectacole pentru cei care isi doreau sa petreaca revelionul in aer liber, programe dedicate copiilor pana in ora 9 si dedicate adultilor dupa ora 9.  Insa, logistic vorbind pentru noi era greu. Avem aproape o ora de mers pana la cel mai apropiat oras mai mare, unde se organizau evenimentele. Mers prin padure sau serpentine, copiii nu au altceva de facut decat sa adoarma. Ajungeam cu ei la destinatie dormind…daca ii trezeam erau morocanosi si le era frig. Ma rog, am preferat sa petrecem acasa in pijamale. Am mancat imrepuna de seara toti 4, apoi ne-am jucat tot ce si-au dorit copiii. Emma a adormit prima, Calin a rezistat pana la 12 noaptea ora de aici si asa a vazut artificiile vecinilor si s-a bucurat mult de ele. Noi am rezistat pana dupa 12 noaptea ora  Romaniei, sa le uram celor dragi ramasi acasa toate cele bune si apoi am adormit si noi.

In prima seara a anului 2020 am primit o noua vizita din tara. Prieteni de acasa care au venit cu cele 2 fetite si bucuria copiilor nostri a fost mare mare. Am petrecut cateva zile cu ei frumos, incercand sa le aratam ce am gasit noi frumos aici pana acum si sa fim gazde bune. In februarie asteptam alta familie, alti prieteni cu alti 2 copii, in martie vin ai mei, in aprilie vin finii. 😊 voie buna, ce sa mai!

Per total sarbatorile noastre de iarna au fost linistite. Nu au avut farmecul sarbatorilor de acasa si am simtit mai mult ca niciodata ca NU MAI SUNTEM ACASA. Dar au fost linistite, copiii sanatosi si pentru asta suntem recunoscatori.

Stiti ca se practica sa faci o retrospective a anului ce tocmai s-a incheiat si sa iti propui teluri, obiective pentru anul ce incepe.

Noi am avut un 2019 greu. Probabil cel mai greu de pana acum. Am pierdut multi bani, am luat decizii proaste dpdv al business-ului, pe care le regretam. Am pierdut pe drum anul asta oameni cu care nu am mai…sa spunem asa…rezonat. Am avut asteptari si am fost dezamagiti. Dar, ca de fiecare data , asa cum ne e noua caracteristic, ne-am ridicat si am analizat si am mers mai departe pe un alt drum, am pivotat. 😊 Noua nu ne e frica de schimbari. Chiar ieri am primit un email de la o doamna, prin intermediul unui site de imobiliare in care ma intreba daca mai e de actualitate anuntul de vanzare al apartamenului de 2 camere. Apartamentul l-am vandut in 2015.  In 2009 l-am cumparat prin programul Prima Casa. Am fost primul dosar al BRD sucursala de care apartineam si printre primele din tara. In 2015, cu 2 saptamani inainte sa vina pe lume Calin, ne-am mutat la 4 camere. Apoi, in 2017, cand eram insarcinata cu Emma am gasit o oportunitate si ne-am mutat la casa. Deci, schimbarile nu ne sunt straine si nici nu ne e teama de ele. Intr-adevar, mutarea in Austria a fost cea mai mare de pana acum, dar, credem noi ca nu va fi ultima schimbare.  Casa din tara inca o avem, nu am vandut-o, este inchiriata si nici nu intentionam prea repede sa o vindem, asa cum nici nu ne grabim sa cumparam aici. Inca ne evaluam optiunile. Suntem tineri, sanatosi, capabili si muncitori si putem sa facem orice ne propunem si orice ne dorim. Important este sa fim sanatosi. 

Asa ca: 

 2019 multumim ca ne-ai pastrat sanatosi! Suntem tare recunoscatori pentru sanatatea de care ne-am bucurat aproape in fiecare zi!

Pana data viitoare, fiti buni unii cu ceilalti!

12.01.2020