Asa ne-am inceput weekendu-ul, cu emotii

Stii ca Fina a facut accident si ca e la spital, nu?
 Asa m-a intampinat sotul meu azi cand am ajuns acasa. Mi s-au taiat picioarele. Stiam ca rau rau nu poate fi pentru ca m-ar fi sunat si mi-ar fi spus. Dar tot mi s-au taiat picioarele si m-a cuprins un sentiment de neputinta, din cauza distantei! Daca eram acasa, oriunde as fi fost in aglomeratul Bucuresti, in cel mult o ora as fi fost langa ea. Dar asa, dar aici…ce pot face mai mult decat sa folosesc telefonul sa sun sau sa scriu mesaje!

Fina noastra e bine! Este si una dintre cele mai bune prietene ale mele si este si unul dintre cei mai frumosi oameni din viata mea. Dimineata un domn sofer nu i-a acordat prioritate. S-a lovit la cap, a fost dusa cu ambulanta la spital, dar, din fericire investigatiile arata ca nu este nimic grav. Este in repaos acum, dar o sa fie bine! 

 Acest eveniment ne-a aratat si noua o alta fateta a greului pe care-l ducem aici in…pribegie.  Stiam deja ca e greu sa nu ai ajutor din partea celor dragi, stiam ca e greu sa nu imparti bucuriile, aniversarile cu cei dragi…dar nu ne-am dat seama ce greu e sentimentul de neputinta fata de problemele celor ramasi acasa.
Si, din pacate cred ca vom mai trai sentimentul asta….si probabil ca nu ne vom obisnui cu el.
Una dintre prietenele mele de aici a plecat in urma cu 2 saptamani in tara sa isi ajute mama bolnava, sa fie langa ea. A lasat aici totul, si-a luat copilasul de 8 luni si a plecat. Am primit multe critici legate de postarea cu spitalul din Austria. Mi-ati spus ca sunt si in Romania spitale ca aici, mi-ati spus ca sunt si in Romania medici si asistente dragute ca aici si…mi-ati spus ca exagerez. Voi comparati cateva exceptii pozitive din Romania cu normalitatea din Austria. Eu stiu ca avem medici buni si ca avem spitale renovate, dar….sistemul e defect tare! E defect tare! Mama prietenei mele a fost diagnosticata cu cea mai urata boala in urma cu vreo 2 ani, are 2 operatii facute deja, clasicele tratamente cu chimioterapie, etc. Saptamana trecuta i-a fost recoltata o noua proba pentru biopsie. Insa, I s-a spus prietenei  mele ca ei, cei de acolo, zona Craiova, nu pot evalua proba si ca trebuie dusa la Bucuresti. Ei nu o pot trimite, asa ca i-au spus prietenei mele  ca trebuie sa mearga la Bucuresti sa duca proba. Si-a luat copilasul de 8 luni, mama bolnava si a plecat din Craiova la Bucuresti sa duca proba la Fundeni. Acolo proba i-a fost acceptata insa I s-a cerut sa plateasa 500 lei taxa de analiza a probei! ( nici nu stiu ce sa comentez. Cum sa comentez? Cat de gresit este? Din toate punctele de vedere….si unii dintre voi ma judecati ca eu aici am dat de normalitate si ca nu vreau sa ma mai intorc la sistemul medical bolnav din Romania!
Pot sa traiesc cu judecata unora dintre voi! Asa ca …judecati in continuare!
Weekend-ul acesta ar fi trebuit sa petrecem cu alti buni prieteni de acasa, insa din cauza Coronavirus, din cauza amplorii pe care a luat-o, au decis ca e mai bine sa isi anuleze calatoria. Ne pare rau ca nu i-am mai vazut insa ii intelegem, ar fi calatorit cu 2 copii mici in spatii aglomerate si inchise…

Ne vom petrece weekend-ul pregatindu-ne pentru evenimentul de Luni: Emma incepe cresa! Emotii si entuziasm, rochite si fustite, balerini si iar emotii. 😊
Sa aveti un sfarsit de saptamana cu multe hohote de ras!
Fiti buni unii cu ceilalti!
28 februarie 2020