Stiu ca pentru toti sunt diferite sarbatorile astea.

Este primul an in care eu nu le-am asteptat cu entuziasm. Din doua motive, unul evident: suntem doar noi, suntem fara familia extinsa, ei sunt fara noi si suntem fara prieteni. Si prietenii nostri  sunt importanti. Ei sunt, pe langa familia pe care o primesti, familia pe care ti-o alegi in viata.

Al doilea motiv e legat de atmosfera de sarbatoare pe care am nevoie ca si copiii mei sa o simta, asa cum am simtit-o si noi in fiecare an al copilariei.  Cum sa ii fac sa cunoasca traditii si obieciuri, sa simta atmosfera de sarbatoare, sa inteleaga semnificatile acestei sarbatori. De Craciun am avut bunicile aici cu noi, am avut brad, zapada, luminite, cadouri.

Acum, nu am avut ajutorul familiei, nu am avut ajutorul comunitatii pentru ca …suntem izolati, fiecare e pe cont propriu, nu am avut ajutorul gradinitei cu o serbare sau ceva activitati specifice. Asa ca, totul a picat pe umerii mei sa formez aceasta atmosfera de sarbatoare pe care sa o simta copiii. Pentru ca, femeia e cea care transforma casa intr-un camin, nu-I asa?

Si cum sa creezi acea atmosfera? Sa le spun ca sarbatorile sunt despre a petrece timp cu familia? Pai…noi petrecem timp 24/24 de vreo luna deja. Timp cu familia extinsa? Pai…nu sunt aici, nu putem merge la ei. Sa le spun adevarata semnificatie religioasa a acestei sarbatori? Nu stiu cum sa fac asta…cred ca sunt prea mici copiii mei sa inteleaga de ce a fost rastignit Isus si cum de a inviat apoi. Sa ii duc la biserica? Nu pot nici asta.

Asa ca am incercat prin mancare desi eu nu sunt cea mai mare gospodina.  Am facut cozonac , cred ca a fost prima oara in viata mea si nu a iesit prea bun. Cu un pahar de lapte langa merge, dar e mult sub astepartile pe care le aveam de la o felie de cozonac. Acasa eu comandam in fiecare an de la cofetaria Alice (cei care sunt din Bucuresti sigur stiu despre ce vorbesc). Am facut drob pentru prima oara in viata mea. Noi nu suntem prea mancatori de drob, dar l-am facut ca sa am preparat traditional in casa. Am facut salata de boeuf si crema de zahar ars pentru ca ii pacea socrului meu si in perioada asta l-am fi sarbatorit. La sarmale inca nu m-am aruncat. Astept urmatoarele sarbatori si daca tot nu va avea cine sa ne faca sarmale…poate ma incumet sa incerc eu. Ouale le-am luat deja vopsite, aici in Austria magazinele sunt pline de oua vopsite deja ,in perioada Pastelui si doar fierte in tot timpul anului. Deci…am facut sa fie sarbatorile astea tot despre mancare, desi nu am vrut neaparat.

Suntem prinsi intre doua lumi. Cum a fost Tom Hanks in Terminalul. Stiti filmul? Daca nu l-ati vazut, va rog sa il cautati chiar acum, este absolut minunat, este de neuitat acel film! Nu cunoastem si nu putem inca sa imbratisam obiceiurile locale si nu stim cum sa facem sa le transmitem copiilor obiceiurile noastre de acasa. Evident ca am ciocnit oua de dimineata. Am fost cel mai asteptat moment si, evident, Calin a iesit castigator.

Apoi am dat o fuga pe la cele doua familii de oameni dragi noua si le-am dus cate un pachet din pregatirile noastre , insotite de cate o lumanare, adica am impartit. Nu am socializat, nu am intrat in casa, doar ne-am salutat si privit putin, ne-am bucurat de cele cateva minute langa alti oameni si am plecat. 

Am vorbit pe video cu bunicii si cu oamenii dragi, dar…asta noi oricum facem de aproape 8 luni de cand suntem aici. Stiti, ma gandeam zilele trecute, acum, cei mai multi dintre voi ati putut intelege intr-o oarecare masura cum ne e noua celor plecati departe. Faptul ca nu aveti voie sa va vedeti cu familia, cu prietenii face ca distanta sa nu mai fie relevanta. Ce mai conteaza daca eu sunt la mii de km de parintii mei si tu esti doar la 5 blocuri distanta de ai tai. Nici tu si nici eu nu ii putem vizita.

Ca sa inchei articolul intr-o nota optimista si sa merg sa raspund si eu la mesajele pline de urari primite , va spun ca suntem bine. Copiii sunt sanatosi, stau afara probabil 8 ore pe zi, mergem mult cu Bicicleta, eu alerg in fiecare zi cam 4 km. Am reusit sa rezolvam cu somajul si suntem in continuare asigurati si primim bani de la statul austriac in perioada asta (voi scrie un articol detaliat despre asta in zilele urmatoare).  Suntem bine si in continuare vedem partea plina a paharului.

Va doresc din suflet sa aveti rabdare cu voi si cu cei din jur, sa cautati si sa gasiti motive in fiecare zi sa radeti in hohote si sa dansati!

Fiti buni unii cu ceilalti!

19 aprilie 2020