Ne intoarcem in Romania dupa primul an de Austria?
Ne intoarcem in Romania dupa primul an in Austria?
Am plecat din tara acum 1 an cu:
– 1 masina de 7 locuri si 3 biciclete, jucarii, carti, haine si perne.
– o duba deja plecase, cu cateva zile inaintea noastra si, nu stiam noi pe atunci urma sa mai plece una cu masina de cusut , brodat, cu un apparat laser si cu mobila.
– 1 copil de 4 ani si unul de 1 an si jumatate.
– FRICA pentru necunoscut.
– Incredere ca putem face orice, oriunde.
Am lasat in tara:
– O casa pe pamant mult visata, cumparata greu, o casa la care inca platim rate. E inchiriata unor oameni care au grija de ea mai mult decat am avut noi.
– FAMILIE – parinti, bunici, frati, fini, nasi.
– Prieteni, relatii- si aici traduc prin: confort, siguranta ca primim ajutor oricand, vorbe bune la nevoie, oameni pegatiti sa stea langa noi la greu si la fel de pregatiti sa rada si sa petreaca cu noi.
– O afacere pentru care am facut sacrificii mari, Emma a fost aproape la propriu nascuta in atelierul de jucarii, crescuta nu mai zic, pana la 1 an si jumatate cand am plecat, ea a mers, s-a jucat si a dormit in fiecare zi in atelier, initial in patutul ei, apoi in tarcul ei, apoi in zona ei de joaca.
– Obiceiuri rele: mancat fast food. viata sedentara. Tendinta de a rezolva problemele prin relatii, prin metode ocolitoare.
Ce am sperat sa gasim aici:
– Caini care merg pe strada cu covrigi in coada! 😊
– Siguranta! Am plecat din Romania in momentul in care Politia Romana ii dezamagea pe romani cel mai tare.
– Aplauze din partea magazinelor si a oamenilor de aici cand imi vad jucariile! Exagerez un pic, dar ma asteptam sa am parte de reactii mai bune.
Ce am gasit aici:
(va scutesc de clisee de genul: aer curat, curatenie, civilizatie, sistem sanitar bun, etc) !!!!
– Un sat de oameni bogati unde toata lumea cunoaste pe toata lumea. Unde toti muncesc de luni dimineata pana sambata seara fara intrerupere si unde duminica toti ies la pranz sa manance la restaurant. Probabil isi comanda mereu acelasi lucru.
– Diferenta foarte mare intre zona rurala fata de zona urbana. In Viena zici ca esti in viitor si la noi in sat zici ca esti in trecut (asta pana vezi intr-o curte unde e parcat si un Lamborghini, un robot mic, care tunde singur iarba)
– Multi, multi straini din care cea mai mare parte sunt romani. Suntem multi de tot plecati din Romania. Cand stateam in Romania si auzeam cifre legate de diaspora…erau doar cifre, aici cand ii intalnesc, cand vad cat de multi suntem, e socant si e trist. Cat de multi oameni buni ai pierdut, Romania!
– Multe reguli, amenzi mari sau repercusiuni importante. De ex: nu ajungi cu copilul la programarile stabilite impreuna cu medicul pediatru atunci ti se opreste din indemnizatia de crestere copil. Nu iti depui canditatura la job-urile gasite de cei de la somaj, ti se opreste pentru cateva zile somajul. Etc.
– Aversiune din partea unor austrieci catre noi doar pentru ca suntem straini sau doar pentru ca suntem romani. Nu ma las afectata deloc pentru ca atitutinea lor nu are legatura cu mine personal sau cu familia mea ci are legatura cu experientele lor anterioare sau cu limitarile lor personale.
– Multi austrieci ignoranti. Am fost intrebata de o doamna cat timp am voie sa raman in Austria. Am crezut ca se refera la cetatenie si i-am raspuns ca eu cred ca in 10 ani de locuit aici, pot da niste examene, plati niste taxe, renunta la cetatenia romana si pot aplica pentru cea austriaca. Si raspunsul a fost: aaa si apoi poti ramane aici cat vrei? Poftim??? Pot ramane aici cat vreau oricum. Vin dintr-o tara membra a Uniunii Europene si intre statele membre exista o notiune: libera circulatie a persoanelor si a marfurilor. Nu a inteles!
– La o discutie cu proprietarul unui magazine fizic de jucarii mi s-a cerut sa dovedesc ca in Romania, in fabricarea jucariilor mele nu exploatez copii. Desi eu i-am pus la dispozitie certificarile de calitate ale produselor, testele de laborator, documentele care arata legalitatea business-ului….el mi-a cerut sa ii dovedesc ca nu exploatez copii!
– Romani care sunt foarte prost platiti, care fac ore suplimentare neplatite la timp si care se complac in situatia asta, doar pentru ca …nu sunt austrieci.
– Multe locuri de munca. Doar sa vrei sa muncesti si sa te zbati putin.
– Reduceri mari si foarte reale in magazine – haine, alimente, mobila, etc.
– Doamne si domni de 80 ani + care merg cu Bicicleta si sofeaza zilnic, care merg la cofetarie sau la cafenea singuri sau cu prieteni de aceeasi varsta, care merg la salon sa isi aranjeze parul.
– Gradinita si cresa absolut de vis : dotari si spatii minunate + educatoare cu nivel excellent de limba engleza si atitudine deschisa catre noi.
– Politisti de 1.90 , plin de muschi, cu ghete in picioare si cu pistol la brau si care vorbesc engleza.
– Un sistem gandit, facut si pus in practica pentru cetatean: la inceputul fiecarui an eu ca persoana fizica depun niste declaratii prin care arat ce cheltuieli am avut in anul tocmai incheiat si statul imi returneaza o parte din ei. De exemplu, eu anul trecut am mers in fiecare zi lucratoare din octombrie pana la finalul anului 22 km dus si 22 km intors pana la serviciu. Si in martie am primit 300 de eur inapoi de la stat pentru cheltuiala mea cu motorina. Alte cheltuieli decontate: renovari de case, vizite la clinici medicale private, analize medicale, rechizite, haine pentru serviciu, sunt cu siguranta multe dar eu nu le stiu. Stai in chirie si veniturile cumulate ale familiei nu depasesc un plafon? Statul iti returneaza lunar o parte din chirie. Mergi la serviciu si iti duci copilul la cresa? Statul iti returneaza lunar o parte semnificativa din plata cresei.
– Austriecii nu stiu de DOSARUL CU SINA si nici de copii facute la xeroul de la colt. Am avut de-a face cu multe institutii de cand suntem aici, peste tot ne-am dus cu originalele, ei au facut copii si ni le-au dat inapoi.
Ce am pierdut:
– Viata sociala.
Ce am castigat:
– Liniste fata de haosul care era in noi cand am plecat din Bucuresti.
– Multe ore de stat in natura, in padure, in iarba, pe langa rauri.
– Multe ore pe bicicleta.
– Suntem mult mai organizati: nu mai facem cumparaturi zilnice, nu mai plecam de acasa fara recipiente de apa, nu plecam de acasa fara gustari pregatite de mine pentru copii. Nu avem notiunea aici de a ne opri la o covrigarie pentru un covrig. Tinem cont de reduceri si , in masura in care se poate cumparaturile semnificative ni le programam astfel incat sa beneficiem de reduceri.
– Desi initial am simtit ca suntem handicapati prin faptul ca nu cunosteam limba, acum suntem mandri de noi ca, desi inca nu cunoastem limba am reusit sa realizam multe singuri si fara ajutor: inmatriculat masina, mers la interviuri, inregistrat o firma + plus alte formalitati la autoritati. Cum am reusit fara germana? Daca vrei se poate. Sotul meu nu iese dintr-o incapere pana nu rezolva situatia pentru care a venit. In engleza, cu poze, cu google translate, cu orice mijloace are ca sa se faca inteles. Si ii iese de fiecare data.
– Si noi si copiii am invatat sa reciclam.
– Perspective mai bune pentru dezvoltarea afacerii mele .
Cifre :
– am facut doar cu masina mea 22.000 km, doar eu, din decembrie si pana acum.
– am primit de la statul austriac alocatia copiilor in acest an : 3600 eur
– am primit somaj in perioada pandemiei : 3500 eur
– am citit 22 de carti
– am facut mii de fotografii
– am platit 80 eur pentru amenzi de circulatie
Ne intoarcem in Romania? SIGUR NU! Daca trebuie sa va dau un singur motiv pentru care aleg Austria acesta e sistemul de sanatate. Medici oricand, la orice ora dispusi sa imi vada copilul. Toate unitatile medicale sunt echipate cu aparatura cu cea mai noua tehnologie. Atitudine profesionala dar empatica a personalului medical. Totul gratuit, atata timp cat lucrezi si esti asigurat.
La spital cand am fost internata cu Emma, m-am simtit cel mai trista. A fost cel mai greu moment al meu in Austria. Pentru ca ma simteam ca la un hotel cu multe stele unde nu mi se cuvine sa fiu. ☹si eram atat de trista si sunt in continuare. De ce copiii din Romania nu pot beneficia de aceleasi conditii si de aceeasi atitudine? Am mai scris asta: acolo, in noaptea aia a fost momentul in care am decis ca nu ma voi mai intoarce niciodata in Romania. Copiii mei nu vor creste acolo!
La final aceleasi ganduri ca fix acum 1 an:
Bravo voua, celor care ati decis sa ramaneti in Romania, sa luptati si sa schimbati ceva! Va multumesc pentru ca duceti lupta asta si pentru multi oameni dragi mie ramasi in Romania.
Eu, de aici voi face tot ce pot sa schimb pentru unii straini parerea pe care o au despre romani si despre Romania prin atitudinea mea pozitiva, prin jucariile mele fabricate in Romania si prin conduita mea morala.
Voi incerca sa ii conving ca de fapt Romania e o tara minunata si ca noi romanii suntem minunati? Sigur ca nu! Pentru ca Romania nu e o tara minunata si noi romaniii nu suntem toti minunati. Romania ar putea fi minunata si unii romani sunt minunati, altii deloc. Asa cum unii austrieci sunt minunati si altii sunt incuiati si limitati.
Si voi continua sa scriu. Multumesc ca ma cititi!
Fiti buni unii cu ceilalti, e gratis!!!
25 august 2020
p.s. daca aveti la masina numere de Romania si pe una dintre autostrazile Austriei vedeti o fata la volanul unei masini negre care va zambeste, va face cu mana si flutura un mic steag al Romaniei, sunt eu! 😊
