Suntem in siguranta la tara, in Austria
De obicei primesc multe intrebari despre un subiect pana sa ma hotarasc sa il abordez. Asta pentru ca timpul meu e limitat si pentru ca am atat de multe de scris, am atatea pe care as vrea sa vi le spun…
Despre subiectul de azi am primit doar 2 intrebari, doua persoane diferite m-au abordat si au vrut sa stie cum stau lucrurile. Eu am mai scris si am mai vorbit despre viata la tara aici, in Austria insa nu din perspectiva asta, cea a sigurantei.
Ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta in Viena ne-a zguduit pe toti. Oricum nu eram prea stabili din cauza pandemiei. Toti ne-am uitat la poze, unii poate si la filmari (eu nu am putut) si cred ca toti ne-am gandit: Si eu am fost acolo saptamana trecuta/luna trecuta…ieri. Oare o sa mai avem curaj sa mergem curand acolo? Noi, sigur nu!
Desi nu sunt nascuta in Bucuresti, In Romania, in ultimii 15 ani am locuit in Bucuresti. Bucurestiul este una din capitalele mari ale Europei dar nu mi-a fost niciodata teama din punctul asta de vedere, al terorismului.
Acum, azi, aici, in Austria, in minunata Viena, sigur mi-ar fi teama sa locuiesc. Daca am fi doar noi doi probabil ca nu as avea o problema. Dar suntem patru si doi dintre noi depind prea mult de ceilalti doi, asa ca trebuie sa ramanem in formula asta inca mult timp de acum incolo.
Cum e viata la tara in Austria? Ca in absolut orice alt aspect, cu avantaje si dezavantaje. Pentru cei care nu stiu pentru ca nu ma citesc de mult, am ales zona aceasta, aici la tara pentru ca aici avem oameni dragi care ne-au ajutat sa facem pasul acesta.
Sunt cateva avantaje pe care sigur le stiti sau le intuiti asa ca nu voi intra prea mult in ele. Aerul foarte curat, natura la dispozitia noastra, linistea, activitatile fizice facute cu mai multa usurinta, animalele, plantele, florile, fructele direct din copac.
La fel sunt si cateva dezavantaje populare. Distanta mare de parcurs pana la un mall, un cinema. Lipsa diversitatii in ceea ce priveste magazinele. Viata sociala limitata. Lipsa locurilor de munca.
Sunt sigura ca ambele liste sunt mai mari si oricum, intervine si subiectivismul.
Este un aspect care poate porni ca un avantaj si se poate transforma in dezavantaj si invers.
Toata lumea cunoaste pe toata lumea!
Ca sa te poti integra aici, in comunitate trebuie sa iti vezi de treaba ta, sa stai in patratica ta dar totusi trebuie sa fii respectuos si sa comunici cu vecinii si cu cei cu care intri in contact. Trebuie sa ai iarba tunsa si masina curata. Trebuie sa fii consumator de produse si servicii locale. Daca ai un vecin care vinde struguri, ar fi frumos sa nu te vada ca vii de la supermarket cu punga de struguri. Daca vine electricianul sa iti monteze o priza si este nevoit sa sparga din perete, ar fi bine sa ii accepti recomandarea si sa il suni pe prietenul lui zidarul. A, si apropo de mesteri, ofera-le ceva de baut si pregateste-te sa socializezi macar 10 minute cu ei dupa terminarea lucrarii. Toate astea sunt valabile daca vrei sa faci parte din comunitate, daca vrei ca al tau copil sa fie chemat la aniversari si daca, in general, vrei sustinere. Daca esti mai retras si tot ce ai nevoie este intre cei 4 pereti ai casei tale, poti locui in continuare la fel de bine la tara, cu conditia sa nu creezi probleme.
Din punct de vedere al sigurantei copiilor, nu e nicio surpriza sa va spun ca ii simtim in siguranta aici, din toate punctele de vedere. Sunt putine masini aici, traficul este foarte mic si oricum, sunt respectate trecerile de pieton si limitarile de viteza si se conduce prudent si preventiv.
In parc nu mi-e deloc teama ca Emma va gasi in nisip un chistoc sau ca se va zgaria Calin in vreun tobogan ruginit. Nu mi-e teama sa ii pierd din vedere in parc, pentru ca sunt mereu putini oameni si niciodata nimic suspicios. Nu mi-e teama sa ii las la gradi, usa mereu este incuiata. Nu mi-e teama sa ii pierd intr-un magazin cand intram la cumparaturi, mai mult de 10 clienti in acelasi timp nu am vazut niciodata. Am vazut noaptea, in jur de ora 11, cum copii cam de 10-14 ani plecau pe jos de la un fel de bal organizat de scoala, fiecare catre casa lui, neinsotiti de adulti. Nu mi-e teama niciodata pentru integritatea lor fizica. II simt in siguranta aici. Eu ma simt in siguranta aici.
Ne lipsesc multe lucruri din viata de la oras, v-am tot spus de-a lungul timpului. Probabil cel care ne afecteaza cel mai mult viata este lipsa oportunitatilor profesionale, dar, nestiind limba si fiind si perioada asta atat de imprevizibila, cred ca oricum nu am fi avut sanse prea mari nici intr-un oras mai mare.
A durat foarte mult sa scriu articolul acesta pentru ca noi inca dezbatem daca in primavara/vara ne vom cauta o noua locuinta la oras sau tot in zona asta, la tara. Calin incepe scoala anul viitor in septembrie si vrem neaparat sa stim ca el va avea continuitate, macar pentru ciclul primar.
Cum am mai spus, nu cred ca exista o cea mai buna varianta. Ce functioneaza pentru noi, e posibil ca pentru unii dintre voi sa nu functioneze deloc. Dar, din punct de vedere al sigurantei, clar la tara in Austria totul este la superlativ.
Fiti buni unii cu ceilalti, e gratis!
9 noiembrie 2020
