Barbatii si copiii sunt afara la zapada. Noi, femeile am strans masa si ne-am asezat pe canapea, fiecare cu telefonul ei, zambind si bucurandu-ne de mesaje.

Azi noapte am incercat sa scriu, sa va povestesc cum a fost la colindat dar am fost prea obosita, era trecut de 3 dimineata. Ce sa fac, m-a ajuns si pe mine….e momentul ala cand te transformi in mama ta. Spui ca nu o sa faci niciodata cozonaci, ca tu doar o sa cumperi. Spui ca nu o sa te apuci de curatenia de sarbatori, ca doar tu tii curatenie tot timpul, de ce ar fi altfel de Craciun. Dar, cred ca avem implantat un cip, noi femeile, si dupa o varsta, si mai ales dupa venirea copiilor, se activeaza o functie acolo , in cipul ala si ne apuca noaptea facand platouri si prajituri si spalang geamuri si impachetand cadouri. Si, apoi, intr-un final, facand ultimele din casa baie, cand toti deja dorm de mult.

Am ajuns acasa obostiti tare. Am pornit in jur de 9.30 si ne-am intors la 8.30 seara cu portbagajul plin de cadouri.

Am stat toti si le-am scos pe fiecare din pungute, le-am sortat, le-am admirat, le-am numarat, le-am asezat si apoi le-am pozat.

Le-am pozat ca sa va spun si ca sa va arat si voua grija, efortul, atentia si bunatatea cu care gazdele noastre au facut pachetelele. Au fost alese 5 mere la fel, au fost cumparate 5 pungute de bomboane, 5 acadele de aceeasi culoare, cate 5 mandarine mici si 5 portocale mari, 5 cani cu reni, 5 pungute de cadouri identice, 5 snururi albastre, 5 folii de aluminiu cu 5 felii de prajitura si 5 servetele cu stelute, 5 turte dulci si 5 mosi de ciocolata.

Unii ne-au asteptat cu platouri de mancare. Unii cu ceai fierbinte in termos. Unii in curte. Altii in fata blocului. Unii ne-au astepat razand. Altii plangand.

“De ce plangi, mama?“ „De dor!“

Unii ne-au primit cu turta dulce proaspata. Altii cu prajituri calde abia scoase din cuptor. Copilasi timizi si emotionati si bucurosi. Copilasi entuziasmati si veseli si exuberanti. Copilasi de doar 4 luni. Copilasi pe trotineta si cu barba de Mos Craciun.

Am colindat romani emigranti veterani aici in Austria, veniti de peste 25 de ani. Am avut gazde ce stau aici de 4 ani, de 5 ani, de 10 ani. Am colindat romani ancorati in comunitatea romaneasca si am colindat romanca maritata cu un austriac si care nu reuseste sa mai lege legaturi cu romanii, desi isi doreste asta.

Am colindat sot, sotie , fiica si fiu. Am colindat doar mama si copii. Am colindat fini si nasi. Am colindat familii cu cate 3 generatii.

Ne-au deschis portile oameni cu tatuaje pe ei. Ne-au deschis usile oameni care se pregateau sa plece la biserica.

Am cantat urechilor si ochilor care nu au mai auzit si nu au mai vazut colindatori de prea multi ani.

Ne-au rugat toti sa mai stam. Ne-au multumit toti. Ne-au intrebat toti din ce parte a Romaniei suntem. Oricum nu conta. Oricum nu am fi reusit sa gasim un numitor mai mare decat cel pe care il traiam in acel moment. Pe pamant strain. Departe de tara natala. Cu teama pentru sanatatea celor de acasa. Cu sunet de colind in urechi.

Cei mai multi ne-au spus ca nu au mai primit colindatori in Austria. Ca nimeni nu colinda aici. Ca se pierd traditiile noastre.

Unele traditii se vor pierde. Unele ar trebui sa se piarda.

Dar, colindele pot merge mai departe. Doar ca depinde de noi, de adulti. De parintii copiilor. Cum sa mai mearga copiii la colindat daca noi nu ii ducem? Ok, asa e, noi faceam gasca si plecam si strigam la fiecare poarta si sunam la fiecare usa. Ei nu pot face asta. E evident de ce.

Dar noi putem face ceva. Avem internet. Il folosim. Scriem, anuntam, intrebam. Ne gasim.

Am avut 12 gazde. La niciuna dintre ele nu am stat mai multe de 15, poate 20 de minute. In rest am mers incontinuu. Oamenii au fost rasfirati tare. Ne-am fi dorit sa fie toti aici, la o aruncatura de bat. Ne-a fost usor? Sigur ca nu! Am mai face-o o data? Maine la prima ora! Si poimaine iar!

Pentru ca noi nu doar am colindat oamenii. Noi am primit energie buna, noi ne-am imbogatit cu imaginea romanilor buni. Noua ne-a cantat sufletul toata ziua! Inca ne canta. Noi am avut brate deschise si priviri calde cu lacrimi in ochi. Barbat la 1.90m si vreo 100 de kg s-a intors si s-a facut ca tuseste si s-a sters la ochi. Dar eu l-am vazut.

Ne este bine unde suntem. Tututor celor care stam departe de tara ne este mai bine aici decat ne era sau decat ne-ar fi in tara. Dar asta nu inseamna ca nu ne dorim bucati din Romania aici cu noi. Putem avea tot ce e mai bun din ambele lumi, dar, trebuie sa facem ceva eforturi pentru asta, nu puteam doar sa suspinam

La anul ce vine, va rog sa iesiti la colindat!

Multumesc mult celor ce ne-au primit! Mult! Si multumesc si celeilalte familii de romani de aici, din Austria, cei care au mers cu noi la colindat. Mi-au acceptat propunerea si au facut eforturi, au invatat colinde si au facut sandiviciuri si au facut trasee si au calculat distante. Am fost o echipa de romani in Austria.

Sa aveti sarbatori fericite!

25 decembrie 2020