Un sfat pentru familiile care vor să emigreze

         Primesc multe mesaje de la voi in care imi spuneți că vreti să va mutati din România. Am câteva mesaje și de la proaspăt absolvenți care iși doresc oportunitați mai mari pentru cariera lor. Dar, cele mai multe mesaje vin din partea familiilor cu unul sau mai mulți copii.

        Am mai abordat subiectul acesta, am un articol intreg dedicat subiectului aici: 

        https://emigrantiinaustria.com/index.php/2020/09/03/buna-ce-mai-faci-am-auzit-ca-vrei-sa-pleci-din-romania/

        Dacă ar trebui sa aleg un singur sfat pe care să vi-l dau vouă, celor care vreți sa plecati, acesta ar fi legat de relația de cuplu.

        Deși un pic forțata, voi compara decizia de a pleca din țara cu decizia de a face un copil, tocmai pentru că mă adresez voua, familiilor.
        Nu faci un copil incercând să salvezi o relație. Nu faci un copil sperând că lucrurile vor merge mai bine. Nu faci un copil cu gândul că vei ține pe cineva lângă tine.
        Să crești un copil presupune multă muncă de echipă. Presupune sacrificii. Presupune compromisuri. Trebuie să il cunoști pe omul de lânga tine bine de tot. Urmează perioade cu viața socială minimă sau deloc. Urmează perioade cu multe telefoane de curtoazie (fără nicio conotație negativă aici) din partea familiei extinse, din partea prietenilor cu intrebări la care voi veți răspunde dar răspunsurile vor fi ințelese cu adevărat  doar de cei care au trecut deja prin asta. Prietenii fără copii vor empatiza cu voi, vor incerca să ajute, vor asculta. Dar nu vor ințelege.
       Urmează  perioade in care veți gândi dar oare cum am putut trăi făra copil atâta timp? Și vă veți intreba dar oare ceilalți de ce nu fac copii? Cum pot să stea făra ei? Și vă veți simți indreptațiți să le spuneți cât e de bine cu un copil si că ar trebui să facă unul. Dar, trebuie să vă abțineți. Pentru că nu toată lumea ar trebui să facă un copil. Din fericire suntem cu toții diferiți.
       Și apoi vor urma perioade in care, chiar dacă explodati de iubire pentru acel copil vă veti gândi cu nostalgie și jind și dor la perioada de dinainte de copii. Pentru că e  greu cu un copil. Și pentru că era mai ușor inainte.  Dar vă veți abține să spuneți cuiva asta, că na, doar cine v-a pus sa faceți copil? Nu voi ați decis? Trebuie să vă asumați! 
Să pleci din țara in care te-ai născut, ai crescut, te-ai format,

Să pleci din țara in care ai construit,

Să pleci din țara in care ai luxul de a deschide telefonul si de a te uita in agenda si de a avea de ales intre minim 10 suflete  pe care sa le suni, sa le chemi sa te ajute. Sau pe care să le suni , sa le chemi la masă. 

Să pleci neștiind ce o sa găsești acolo unde pleci, să știi doar câteva informații pe care le-ai citit la una pe blog,

Să faci toate astea este ca și cum ai pleca la luptă. Aproape la razboi.

Așa că, dacă ar trebui sa iți dau un singur sfat ți-aș spune așa:

       Intr-un mediu in care nici in stânga, nici in dreapta, nici la supermarket si nici la doctor nimeni nu iti ințelege graiul și tu nu il ințelegi pe al lor, este important să te simti ințeles acasă. 
      Intr-un mediu in care cultura, cutumele, datinile iți sunt străine și ciudate, e bine să ai confort acasă. 
      Intr-o țară in care, câteodată te simti pe altă planetă, e bine să ai pe cineva care să se simtă la fel. 
     Ai grijă să ai cel mai bun partener pentru tine! Cel mai potrivit. Cel pe care il cunoști și in care ai incredere. Cel care te cunoaște și care știe ce te ajuta să te ridici și ce te motivează să continui. Care știe ce te bucură și care știe ce ai nevoie. 

      Acasă trebuie sa fie omul de lânga tine, nu locul.

Fiti buni unii cu ceilalti! 
12 decembrie 2020