• Search for:
9Apr
Amanarea ratelor
Salutare! Bine v-am gasit!
Azi, in Romania, au fost publicate normele de aplicare ale ordonantei privind amanarea ratelor la credite.
Ce ma mai intereseaza daca sunt in Austria? E simplu: am credite in Romania. SI  credit de nevoi personale si credit ipotecar. Inca avem casa in Bucuresti, inca platim rate la ea si am fost direct interesati de masurile luate de guvern in aceasta privinta.
Nu am luat inca decizia daca vom face sau nu cerere pentru amanarea ratelor, asta si pentru ca inca nu stim daca eu voi lua sau nu somaj, inca nu am un raspuns official de la AMS. Atat timp vom putea, vom plati toate ratele, dar vrem sa stim care ne sunt optiunile si pentru asta am cautat azi toate informatiile.
M-am gandit ca poate va sunt si voua de folos sa le aveti pe toate centralizate asa ca iata-le:
1.      Conditii de eligibilitate
Suspendare la plata ratelor, conform OUG 37/2020
Aceasta facilitate de suspendare la plata ratelor, conform OUG 37/2020 se acorda clientilor bancii, persoane fizice, cu credite in derulare :
– ale caror venituri au fost afectate direct sau indirect de situatia generata de pandemia COVID-19 si
– care nu inregistreaza restante la data de 16 martie 2020 (data instituirii starii de urgenta) sau, daca au astfel de restante, le achita integral pana la data trimiterii solicitarii si
– nu a fost declarata scadenta anticipata a creditului, pana la data intrarii in vigoare a OUG 37/2020


2.      Lista cu cele mai importante banci si link-urile de unde puteti descarca formularele de cerere :
              ING         https://ing.ro/lp/chestionar
             Banca Transilvania    https://www.bancatransilvania.ro/pentru-tine/credite/solicita-amanare-rate/
           BRD     https://www.brd.ro/impreuna
3.      Va las aici link-ul catre un formular pus la dispozitie de cei din guvern, un formular de sesizare, in cazul in care banca refuza sau nu respecta aplicarea normelor pentru amanarea ratelor.
4.      Vor exista costuri in cazul in care decideti sau pur si simplu nu aveti de ales si trebuie sa amanati plata ratelor.
 In functie de suma pe care o datorati si de perioada contractuala, in aceste luni de amanare se va acumula o datorie (dobanda) catre banca, datorie care va fi esalonata in rate si adaugata ratei existente dupa ce trece perioada de gratie.
Prin urmare, daca  veti amana plata ratelor in aceasta perioada, cand veti incepe sa platiti din nou, veti avea rata marita.
Exista pe site-urile bancilor aplicatii unde introduceti informatii despre creditul dvs si prin care puteti afla cu cat va creste rata.  Am atasat cateva imagini de exemple de calcul.
Pentru Austria nu am gasit informatii clare despre o amanare a ratelor, dar am inteles ca este suficienta o cerere catre banca, insotita de o dovada privind pierderea veniturilor si plata ratelor poate fi amanata pana la 3 luni.
Sper sa va fie de folos informatiile!
Fiti buni unii cu ceilalti!
09 Aprilie 2020
25Mar
Mi-a urat o doamna acum cateva zile

Mi-a urat o doamna acum cateva zile, intr-un comentariu la o postare sa fim sanatosi si mi-a urat ca aceasta situatie (carantina) sa scoata tot ce e mai bun din noi.
Mi-a placut atat de mult aceasta urare! A ramas cu mine zile bune de atunci.
In aceste vremuri pline de incertitudine si  de nesiguranta noi trebuie sa scoatem tot ce e mai bun din noi.
Sotul meu lucreaza cu cifre. Ii plac, le intelege, lui cifrele ii vorbesc si el prin cifre transmite. Eu ascult interviuri cu sociologi si el in fiecare dupa amiaza vine la mine si imi spune: vrei sa stii? Chiar vrei sa stii? Se refera la centralizarea rapoartelor trimise de toate tarile privind numarul de cazuri noi de COVID19, si numarul de decese. Pe baza lor el face rapoarte si grafice si statistici si urmareste curbe ascendente care trebuie sa atinga un apogeu si apoi sa coboare…asa imi spune el. Si el, si eu trebuie sa scoatem tot ce e mai bun din noi in perioada asta.
Cum fac eu sa scot ce e mai bun din mine in perioada asta? Cum fac eu sa fiu cea mai buna varianta a mea?
Ma joc cat de mult pot cu piticii mei. Incercam sa facem activitati de care pana acum, de cand suntem in Austria nu am avut timp. Dansam mult!
Citesc mai mult.
Gatesc mai diversificat si las bucataria in fiecare seara curata! Plus ca sunt foarte atenta la cantitati, incerc sa gatesc atat cat cred ca mancam astfel incat sa evit risipa.
Cos de placere!
Fac sport! Azi am avut o migrena si nu am iesit sa alerg dimineata. Am dormit pana la 9. Durerea nu m-a lasat toata ziua si dupa amiaza am spus: ok, daca eram intr-o situatie normala si aveam o migrena mergeam la munca? Da, mergeam! Asa ca m-am echipat si am iesit la alergat. Si a fost minunat! Seara am reusit sa fac si o sesiune de pilates.
Vorbesc cu prietenele mele in fiecare zi. Vorbesc cu familia in fiecare zi. Incerc sa le transmit tuturor o stare de bine, incerc sa le insuflu optimism dar incerc si sa ii determin sa isi ia masuri necesare pentru a ramane sanatosi cat mai mult timp. Incerc si sa le transmit sa fie cat mai economi din toate punctele de vedere si sa isi salveze cat mai multe resurse.
Am ales sa fiu mult mai selectiva in ceea ce priveste stirile pe care le citesc si oamenii pe care ii ascult.
Verific din surse sigure si oficiale informatiile importante.
Astea sunt eforturile mele constiente pentru a scoate tot ce e mai bun din mine in perioada asta.
Dar, am undeva, tot timpul cu mine un mic beculet rosu care e aprins, cateodata il si aud. Pericol! Pericol!
Carantina in care ne aflam acum cred ca e menita sa le dea un pic de timp autoritatilor. Carantina cred ca ne ajuta sa nu ne imbolnavim toti in acelasi timp.  Pentru ca eu cred ca ne vom imbolnavi oricum toti!
Important e sa nu fim toti bolnavi in acelasi timp.
Dar, stau eu acum si va intreb pe voi: pe masura ce ne vom imbolnavi mai multi, si mai multi, pe masura ce vor trece zilele de carantina si saptamanile, poate chiar lunile….vom mai putea sa pastram la suprafata tot ce e mai bun din noi?
Sau , oare, atunci, va iesi tot ce e mai rau din noi?
Fiti buni unii cu ceilalti!
26 martie 2020
24Mar
Sustin afacerile mici

Cred ca v-am mai spus ca eu, in perioada asta sunt mai ingrijorata de criza economica decat de cea medicala.
Nu vreau sa minimizez efectele medicale ale virusului, ci pur si simplu sunt mai ingrijorata de numarul mare de persoane sustinute de stat, atat de cel austriac  cat si de cel romanesc. Persoane care nu mai produc ci doar consuma. Eu fiind una dintre aceste persoane. Cel putin aici, in Austria eu nu mai produc nimic.
Astept din partea statului sa ma intretina. Suna cinic si urat insa…nu simt nicio aplecare in a imi cauta un job in perioada asta, vreau sa stau in casa si sa ajut la stingerea acestei epidemii si vreau sa nu imi pun in pericol copiii. Plus ca, imi doresc sa ma intorc la acelasi job pe care l-am avut. Acolo am format relatii, am intrat intr-un ritm, imi era bine acolo.
In Romania inca produc, atelierul de jucarii inca produce, insa la o capacitate redusa pentru ca, in perioada asta oamenii (cei mai multi) sunt condusi de instinctul de supravietuire si aleg sa cumpere strictul necesar.
Si totusi,  cum sa facem ca dupa aceasta perioada sa nu fim nevoiti sa ne inchidem afacerile? Reducem cheltuielile, solicitam amanari la plati catre furnizori, facem reduceri mari catre consumatorul final si catre revanzatori, transferam totul sau cat mai mult in online si incercam sa nu urmarim profitul ci incercam sa ne focusam pe a avea incasari cu care sa ne platim datoriile. Eu asa am facut.
Vreau sa va prezint o lista cu mici antreprenori pe care eu ii cunosc personal, cu care am colaborat in diverse proiecte sau al caror client am fost. Pentru ca in ultimii 5 ani am fost mai mult decat orice altceva MAMA, afacerile pe care vi le prezint au legatura cu cei mici.
http://www.mami-citeste.ro/ – o mica afacere de familie, o librarie online unde gasesti carti dedicate copiilor, carti dedicate parintilor si carti dedicate cadrelor didactice. Libraria este coordonata de Anca, o mama de 2 fetite scolare.
https://lura.ro/ – un atelier care produce la comanda piese de mobilier pentru copii. Este o afacere mica, condusa de Raluca, o mama de 2 copii de varsta gradinitei.
https://www.miculcurios.ro/ – atelier de productie obiecte textile personalizate pentru bebelusi, copii si familie. Si aceasta afacere este una de familie unde sunt implicati toti cei 4 membri, 2 mai mari si 2 mai mici, coordonati de Geanina.
Cinderella’s Boutique – aici gasiti bentite si accesorii pentru fetite lucrate de Irina, o tanara mamica de 2 copii.
http://www.zitellu.ro/– este un atelier de hainute pentru copii in serie mica. Aici Madalina, mama de 2 copii coase cu drag rochite, pantalonasi, pijamale si diverse accesorii.
https://financialparenting.eu/– inseamna de fapt Anamaria, omul care tine cursuri de educatie financiara pentru parinti si pentru copii. Suna un pic pompos? Nu e. Eu am fost la 2 cursuri tinute de ea si la unul online. Ea tine cursuri si copiilor in gradinite.
Diana Tiron- consilier, coach si terapeut- in perioada asta a creat un program si sustine sesiuni gratuite de consigliere numite Ora de bine. Diana este hrana pentru suflet.
Olivia’s Magic Books – este locul  de unde iti poti face provizii cu carti din minunata lume Usborne. Veti vorbi cu Iuliana, mamica de Olivia.
https://www.ludotech.ro/– este magazinul online unde gasiti materiale , carti si jucarii educative. Elena este probabil cea mai mare sustinatoare a producatorilor romani. Ea conduce cea mai mare comunitate de mame care lucreaza de acasa din Romania. Elena, multumim pentru tot ce ai facut pentru noi!
https://elitaromaniei.ro/ – daca nu ii urmariti deja, este musai sa o faceti. Cand din toate directiile ne vin stiri negative si auzim doar despre cat de mult rau facem noi romanii, sau despre cat de multe greseli facem, Mihnea de la Elita Romaniei ne inunda de romani frumosi, romani care au depasit obstacole, romani care au reusit intr-un domeniu profesional, sau care exceleaza in acte de caritate, romani care ne fac sa fim mandri ca suntem romani.
http://ilocuinta.ro/ – stiu ca nu este chiar momentul pentru tranzactii imobiliare. Insa nu aveam cum sa inchid lista si sa nu mentionez cel mai devotat si profesionist agent imobiliar. Mirela iti intelege nevoile si cauta solutii pentru ele, ea este om inainte de orice si apoi vanzator.
https://jucariisenzoriale.ro/  by Tantino Toys – atelierul nostru de jucarii textile.
Fiecare dintre afacerile prezentate mai sus merita sustinuta. Nu v-am prezentat companii mari si nici oameni pe care sa ii ajutati sa isi cumpere o noua vila la mare. V-am prezentat oameni care muncesc in propriile afaceri si care vor sa isi intretina familiile. Romani de calitate.
Inainte de a alege sa cumparati o carte, un cadou, o jucarie, va rog, verificati lista de mai sus si sustineti producatorii locali.
Fiti buni unii cu ceilalti!
24 martie 2020
21Mar
Binele de langa noi

Masti furate sau cumparate la pret normal si vandute la un pret de 10, 20 sau 100 de ori mai mare!
Carucioare pline ochi cu alcool sanitar sau cu dezinfectant ce urmeaza sa fie vandute la bucata pe piata neagra, la fel la suprapret.
Oameni iresponsabili si nepasatori care mint personalul medical depre calatoriile facute.
Omul (eu stiu doar de 1) care diagnosticat fiind cu Covid-19 in Spania s-a urcat in avion si s-a intors in tara si a expus voit si constient atatia oameni pericolului, poate pe unii i-a condamnat la o boala lunga, poate pe unii la moarte.
Oameni care au calatorit si care intorsi acasa nu respecta autoizolarea.
Oameni care considera ca ei sunt mai presus de acest virus si ca e doar o gripa peste care vor trece. 
Este parerea fiecaruia si eu o respect. Insa, regulile impuse in stare de forta majora nu se discuta, nu se dezbat si nu se negociaza. Ele sunt luate pentru bine majoritatii, nu pentru binele unui individ. Tu esti in forta si puternic si poti duce usor lupta cu acest virus, dar bunica ta poate nu e.
Oameni in varsta care ies si socializeaza in parc cu alti oameni in varsta cu motivatia ca au iesit sa isi dezmorteasca picioarele!
Articolele nefondate si false care induc panica doar de dragul de a genera audienta si bani.
Si lista sigur poate continua. Asta a reusit sa scoata rau din noi Coronavirus. Raul era acolo, nepasarea era acolo, doar ca acum noi le facem vedete. Distribuim fiecare articol negativ si fiecare poza care arata un bisnitar cu cosul de cumparaturi plin de pui sau de alcool sanitar. Nu spun ca ar trebui sa le ascundem sub pres. Nu spun ca ar trebui sa ne prefacem ca totul e roz. Sustin doar ca nu trebuie sa fie focusul nostru principal.
Sunt multe persoane publice din Romania si multe companii si organizatii care au decis sa doneze bani sau aparatura medicala sau echipamente medicale pentru a ajuta in lupta importriva Coronavirus.
Eu stiu despre acestia: Gigi Becali , Simona Halep,  Andra, Melania Medeleanu, Organizatia Daruieste Viata, Banca Transilvania, Aqua Carpatica , Avon, Profi, OMV.
Dr Adina Alberts care si-a pus clinica privata la dispozitie  in mod gratuit pentru tratarea bolnavilor.  
Sigur sunt mai multi.
Apoi, mai sunt cei mai putini cunoscuti :
Maratonsibiu.ro s-a mobilizat si a strans donatii de la cetateni in valoare de peste 200.000 lei.
Ateliere de croitorie din intreaga tara lucreaza fara a fi platite si doneaza masti catre personalul medical care are nevoie de ele.
Vlad Placinta din Botosani si-a propus sa stranga bani sa cumpere spitalului din Botosani aparatele necesara pentru depistarea Covid19 si pentru asta a demarat o campanie STOP Covid19.
Multi tineri, individual sau organizati in grupuri fac cumparaturi pentru batrani si le duc acasa alimentele astfel incat acestia sa stea in siguranta in casa.
Taximetristi care transporta gratuit de acasa catre spital si invers personalul medical.
Socului Kebap, un fast food din Bucuresti livreaza mancare gratuita catre personalul medical de la Matei Bals, 100 de portii zilnic.
Dana Rogoz le citeste copiilor povesti in direct.
Teatrul Tandarica si Opera comica pentru copii  dau acces copiilor (si un ragaz parintilor) la spectacole live pe pagina lor de facebook.
Teatrul Bulandra transmite pentru prima oara azi live o piese de teatru “Gigel” la ora 19.00 ora Romaniei.
Eu cred asa:
FIECARE FAPTA BUNA FACUTA SI NESPUSA E PE JUMATATE IROSITA. ( este un citat ce nu imi apartine).
De ce trebuie sa facem fapte bune in liniste si in anonimat? Mai bine le facem publice si le strigam in gura mare si in felul asta oferim exemple pozitive. Indiferent care este motivul pentru care altii vor urma exemplul celor care ajuta, rezultatul este important: toti sa ajutam!
Totul va fi bine! Stiu, avem nevoie sa auzim asta, avem nevoie sa spunem asta. Avem nevoie sa credem ca asa va fi. Dar, doar criticand autoritatile si politicienii si doar focusandu-ne pe ceea ce nu e bine …nu ne indreptam spre Happy End-ul pe care toti ni-l dorim.
Putem sa ne implicam activ, cei care avem posibilitatea. Sau putem sa ajutam mult doar daca stam acasa si respectam  regulile impuse de autoritati.
Hai sa ne gandim la aceasta perioada ca la un restart. Planeta in sfarsit respira.  Si noi avem decizii de luat. Alegeri de facut.
Alege sa vezi binele de langa tine!
Va rog sa imi scrieti aici sau in privat sau sa imi trimiteti link-uri cu persoane sau afaceri mici care ajuta .
Pe ele trebuie sa le facem vedete.
Daca stiti numele micilor croitorii care au decis sa lucreze masti si sa le doneze spitalelor, spuneti-mi numele lor. Dupa ce trece perioada grea, si ele vor fi nevoite sa supravietuiasca si le putem ajuta, putem trimite acolo clienti in semn de multumire ca au ajutat la a ii tine in siguranta pe medicii nostri.
Fiti buni unii cu ceilalti!
21 Martie 2020
17Mar
A 3-a zi de carantina in Austria

A 3-a zi de  carantina in Austria
Suntem autoizolati la domiciliu. Eu, dupa cum stiti mi-am pierdut serviciul ,  restaurantul unde lucrez s-a inchis temorar din cauza Corona Virus, sotul meu lucreaza oricum de acasa si pe copii, evident i-am scos de la gradi si de la cresa.
Deocamdata suntem sanatosi si sper sa ramanem asa cat mai mult timp. Ceea ce va doresc si voua si tuturor, dealtfel!
Nu voi dezbate teorii despre Covid 19 si nici nu imi voi da cu parerea daca masurile luate sunt bune sau sunt  exagerate, va voi spune doar cum facem noi fata noii situatii, cum ne-am adaptat si ce masuri ne-am luat.
Va aduceti aminte ca ma plangeam de prea multa liniste, de prea multa izolare aici unde stam? Ca sa vezi, ceea ce era cel mai mare dezavantaj al locului in care locuim s-a transformat in cel mai mare avantaj in perioada asta. Ne ajuta si vremea prietenoasa si ne petrecem mult timp afara, in curte, pe biciclete, in trambulina sau la plimbare pe camp. 😊
Noi suntem dintre cei care si-au facut provizii. Multe, putine…. nu stiu, am cheltuit cam 450 eur in 3 magazine diferite si am facut proviziile astea saptamana trecuta, in liniste, fara aglomeratie si pe..alese. Nu imi e teama ca vom muri de foame si cred cu tarie ca magazinele vor fi aprovizionate la fel de bine si in continuare. Am facut proviziile ca sa evitam riscul de a contracta acest virus. 
Inteleg ca acest virus nu este foarte periculos pentru noi, suntem tineri si in putere. Am inteles ca nici pentru copii nu prezinta un pericol real, insa…este tot o gripa extrem de contagioasa. De ce sa nu ne petrecem aceasta carantina in cele mai simple si frumoase conditii? De ce sa ne chinuim cu tuse si muci si febra si medicamente?  La sfarsitul acestei saptamani unul dintre noi va merge la magazin pentru fructe proaspete si oua, deci timpul petrecut in magazin va fi unul scurt.
Am decis sa fac o lista inainte de a merge la cumparaturi si sa cumpar ce mancam in mod normal. Asa ca nu am cumparat conserve de carne sau alte tipuri de mancaruri deja gatite la conserva, pentru ca nu le mancam niciodata. Am cumparat ce mancam in mod normal doar ca am dublat cantitatile la unele produse si, de exemplu daca saptamana asta aveam in plan sa cumpar porc si peste si saptamana viitoare pui si vita, de data asta am luat din toate tipurile de carne cate putin, le-am portional si le-am congelat.  Suplimentar am cumparat substante de dezinfectat si igienizat si produse cosmetice si de ingrijire personala, la fel, cele pe care le folosim in mod usual, cate 1 produs din fiecare.
Am decis ca trebuie sa fim foarte organizati in perioada asta si sa nu pierdem timp aiurea si nici sa irosim mancarea care acum e mai multa decat de obicei in casa.
Ne-am facut o lista cu toate mancarurile pe care le putem gati din alimentele cumparate,  supe / ciorbe, fel principal, gustari si desert. Avand lista cu tot ce putem gati, ne e mai usor sa ne facem planul de pe o zi pe alta ce mancam si ce pregatiri facem in sensul asta. Ca sa evitam risipa gatim maxim 2 portii de persoana si incercam sa nu aruncam nimic (ex: la un piure ramas am adaugat patrunjel, usturoi, oua si un pic de faina si am format chiftelute care au iesit tare gustoase).  Am inceput cu alimentele proaspete si cu cele al caror termen de valabilitate este mai mic.
Ne trezim devereme in fiecare dimineata, weekend este doar in weekend. Facem mereu paturile si nu ramanem deloc in pijamale.
Am inceput carantina cu o curatenie generala pentru ca tonusul este in general unul mai bun atunci cand totul este in ordine in jurul nostru si contribuim toti 4 la mentinerea curateniei.
Incercam sa avem cat mai multe activitati impreuna dar si sa ne acordam timp fiecaruia dintre noi sa lucram in liniste. Noi avem multa experienta in lucratul de acasa si cu copiii langa noi si stim ca nu este deloc usor. 
Este greu de echilibrat confortul pe care il simti in mod natural cand esti acasa in canapea, cu promtidudinea cu  care trebuie sa  raspunzi la telefon unui client.
Este greu de echilibrat dorinta de a petrece timp de calitate cu copilul cu nevoia de a da play pe youtube unui filmulet care sa-l tina pe copil silentios si in siguranta cat timp tu muncesti. 

Este greu de echilibrat profesionalismul pe care stii ca il ai la birou cu pijamalele roz si papucii flausati din picioare.
 Dar stiu si ca nu e imposibil.  Organizarea e cheia.
Stim ce mancam maine, stim ca la 9 ora noastra (10 ora Romaniei) copiii sunt in fata TV si se uita la   Teatrul Tandarica online  https://www.facebook.com/teatrultandarica/ Trebuie sa le multumesc! Si celor de la Opera Comica pentru copiii https://www.facebook.com/OperaComica/?ref=br_rs
Multumesc!!!
 Stim ca in prima parte a zilei eu ma ocup de gospodarie si sotul meu lucreaza. Apoi la pranz el o culca pe Emma si eu lucrez.
Ori procesez comenzi  (cam putine in ultima perioada) pentru jucariile pe care eu le produc in tara, ori promovez, ori diverse activitati administrative, ori, cateodata am chiar si de taiat, pentru ca o mica parte din productia jucariilor din Romania este  aici la noi, in Austria. Este vorba de un laser care ne ajuta sa decupam materialele in formele dorite. Nu v-am mai povestit niciodata despre jucariile pe care noi le producem. Aici le gasiti https://jucariisenzoriale.ro/  Va plac?
Sa revenim.  Apoi la  ora 3  intra sotul meu in sedinte si noi iesim la plimbari lungi pentru ca, suntem tare norocosi si avem unde sa ne plimbam mult! Seara culcam copiii si eu iar lucrez putin. Stim ca eu bag rufele la spalat si el la uscat. Stim ca eu bag vasele la spalat si el duce gunoiul. Functionam bine asa.
Copiii au accesul foarte limitat in perioada asta la electronice si asta se simte in mod pozitiv. Ne-am conectat tare bine cu ei in perioada asta si pentru ca am avut timp sa petrecem cu fiecare in parte in functie de nevoile fiecaruia. Ne lipseste interactiunea cu alte persoane  si noua, si copiilor insa folosim intens video call pe whatsapp cu bunicii si cu cei dragi si incercam sa ii implicam pe copiii in toate activitatile noastre, mai ales in bucatarie. 😊
Am citit multe bloguri de parenting in perioada asta si am furat multe idei pentru activitatile copiilor. M-au ajutat si grupurile de pe facebook cu activitati Montessori si inca o data ii mentionez pe cei de la Teatrul Tandarica si pe cei de la Opera Comica pentru Copii. A, si povestile citite dePrintesa Urbana https://www.facebook.com/printesaurbana/   😊 Multumim si ei!
Totul ne ajuta  sa ii facem pe copii sa nu simta in mod neplacut rutina si pe noi ne ajuta sa ne pastram optimismul.  Deocamdata, mai ales daca eu voi obtine un raspuns pozitiv in ceea ce priveste somajul, suntem intr-un soi de concediu …dar stiu ca simtim asta pentru ca ne gandim ca totul este pe un termen limitat si…scurt.  Cel putin eu asa imi imaginez si asa sper!  Dar, daca totul se va prelungi…cred ca pentru mine limita la care ma simt confortabil este de 1 luna. Daca depasim aceasta luna… cred ca o sa fie greu sa ne pastram tonusul bun si camara plina.
Voi cum v-ati organizat?
Mai ales acum, fiti buni unii cu ceilalti!  Trebuie sa avem grija de sanatatea noastra dar fiecare dintre noi trebuie sa poarte grija si celui de langa!
17 martie 2020

                                                                    

10Mar
Prima saptamana la cresa in Austria

Prima saptamana la cresa in Austria
Joi m-a sunat viitoarea educatoare a Emmei. S-a prezentat, la rugamintea mea a vorbit in engleza (absolut perfect), si-a exprimat entuziasmul pentru acest nou inceput atat pentru fiica mea cat si pentru ea, dupa cum stiti cresa este nou construita. Si am stabilit sa ne vedem Luni dimineata la ora 8.
Ne-am petrecut weekendul calcand rochite si sortand haine si incaltari. 😊
Luni dimineata , pe 2 martie am intrat toti 4 entuziasmati si incarcati cu martisoare confectionate chiar de noi. Lisa, educatoarea Emmei este o fata de aproximativ 25 de ani, frumoasa si calda si care zambeste mult si rabdatoare. A fost o chimie perfecta din prima. Este pentru prima oara cand este titulara la o cresa, dar are experienta in lucrul cu copiii de pana in 2 ani si jumatate. In prima jumatate de ora a stat si Calin cu ea in clasa si au descoperit impreuna toate jucariile si materialele si spatiile de joaca. Apoi Calin a plecat cu tatal lui la gradi ( care este de fapt aceeasi cladire doar o intrare separata). Eu am ramas cu Lisa povestind si urmarind-o pe Emma prin toata cresa, pe unde isi dorea ea sa mearga noi doua dupa ea. 
Cresa are un hol initial din care se intra in vestiar sau in baia vizitatorilor. Din vestiar se intra in baia copiilor sau in sala de clasa. Sala de clasa are cam 50m2 jos, plus un spatiu cam de 20 m2 la etaj. Atasata acestei clase este o camera mai mica unde copii pot dormi si separat mai este sala de gimnastica. Si cam aceasta este cresa dpdv al spatiului. Dpdv al dotarilor…vorbesc imaginile de la sine, totul este de calitate, totul este nou si frumos , multe materiale, jucarii…de vis pentru Emma.
Lisa ne-a spus ca isi doreste sa facem o acomodare treptata, sa luam fiecare etapa pas cu pas, ne-a cerut sa aducem poze de acasa cu Emma si cu noi, familia ei astfel incat sa ii facem mediul de la cresa unul cat mai familiar ei. Mi-a cerut informatii despre Emma, ce ii place sa faca, ce nu ii place, ce reguli si obiceiuri avem acasa, care este rutina ei zilnica, in ce limba ne dorim noi sa vorbeasca Lisa cu Emma, engleza sau germana. Ne-a cerut sa ii spunem cateva cuvinte in limba romana pe care Emma le foloseste mai des, sa fie sigura ca o intelege cand isi exprima o nevoie.
Emma a fost foarte deschisa cu Lisa, ea era oricum plangea des sa stea la joaca in sala de clasa a lui Calin. A inteles repede ca in spatiul de la cresa Lisa este cea care decide si cea care o ajuta la nevoie.
Pana acum nu am lasat-o singura acolo, credem ca are nevoie de mai mult timp sa se simta in siguranta si confortabil alaturi de Lisa, dar am stat in vestiar, eu sau sotul meu. A rezistat intr-o singura zi dupa ora 10, si asta doar pentru ca au mers in gradinita unde galagia si veselia copiilor au distras-o si au facut-o sa reziste mai mult. In rest, in fiecare zi a plecat cu tatal ei de la cresa la ora 10 si a adormit imediat in masina. Deja acasa o striga pe Lisa in timpul zilei si cand ii spunem dimineata sa ne pregatim sa mergem la Lisa imediat alearga la usa sa se incalte. 😊
In prima zi a venit primarita si am facut poze impreuna si mi-a cerut acordul sa publice pozele in ziarul local. In urmatoarea zi a venit si doamna inspector si alte cateva oficialitati sa verifice bunul mers si sa le ureze Lisei si Emmei succes.
Ati inteles, nu? Emma este singurul copil din cresa. Fiica mea are propria ei cresa si propria ei educatoare! Comunitatea si-a exprimat dorinta de a avea o cresa locala, neexistand una pe o suprafata foarte mare. Autoritatile locale au luat in serios nevoia exprimata a comunitatii si au construit o cresa. Cand au deschis official perioada de inscriere la cresa, Emma a fost singurul copil care s-a inscris. Au mers mai departe cu planul intial si au deschis cresa pentru ea la inceputul lui Martie.
Cel mai mare avantaj al Emmei in situatia data este atentia totala a Lisei pentru Emma. Dezavantajul este lipsa de socializare cu alti copii. Dar, sper ca acest dezavantaj este doar unul de moment si ca se vor inscrie si alti copii in curand sim ai sper si ca avantajul sa nu se transforme in dezavantaj avand in vedere faptul ca Emma a devenit un pic cam impunatoare cu Lisa. Ii cere sa stea “ACI” si ii arata foarte hotarata cu degetul unde sa stea de fiecare data cand ea are o activitate si protesteaza daca Lisa vrea sa se miste!
Merg in fiecare zi si in vizita la grupa mica de la gradinita, grupa unde Emma va intra in toamna si in felul asta socializeaza si cu alti adulti si cu copii.
Noi suntem bucurosi si multumiti si recunoscatori pentru ca si la Emma avem aceleasi premise bune cum am avut si la Calin si speram ca totul va merge din bine in mai bine!
Cresa nu este gratuita, se plateste, insa nu va pot da acum detalii exacte despre costuri. Am depus la primarie documentatia si asteptam sa vedem care sunt deducerile din tarifele standard, in functie de venitul / membru al familiei noastre.
Va las cateva fotografii sa vedeti cat poate sa fie de frumoasa o cresa de la sat din Austria!
Fiti buni unii cu ceilalti!
10.03.2020
29Feb
Perspectiva unui copil roman care traieste in Austria

Am un interviu deosebit azi! Mi-a placut atat de mult sa il fac! Sper sa va placa si voua sa il cititi.
R este un copil cu mult bun simt, un copil foarte destept si care intelege multe.  Interviul a curs de la sine, este in realitate mult mai lung decat ce va redau eu mai jos si unele fraze a trebuit sa le reformulez putin pentru ca am tinut ca discutia sa fie mai libera astfel incat el sa se simta in largul lui. Unele cuvinte folosite au fost in limba engleza sau in limba germana dar eu le-am adaptat. Am si omis anumite informatii pentru ca am vrut sa pastrez intimitatea lui si a familiei. Multumesc parintilor pentru ca si-au dat acordul sa public aceasta discutie. Si vreau sa fac o mica precizare inca de la inceput. Daca nu aveti nimic bun de spus, va rog sa va abtineti de la comentarii. Protagonistul este un copil si chiar daca el nu are acces sa citeasca comentariile , parintii lui o vor face. Va multumesc!
1.      Cine esti? 
Eu sunt R, am 11 ani si  locuiesc in Austria cu parintii mei.
2.      De cand locuiesti in Austria?
De aproape 3 ani.
3.      De ce crezi tu ca parintii tai au ales sa locuiasca in Austria?
Pentru ca au avut relatii aici, tatal meu avea un prieten aici si cred ca a avut un start bun pentru ca a fost ajutat de prietenul lui. Si, cred ca au ales Austria si pentru ca este o tara neutra si pentru ca nu se implica in razboaie. Ei veneau din Spania, acolo nu au mai putut ramane din cauza ca nu aveau niste acte si cred ca  cea mai buna varianta a fost Austria.
4.      Cum a fost acomodarea ta? Mai grea decat ai crezut ca o sa fie sau mai usoara?
A fost ceva nou, dar a fost destul de ok la inceput pentru ca nu eram obisnuit sa stau cu tatal meu. Eu in Romania stateam cu bunicii mei si m-am bucurat sa stau cu el. Si a fost bine si pentru ca am venit vara si nu am fost nevoit sa merg imediat la scoala. Da, a fost putin greu, alta limba, nu puteam sa comunic cu doamna la scoala. Eu am facut cateva ore de germana inainte sa vin aici in Austria, dar nu m-au ajutat foarte mult. Am facut doar cateva lectii in care am invatat doar cum sa ma prezint, sa pun cateva intrebari, dar nu puteam sa port o conversatie si nu puteam sa inteleg ce mi se spunea.
5.      Este diferita germana pe care tu ai invatat-o in Romania, prin meditatii, fata de germana care se vorbeste aici?
Da, este un dialect aici, dar nu este super mare diferenta. Daca cineva invata germana si vine aici, intelege ce se vorbeste.
6.      Ai reusit sa iti faci prieteni inainte sa mergi la scoala?
Nu, inainte sa merg la scoala nu. Nu aveam vecini si nici alti prieteni. Si cand am inceput sa merg la scoala singurii care s-au imprietenit cu mine erau romanii din acea scoala, pentru ca doar cu ei puteam sa vorbesc. Doi dintre ei , parintii lor erau prieteni cu parintii mei si ne-a fost usor sa ne vedem si dupa scoala. Dar alti prieteni acolo la scoala nu am avut.
7.      De ce? Din cauza limbii?
Da, si din cauza limbii, dar nici eu nu am reusit sa ma integrez. Nu erau prea prietenosi cu mine, cateodata nici nu se jucau cu mine  dar  nu am avut ce sa fac decat sa incerc.
8.      Au fost momente cand ai vrut sa te intorci in Romania?
Au fost momente cand eram mai singuratic dar nu cred ca am avut deloc dorinta sa ma intorc in Romania. Si pentru ca parintii mei erau aici si voiam sa stau cu ei si pentru ca nu voiam sa ma dau batut asa repede, pur si simplu daca dau de greu putin sa dau inapoi. Nu voiam sa fac asta.
Dar, dupa ce am terminat clasa a 3-a, eu si parintii mei traiam intr-o casa cu chirie si ei voiau sa isi ia o casa a lor ca sa nu mai plateasca chirie. Si ne-am mutat intr-un alt oras si m-am mutat si cu scoala, mult mai ok. Si eu deja intelegeam mult mai bine ce spunea doamna la scoala. Puteam sa vorbesc si eu mai usor.
9.      Faceai si acasa exercitii de germana?
Da, mi-am luat o carte si faceam cu tata exercitii acasa.
1.   Nu e sufficient ce inveti la scoala? Sau la un curs, trebuie sa  muncesti si suplimentar?
Depinde si varsta la care incepi sa inveti, dar da, cred ca trebuie sa faci si suplimentar. Eu cele mai multe cuvinte le-am invatat acasa, dar sa comunic si sa vorbesc am invatat la scoala. Dar trebuie sa ai si timp acasa sa exersezi. Eu am avut timp pentru ca eram copil, dar adultii nu au asa mult timp.
1.   Spune-mi putin despre scoala! Cum e scoala aici in Austria?
Suntem 25 copii in clasa. La inceput mi s-a parut diferit ca nu erau asa multe teme si ca nu era ceva foarte important cand faceam ceva gresit. Ne explicau ce am gresit si trebuia sa facem din nou acel lucru si asta mi s-a parut  mai bine decat sa primesc o nota proasta ca am facut ceva gresit. La inceputul clasei a 5-a am avut de ales intre o clasa normala, o clasa de sport sau o clasa creativa. Si am ales o clasa creativa. Si asta inseamna ca avem multe activitati creative. Muzica, piese de teatru, mergem la azil de batrani si le cantam, facem multe lucuri, gen…la lucru manual lipim bucati de ziare pe baloane si apoi dam forma de bufnita, desenam, facem tot felul de decoratiuni.
1.   Lucurile astea nu le faceai la scoala in Romania?
Nu, eu cel putin nu am facut astea la scoala. Poate se fac dar eu nu am facut. Cateodata nu faceam orele de muzica sau desen, ca sa facem matematica, pentru ca era mai importanta.
1.   Ce materii ai la scoala?
Germana, matematica, engleza, geografie, stiinte sociale (unde invatam cum sa ne purtam unii cu altii, cum sa ne purtam in societate, reguli din astea) biologie, sport, desen, lucru manual si muzica.
1.   Cate ore de sport ai pe saptamana?
2 ore de sport si 2 ore de inot pe saptamana si din primavara o sa facem si tenis de camp dar la after school.
Si la after school, dupa ce timp de o ora ne facem temele,aveam acces la o sala mare de tot de sport cu multe biciclete si mingii si tot felul de activitati sportive.
Aaa si ce m-a mai surpins pe mine, a fost ca in Romania in pauza trebuia sa stai in clasa, sa vorbesti cu colegii sau sa iti mananci pachetul, aici avem voie sa iesim in curte afara.
Sau in pauza mare, avem o sala  speciala unde noi putem sa mergem sa ne relaxam, avem si un tonomat cu bauturi calde. Sau cand avem ora de religie mergem acolo.
15.   Tu nu faci religie? A fost decizia ta sau a parintilor tai?
Nu, pentru ca eu sunt orthodox si aici ei sunt catolici. A fost decizia mea, dar parintii trebuie sa semneze ca sunt de accord ca eu sa nu particip la acea ora. Dar eu am multi prieteni musulmani care stau sa in sala de relaxare si eu vreau sa stau cu ei.
1   Mai povesteste-mi depspre scoala ta!
Ce imi mai place mie la noi in clasa este ca o data pe semestru fiecare dintre noi aduce un cos de fructe si asa avem mereu fructe proaspete in clasa sa mancam cand vrem. Apa putem sa bem de la robinet penru ca este potabila si altceva nu putem cumpara pentru ca nu avem magazine in scoala.
In fiecare saptamana e altcineva numit sa tina mereu tabla curata sau sa duca gunoiul la tomberoanele din curtea scolii.
1.   Stiu ca aici trebuie sa ai permis sa poti merge singur pe strada cu Bicicleta. Imi povestesti putin despre asta?
Da, de la varsta de 10 ani ai voie sa mergi singur pe strada pe bicicleta, fara sa fii insotit de parinte dar doar daca iei permisul. Se fac la scoala ore de teorie unde invatam regulile de circulatie apoi dam un examen. Daca nu ai implinit 10 ani  cand se organizeaza examentul dar totusi vrei sa inveti si sa dai examenul, poti sa faci asta, dar doamna de la scoala iti va tine permisul pana implinesti 10 ani si ti-l da apoi.
1.   Cum a fost cand ai inceput clasa a 5-a, a fost o schimbare mare?
Profesorii au decis sa mergem chiar la inceput, cred ca din prima sau din a doua saptamana, nu imi amintesc exact, intr-un fel de tabara ca sa ne cunoastem mai bine. Si a fost foarte frumos. Mie mi-a placut super mult, pentru ca am ajuns sa cunosc multa lumea si unii dintre cei mai buni prieteni ai mei de acum, au fost colegii mei de camera de atunci Mike si Ibrahim. Noi aveam asteptari ca vom merge acolo sa ne distram, sa ne jucam pe telefoane, sa ne relaxam. Dar…nu a fost fix asta. Adica a fost foarte frumos dar a fost foarte diferit. Nu am avut acces la telefoane decat 40 min pe zi sa ne sunam parintii, in rest am avut incontinuu activitati: excursii prin padure, pe munte, multe obiective turistice, a fost obositor pentru mine dar mi-a placut mult.
1.   Cum e mancarea in Austria?
E buna, e putin diferita dar e buna. De exemplu eu nu mancam in tara peste sau carnati dar aici mananc, aici imi plac. Dar sunt si mancaruri care nu imi plac, pe care nu prea le mananc.
2.   Cat faci pana la scoala in fiecare zi?
Cam 5-10 min, ma duc si ma iau parintii cu masina in fiecare zi, nu merg cu autobuzul. Dar din primavara vreau sa incerc sa ma intorc acasa de la scoala cu Bicicleta macar de 2 ori pe saptamana pentru ca tocmai s-a construit o noua pista de Bicicleta de la mine de acasa pana la scoala si as vrea sa incerc sa merg mai mult pe Bicicleta.
2.   Te rog spune-mi cele mai mari 3 avantaje ale vietii din Austria.
Parintii mei. Faptul ca stau cu ei!
Educatia, pentru ca este mai diversificata, pentru ca invatam mai multe chestii si profesorii sunt mai interesati ca noi sa intelegem. Mereu ne spun ca ei nu pot citi gandurile si daca nu intelegem ceva trebuie sa le spunem ca nu am inteles si sa le punem intrebari ca asta ii bucura.
Oamenii in general aici parca sunt mai relaxati, cred ca in Romania sunt mai multi saraci. Aici, in 3 ani nu am vazut niciodata un caine de strada, abandonat. Sau niciun cersetor sau niciun om sarac. Aici sunt multe legi ca sa fie siguri ca oamenii sunt bine. In Romania sunt multi oameni care abia reusesc cu banii pe care ii au, altii au foarte multi bani si altii nu au deloc, abia au ce sa manance. Si asta nu mi se pare ok, ar trebuie sa fie mai echilibrat.. De exemplu, aici nu ai cum sa te descurci fara masina. Statul te ajuta si te imprumuta si iti cumperi masina sa poti sa te duci la serviciu. Intelegi? Pur si simplu aici mi se pare ca sunt mai bune drepturile facute pentru oameni, ca sa ii ajute, sa le fie bine. Nu sunt eu cel mai in masura sa judec, dar asta e opinia mea.
2.   Si cele mai mari 3 dezavantaje sau situatii grele cu care tu te-ai confruntat in Austria.
Lucruri mai putin bune? Hmmm..
Nu cred ca e asa de usor sa te vezi cu prietenii. Na, trebuie sa ii suni, sa fie acasa, parintii sa fie de accord, parintii tai sa fie de accord, cine e liber sa aduca prietenul la mine, cine sa il ia…distantele sunt mult mai mari. Nu e ca in Romania unde ieseam in fata blocului si ma jucam cu prietenii mei. SI aici ma intalnesc cu prietenii mei dar nu e asa de usor.
Alt dezavantaj…nu stiu, nu am …sau poate…ca imi lipsesc bunicii dar cu tehnologia la care am acces, ii sun si ii vad in fiecare zi, sau vin in vizita la noi cu avionul sau eu ma duc la ei cu avionul. Cateodata zbor si singur la ei. Platim o taxa suplimentara si are grija stewardeza de mine. E chiar mai bine si pentru ca mereu intru primul in avion, nu stau dupa bagaje. Am fost deja de 2 ori asa si e foarte bine nu am avut nicio problema.
2.   Ti-e dor de Romania? Ce iti lipseste cel mai mult?
Imi e putin dor de oamenii si relatiile de acolo. Dar, vorbesc des cu familia pe telefon si video.

.   Cum ai invatat limba germana? A fost greu?
Da, a  fost greu. Dar, ca la orice, daca muncesti mult si depui efort o inveti.
2.   Tu stii si engleza bine, crezi ca asta te-a ajutat?
Da, stiu bine engleza. Se aseamana la unele cuvinte engleza si germana dar pe mine nu m-a ajutat prea mult.
2.   Ai incercat sa folosesti engleza atunci cand nu te descurcai in germana?
Nu, n-am incercat niciodata. La prima scoala am vazut ca nu prea stiau profesorii engleza si aici nu am incercat deloc pentru ca nu a mai fost cazul.
2.   Ai prieteni mai mult romani sau mai multi austrieci?
Am prieteni si romani si asutrieci si de alte nationalitati. Eu incerc sa ma apropii de cei cu care mi se pare ca sunt compatibil, nu ma gandesc sa ma imprietenesc cu cineva pentru ca e roman sau pentru ca e austriac, doar daca suntem compatibili.
2.   Ai simtit ca s-au purtat unii copii altfel cu tine decat cu ceilalti dooar pentru ca nu esti austriac?
Nu! Cel putin aici, la noua scoala sigur nu. Nici din partea copiilor nici din partea profesorilor.
2.   Ce vrei sa studiezi pe viitor, ce profesie ai vrea?
Vreau sa studiez informatica, vreau sa fac jocuri, dar cred ca e posibil oricand sa ma razgandesc.
3.   Crezi ca vei ramane in Austria sau e posibil sa mergi inapoi in Romania sau poate in alta tara?
Cred ca voi ramane aici. Cred ca pentru relatiile pe care le am aici, parintii, familia, prietenii.
3.   Crezi ca parintii tai vor sa ramana in Autria sau crezi ca vor sa se intoarca in tara?
Cred ca vor sa se intoarca. Dar nu acum ci cand vor fi mai in varsta. Cel putina asa cred eu. Dar nu stiu de ce. Nu stiu ce motiv au.
3.   Iti place sa citesti? Citesti in limba romana sau in limba germana?
Da, citesc, dar doar in romana am citit pana acum. Dar, am de gand, dupa ce termin cartea pe care o citesc acum, sa merg la biblioteca de la scoala si sa imprumut o carte in limba germana. Asa mi-au recomandat si profesoarele mele de la scoala.
3.   Daca un prieten din Romania  te anunta ca vrea sa se mute in Austria, ce sfat ii dai?
I-as spune sa nu fie descurajat de unii oameni pentru ca …de exemplu, acum nu mi se mai intampla dar la inceput mi se intampla sa nu se joace copiii cu mine, faceau asta ori pentru ca eram roman ori pentru ca nu eram austriac, nu stiu de ce. I-as spune ca nu conteaza ce zic sau ce fac cei care cred ca nu esti la fel de bun ca ei doar pentru ca te-ai nascut in alta parte. Lasa-i in pace si cauta-ti alti prieteni care chiar te plac pe tine asa cum esti. Eu mereu eram trist si ziceam ca nu o sa-mi gasesc prieteni aici si tatal meu mereu imi spunea: iti promit si stiu ca eu nu promit degeaba, o sa ai prieteni! si…a trecut ceva dar a avut dreptate. Mi-am facut prieteni, am invatat limba. Deci, sfatul meu, daca ar fi, ar fi sa nu fie descurajat sa incerce chiar daca da de greu, chiar daca e grea limba, chiar daca unii rad de el ca nu e al lor, el doar sa continue ca o sa fie bine! Opinia mea este ca Austria este o tara buna!



 Fiti buni unii cu ceilalti! 
29 februarie 2020
28Feb
Asa ne-am inceput weekendu-ul, cu emotii

Stii ca Fina a facut accident si ca e la spital, nu?
 Asa m-a intampinat sotul meu azi cand am ajuns acasa. Mi s-au taiat picioarele. Stiam ca rau rau nu poate fi pentru ca m-ar fi sunat si mi-ar fi spus. Dar tot mi s-au taiat picioarele si m-a cuprins un sentiment de neputinta, din cauza distantei! Daca eram acasa, oriunde as fi fost in aglomeratul Bucuresti, in cel mult o ora as fi fost langa ea. Dar asa, dar aici…ce pot face mai mult decat sa folosesc telefonul sa sun sau sa scriu mesaje! ☹

Fina noastra e bine! Este si una dintre cele mai bune prietene ale mele si este si unul dintre cei mai frumosi oameni din viata mea. Dimineata un domn sofer nu i-a acordat prioritate. S-a lovit la cap, a fost dusa cu ambulanta la spital, dar, din fericire investigatiile arata ca nu este nimic grav. Este in repaos acum, dar o sa fie bine! 

 Acest eveniment ne-a aratat si noua o alta fateta a greului pe care-l ducem aici in…pribegie.  Stiam deja ca e greu sa nu ai ajutor din partea celor dragi, stiam ca e greu sa nu imparti bucuriile, aniversarile cu cei dragi…dar nu ne-am dat seama ce greu e sentimentul de neputinta fata de problemele celor ramasi acasa.
Si, din pacate cred ca vom mai trai sentimentul asta….si probabil ca nu ne vom obisnui cu el.
Una dintre prietenele mele de aici a plecat in urma cu 2 saptamani in tara sa isi ajute mama bolnava, sa fie langa ea. A lasat aici totul, si-a luat copilasul de 8 luni si a plecat. Am primit multe critici legate de postarea cu spitalul din Austria. Mi-ati spus ca sunt si in Romania spitale ca aici, mi-ati spus ca sunt si in Romania medici si asistente dragute ca aici si…mi-ati spus ca exagerez. Voi comparati cateva exceptii pozitive din Romania cu normalitatea din Austria. Eu stiu ca avem medici buni si ca avem spitale renovate, dar….sistemul e defect tare! E defect tare! Mama prietenei mele a fost diagnosticata cu cea mai urata boala in urma cu vreo 2 ani, are 2 operatii facute deja, clasicele tratamente cu chimioterapie, etc. Saptamana trecuta i-a fost recoltata o noua proba pentru biopsie. Insa, I s-a spus prietenei  mele ca ei, cei de acolo, zona Craiova, nu pot evalua proba si ca trebuie dusa la Bucuresti. Ei nu o pot trimite, asa ca i-au spus prietenei mele  ca trebuie sa mearga la Bucuresti sa duca proba. ☹ Si-a luat copilasul de 8 luni, mama bolnava si a plecat din Craiova la Bucuresti sa duca proba la Fundeni. Acolo proba i-a fost acceptata insa I s-a cerut sa plateasa 500 lei taxa de analiza a probei! ☹( nici nu stiu ce sa comentez. Cum sa comentez? Cat de gresit este? Din toate punctele de vedere….si unii dintre voi ma judecati ca eu aici am dat de normalitate si ca nu vreau sa ma mai intorc la sistemul medical bolnav din Romania!
Pot sa traiesc cu judecata unora dintre voi! Asa ca …judecati in continuare!
Weekend-ul acesta ar fi trebuit sa petrecem cu alti buni prieteni de acasa, insa din cauza Coronavirus, din cauza amplorii pe care a luat-o, au decis ca e mai bine sa isi anuleze calatoria. Ne pare rau ca nu i-am mai vazut insa ii intelegem, ar fi calatorit cu 2 copii mici in spatii aglomerate si inchise…

Ne vom petrece weekend-ul pregatindu-ne pentru evenimentul de Luni: Emma incepe cresa! Emotii si entuziasm, rochite si fustite, balerini si iar emotii. 😊
Sa aveti un sfarsit de saptamana cu multe hohote de ras!
Fiti buni unii cu ceilalti!
28 februarie 2020
19Feb
Internati in spital in Austria!
In 5 ore de varsaturi Emma a ajuns la o deshidratare severa si ne-am internat in spital!
Cum ar trebui sa fie un spital perfect? Un spital ideal?
Curatenie? ✔️
Personal maxim de bland si de empatic si de profi? ✔️
Sa aveti intimitatea unei camere singur? ✔️
Wi-fi gratis? ✔️
TV in camera? ✔️
Prosoape, servetele umede, pijamale, periuta de dinți si pasta, sapun, gel de dus? ✔️
Baie in camera cu cabina de dus? ✔️
Apa si pahare? ✔️
Meniu din care sa iti alegi urmatoarele 6 mese?✔️
Încărcător pentru telefon? ✔️
Buton de urgenta la capul patului?✔️
Dulap unde sa iti pui hainele? ✔️
Seif unde sa iti pui portofelul? ✔️
Geamuri mari? Liniste? ✔️
Sa iti explice personalul medical tot ce nu ai inteles? ✔️
Sa fii anunțat din timp la ce ora vine medicul la vizita a doua zi? ✔️
Sa se noteze pe fisa ca tu, ca parinte, ca aparținător al pacientului iti bei cafeaua cu lapte si cu zahar?? ✔️
Sa fii întrebat de cate ori iese asistenta din camera dacă te mai poate ajuta cu ceva?? ✔️
Imi era si rușine sa ii spun ce vreau sa mănânc…. Imi era si rușine sa o întreb daca patul lipit de patul Emmei este patul in care voi dormi eu? Eu singura??? Pai in Romania multe mame de copii bolnavi dorm pe scaun. :(( Imi era rușine pentru ca 35 de ani am fost îndobitocita de sistemul medical din Romania!!! Imi e rusine sa consider ca mi se cuvine sa am parte de astfel de condiții!!!! Am inoculat in ADN-ul meu ca tre sa tac in fata personalului medical. Am inoculat in ADN-ul meu ca personalul medical din spitale o duce greu, ca au o munca grea si conditii naspa si ca tre’ sa le bagi ceva in buzunar sau ca tre’ sa tipi si sa iti pretinzi drepturile sau ca tre’ sa te lasi umilit pentru ca ei au viata copilului tau in mainile lor!!
Nu va mai spun despre partea de triaj si de analize…. Cat au fost de răbdători cu venele Emmei care este sever deshidratata si nu reușeau sa ii puna branula!!
Conditiile bune si atitudinea personalului medical te ajuta sa treci mai ușor peste problemele medicale!
Noi in Romania de ce nu putem avea macar jumate din ce vad eu acum aici??? De ce??
Romania, nu ma mai întorc niciodată la tine!
:((((
Emma o sa fie bine, analizele arata cel mai probabil un virus. Tratam deshidratarea si sper ca in 2 zile sa fim acasa.
Fiti buni unii cu ceilalti!
14 spre 15 februarie 2020
13Feb
Profa din Romania

Azi vreau sa va povestesc despre o doamna profesor.
In noiembrie am vorbit prima oara cu ea. Mi-a trimis un mesaj aici, pe facebook, mi-a spus ca se regaseste in articolele scrise de mine si ne-a invitat pe noi, pe toti patru la o prajitura si cafea la ei acasa. Si am tot vorbit si ne-am dat seama ca avem atat de multe lucruri in comun si ca, desi fiecare dintre noi doua are alte prietene bune, noi doua impartasim ceva ce cu greu poti explica cuiva care nu e in situatia asta, amandoua incercam sa facem din casele inchiriate in care stam “acasa” pentru copiii si pentru sotii nostri.
Am reusit cam dupa o luna sa ajungem la ei. Ne-au asteptat cu ciulama si mamaliga si supa si cozonac si prajitura si zacusca si vin de casa. Si ne-au primit in apartamentul lor cu entuziasm si bucurie si veselie…exact asa cum ne place noua. Am petrecut cateva ore impreuna, mai multe decat ne-am propus initial si ne-am despartit cu promisiuni de a ne revedea curand.
Doamna profesor zambeste mult  si emana bunatate si are mereu mereu un cuvant bun de spus.
I-am adresat cateva intrebari ca sa o cunoasteti un pic si voi:
1.      Cine esti?
Sunt mama si sotie si lupt in fiecare zi sa le ofer celor mai importanti oameni din viata mea un camin.
2.      De cand locuiesti in Austria?
Locuim în Austria de trei ani ( nici mie nu-mi vine să cred că a trecut atât de mult timp)
3.      De ce ati plecat din Romania si de ce ati ales Austria? De ce nu …Spania sau Italia? Pe mine ma felicita multa lume pentru curaj, imi spun ca am fost curajoasa ca am plecat din Romania . Tu cum vezi lucurile? Voi ati fost curajosi?
Am plecat din România pentru că ajunsesem într-un punct al vieții noastre în care ne-am dorit să o luăm de la capăt, să facem altceva. Inițial ne-am dat o perioadă de probă de un an, fiica noastră urma să înceapă școala și ne-am spus că e momentul potrivit. Soțul meu și-a sunat cunoștințele din afara țării și i-a rugat să-I anunțe dacă apare undeva un job. Oferta a venit de la o cunoștință din Austria. Vizitasem Austria în 2004, dar scurt. Ne-a plăcut mult verdele de peste tot, ordinea, curățenia, albastrul curat al apei, pădurile. Încă de atunci ne-am spus că, dacă va fi vreodată să plecăm din România, vom pleca în Austria sau Elveția. La momentul acela era doar o discuție, nu cred că am considerat vreodată că vom pleca din țară.
Nu cred că a fost vorba de curaj. Ne-am spus că atâta timp cât suntem împreună, vom fi bine oriunde, iar decizia mutării nu era una permanentă. Ne putem întoarce oricând în țară, avem o casă goală care ne așteaptă, avem pregătirea necesară pentru a găsi un job bun și măcar am văzut cum e și-n alte părți. Asta ne-am spus la început.
4.      Cum a fost acomodarea voastra? Mai grea decat ati crezut? Sau poate ati gasit aici tot ce ati sperat sa gasiti?
Acomodarea a fost destul de grea. Eu am absolvit Facultatea de Științe și Litere, specializarea Limba și literatura română- limba și literatura engleză, și am și un masterat în domeniu. Credeam că va fi relativ ușor să-mi găsesc un loc de muncă, aveam o experiență de 7 ani în învățământ. Când am ajuns la biroul de migrare ( oferă consultanță și asistență persoanelor migrante în probleme legate de reședința, munca și viața în Austria) o doamnă drăguță mi-a explicat ( în engleză) că am nevoie de limba germană nivel C1 universitar și de recunoașterea diplomelor ( și mi-a explicat cum pot face asta on-line). Mi-a mai spus și că nu este o certitudine că voi ajunge în sistemul de învățământ pentru că, după ce voi avea cele de mai sus, voi ajunge pe o listă și voi fi contactată doar atunci când va fi nevoie de personal, iar pe acea listă, în fața mea, vor ajunge toți absolvenții de Litere. Am fost dezamăgită, dar în același timp am admirat faptul că statul are așa de multă grijă pentru cetățenii săi. Nu era prima dată când observasem asta.
După multe respingeri de discuții în limba engleză, am învățat că nu e bine să încerci o discuție în altă limbă decât germana, așa că am încercat să o învăț. Încă o fac.
Cea mai grea a fost acomodarea fiicei mele la școală. Nu știa deloc limba germane, iar noi ne-am mutat într-un sătuc. Lumea a fost destul de reticentă, norocul meu a fost că doamna învățătoare știa limba engleză și am putut comunica. Mergeam la școală de două, trei ori de săptămână. Acasă era mereu nervoasă, frustrată. Nu știam să o ajut la teme, iar ”Translate” nu mă prea ajuta. Din fericire una dintre mămici ( singura, de altfel) știa limba engleză și m-a ajutat foarte mult. Suntem prietene și acum, ne-am dat seama că avem multe în comun. Ea m-a adaugat în grupul părinților, Elterverein. Acesta este un grup de mămici care se ocupă de organizarea evenimentelor școlare ( Schuljause- în fiecare marți un grup format din 4 mămici-printre care și eu – duc la școală alimente și gătesc pentru copii- clătite, fructe pe băț, budinci- și le vând copiilor -cu maxim 50 cenți- Adventmarkt – piața de Crăciun, unde ducem torturi sau prăjituri făcute de noi și le vindem vizitatorilor, Fasching – un fel de bal mascat, tema de anul acesta este „Lumea poveștilor„  apoi Elternsprechtag – sedințele cu părinții- unde fiecare părinte are o oră la care este așteptat, împreună cu copilul, să discute ce se poate ameliora, îmbunătăți, sau pur și simplu pentru a afla situația școlară. Într-o sală mămicile din Elternverein aduc cafea, suc si prăjituri și le vând. Astfel, poți servi o prăjiturică împreună cu copilul după ce ieși de la ședință, sau poți întâlni celelalte mame din clasă.  Banii colectați din aceste vânzări se folosesc pentru a plăti orice este nevoie la școală, excursii, mici cadouri de Moș Nicolae pentru copilași, piese de teatru, transportul la/de la cursurile de înot. Anul acesta vom vizita aeroportul din Linz.  La ultima noastră întrevedere m-am simțit grozav. Nu înțeleg chiar tot ce se discută, dar în mare parte pricep. M-am uitat cu admirație la aceste femei atât de serioase, atât de implicate. Se discută în detaliu ce va face fiecare, cine aduce tort, cine vinde, ce și de unde se cumpără lucruri. O astfel de ședință durează și câte trei ore.
Revenind la acomodare…a fost greu. La început mămicile nici nu mă salutau, se fereau efectiv de mine. A fost dureros să simt asta după ce în România eram mereu înconjurată de oameni și invitată în diverse locuri. Aici eram nedorită și mi se arata asta în față. Din fericire, lucrurile s-au schimbat acum, când au ajuns să ma cunoască câte puțin. 
În schimb, verdele mi-a umplut sufletul. Ne plimbăm mult în natură, pe joss au cu bicicletele, trotinetele, e minunat. Mergem la școală cu trotinetele, nu e nimic ieșit din comun dacă și adulții fac asta.
E liniște. Nu-ți dai seama de gălăgia din România decât când dai de liniște. Nicio ambulanță nu sună, niciun girofar, niciun claxon. E o țară de vis, cu peisaje minunate și cu respect pentru locuitorii ei.
5.      Lucrati aici? Copiii merg la gradi/ scoala? Stati in chirie, aveti o casa a voastra?  
Da, amândoi lucrăm. Eu lucrez ca ajutor în bucătărie la un Gasthaus, iar soțul meu lucrează la o firmă care realizează ,asamblează și montează acoperișuri. Eu lucrez chiar ”la noi în sat” și îmi place tare mult. Nu fac mare lucru, decorez preparatele în general, spăl vase, mai fac câte o supă. Șefa mea ( o mămică pe care am cunoscut-o la Schuljause) e absolut minunată, una dintre femeile cele mai echilibrate pe care le-am întâlnit. Se trezește devreme, face prăjiturile pe care le vindem la restaurant, gătește, ea e bucătarul șef, face față stresului cu zâmbetul pe buze, e calculate și atât de blândă! Erau momente când aveam 70-80 de personae afară, eram în toiul pregătirilor și venea vreun copil de-al ei ( are trei) și o întreba câte ceva sau I se plângea de ceva, iar ea îi răspundea cu calm, blând și frumos.
Ce e și mai grozav e că îmi pot lua liber oricând, doar să o anunț. Recuperez apoi orele, niciun stres. Vara trecuta mi-am luat liber o lună. Nu a fost problemă, desi e plin sezon și multă lume. Are mai multe angajate.
Soțul meu are și el un program drăguț: de luni până joi lucrează până la ora 17.00, iar vineri o săptămână lucrează până la 13, o săptămână nu lucrează deloc. Nu a fost mereu așa, primul lui loc de muncă a însemnat multe ore peste program, mai rămânea și peste noapte de multe ori, venea mereu târziu acasă. A fost greu, dar acum e chiar foarte bine. Nu muncim în domeniile studiate de noi, dar suntem apreciați și plătiți bine. Fetița noastră merge la școală iar baiețelul nostrum a început din toamnă grădinița. Deocamdată stăm în chirie, poate, cu timpul, ne vom cumpăra o casă  aici. Încă nu știm ce ne dorim, nu suntem hotărâți.
6.      Te rog, spune-mi cele mai mari 3 avantaje ale vietii din Austria
Primul și cel mai mare din punctul meu de vedere este sistemul medical.
Prima data când am intrat într-un spital a fost chiar la 2-3 zile după ce ne-am mutat. Soțul meu necesita o operație de hernie ombilicală pe care am tot amânat-o în tară. Costa destul de mult iar medical a spus să mai așteptăm ceva plasă deosebită pe care ar fi trebuit sa o folosească așa că am așteptat, din fericire. La câteva zile după mutarea noastră ( a mea și a copiilor, soțul meu venise înainte cu două luni) a trebuit să mergem la spital din cauza durerilor. Am rămas mută. Credeam ca spitalele din filme nu există, că sunt decor. Am ajuns intr-un spital dintr-un orășel, spital care mi s-a părut desprins din filme. Curățenie, spațiu, lumină. Nimeni nu aștepta în fața cabinetelor. Am ajuns la recepție, ne-am spus problema și am fost îndrumați spre cabinetul corespunzător. Sunt săgeți de diferite culori de-a lungul coridorului, iar de la recepție ți se spune ce culoare să urmezi. Ajungi la cabinet, ești deja așteptat. Ești anunțat printr-o boxă că poți intra. Baie în cameră, duș, mâncare la alegere. Am plâns în hohote când am plecat din spital. Cum să fie asemenea diferențe? De ce să moară românii în spitale? Și mai dureros a fost când a ajuns mama mea internată în spitalele din România, dar asta e o altă poveste.
Am ajuns apoi cu fiul  meu la spital, cu o laringită. Era sfârșit de săptămână așa că am trecut peste medical de familie și am ajuns direct la spital. Mi s-a vorbit în  engleză, fiului meu I s-a zâmbit, a fost consultat doar după ce s-au jucat cu el și a fost el pregătit, fără plânsete, fără supărări. Rabdare, veselie, calm si iubire. Asta am simțit. Și nu am primit antibiotic.
A treia întâlnire cu spitalul am avut-o când fetița mea a căzut în cap și s-a ales cu un cucui. Cu ea nu a mai fost așa simplu, vomitase și eram și eu speriată. A trebuit să I se recolteze sânge și a plâns mult, ea a avut multe experiențe neplăcute în spitalele din România. A rămas internată, nu fusese nimic grav, dar a rămas sub supraveghere. Soțul meu a rămas cu ea în spital, li s-a dat un salon cu pat dublu si baie cu duș și un meniu din care să își aleagă mâncarea. Când am fost internată cu ea în România pentru o otită am dormit amândouă într-un pat de o persoană și ”mâncare” a pimit doar ea. Oricum nu era comestibilă.
Nu am plătit nimic în plus pentru toate cele de mai sus. Totul este inclus în asigurarea de sănătate.
        Așadar, sistemul medical este primul mare avantaj al vieții din Austria.
Al doilea avantaj este traiul îndestulat și liniștit. Statul se îngrijește de cetățenii săi. Muncești, ești plătit ( 14 salarii- unul în plus vara și unul iarna, pentru concedii) , îți permiți să trăiești liniștit.
Al treilea avanjat este sistemul de învățământ. Am căutat o grădiniță Montessori la care să-l înscriu pe fiul meu, nu știam ce înseamnă grădinițele de stat aici. Prietena mea austriacă mi-a spus că ar trebui să încerc întâi grădinița din satul nostru, și că aș fi avut și varianta de Tagesmutter, o doamnă care are grijă de un grup de copilași, maxim 5, într-un spațiu special amenajat, acasă la ea.
Așa că am încercat la gradiniță. Am stat lângă fiul meu 3 săptămâni pentru acomodare. A fost minunat. În cele trei săptămâni niciodată nu s-a strigat în grădiniță. Niciun copil, nicio doamnă educatoare. Liniște și pace.
Fiul meu stă în grupa lui de la 7.30 la 9. Apoi sună clopoțelul și copiii merg unde vor ei în grădiniță. Fără îmbrânceli, fără urlete, fără gălăgie. Unii își iau ghiozdănelul și așteaptă la rând la ”Restaurant”, o încăpere cu mese și scaune, unde copiii își servesc gustarea de acasă și o servesc pe farfurii. Unii merg în sala de sport, alții la lucru manual. Fiecare unde își dorește, și pot merge peste tot. Chiar astăzi am primit programul pentru luna aceasta, vom avea o zi în care își pot duce o jucărie de acasă, Pijamaparty, într-o zi va veni un magician, într-o alta cineva va veni să îi picteze pe față. Ce să-ți dorești mai mult?
La școală este la fel de grozav. Anul trecut doamna învățătoare m-a invitat la școală. În clasă sunt 13 copii, și tot ce și-ar putea dori un dascăl sau un elev: tablă magnetică, tablete, scaune pe care te poți balansa, curățenie, lumină. Am zâmbit cu gândul la sălile de clasă în care am învățat eu. Din fericire am lucrat în săli de clasă aproape la fel ca cele de aici, la ultima școală la care am lucrat. Aveam și acolo toate condițiile și un minunat colectiv de profesori.
Am lucrat însă și în școli nu la fel de norocoase.
În afară de condițiile din școli, îmi place și faptul că elevii nu sunt presați, stresați sau îngropați în teme. Fiica mea are în fiecare zi maxim o jumătate de oră alocată temelor.
7.      Si cele mai mari 3 dezavantaje sau situatii grele cu care tu te-ai confruntat in Austria.
M-am gândit mult înainte să răspund acestei întrebări. Din punctul meu de vedere singurul dezavantaj este faptul că nu ne-am născut aici. Mi-e foarte dor de țară, de oamenii dragi de acolo. Totul este minunat, nu ducem lipsă de nimic, dar tânjesc după prietenii de acasă, după familie, după țară.
Au fost și situații grele cu care ne-am confruntat aici, dar nu le-aș numi chiar grele. A fost greu să nu o pot ajuta pe fiica mea cu integrarea, a fost greu să mă simt respinsă, a fost greu să nu înțeleg ce mi se spune. Au trecut. După ce înveți limba, totul devine ușor.
8.      Ti-e dor de Romania? Ce iti lipseste cel mai mult? Copiilor le e dor de Romania?
Mi-e foarte dor de România. Mi-e dor de satul meu natal, un minunat sătuc de munte cu aer curat, mi-e foarte dor de sora mea, de tatăl meu, de prietenii mei dragi. Oamenii îmi lipsesc cel mai mult. Și copiilor le este dor. Au și ei prietenii lor.
9.      Cum ai invatat limba germana? A fost greu? Dar copiilor?
Am învățat limba germană cu ajutorul fiicei mele. Am ajutat-o la teme și încet, încet, am început să înțeleg câte ceva. Apoi mi-am cumpărat cărți, iar la primul meu loc de muncă îmi puneam căști și ascultam de pe Youtube cursuri de limba germană. Apoi am ajuns la locul de muncă de care spuneam, iar șefa mea m-a ajutat foarte mult cu limba germane, mereu le atrăgea atenția celor care îmi vorbeau, să vorbească corect, să pot înțelege. Acum m-am înscris și la un curs de limba germană. Copiii au prins mult mai ușor, vorbind în fiecare zi la școală și grădiniță.
10.  Cum este experienta ta cu alti romani aici, in Austria? Cum suntem noi romanii unii cu altii pe meleaguri straine?
Hmm.. Am avut câteva experiențe cu românii pe aici. Oamenii datorită cărora suntem aici ne-au ajutat foarte mult, de la informații cu privire la acte, școală, până la obiecte pe care ni le-au dăruit pentru casă.
Am cunoscut tot aici o familie de români pe care îi iubim, care ne-au fost alături  mereu și ne-au ajutat foarte mult, mai ales că nu știam limba și nu ne puteam descurca pe la instituții. Sigur, nu toți românii pe care i-am întâlnit au fost drăguți și de ajutor, dar prefer să nu îi menționez pe ceilalți pentru că aleg să văd binele.
11.  Daca primesti un telefon de la o prietena care te anunta ca isi doreste sa se mute in Austria, ce ii spui? Ce o sfatuiesti? Sa vina? Sa nu vina? Cum sa se pregateasca?
Chiar am o prietenă care se pregătește să facă acest pas, am și avut discuții cu ea în acest sens. I-am spus, din punctul meu de vedere, ce este minunat și ce îmi lipsește mie. Fiecare decide în funcție de ce își dorește, dar merită încercat. Ea deja ia lecții de limba germane, așa că va veni pregătită. Cred că cel mai important este să cunoști limba, e ușor să găsești un loc de muncă astfel și e ușor să te integrezi. Oamenii te acceptă mai ușor dacă le vorbești în limbal or, chiar dacă nu o faci în totalitate corect.
12.  Va vedeti imbatranind in Austria?
Nu știu. Sunt zile în care mă gândesc la cum ar fi să rămânem, să ajungem la bătrânețe plimbându-ne toată ziua, căutând croaziere sau locuri de vizitat. Ce e frumos aici e că bătrânii nu sunt marginalizați, li se organizează diferite petreceri, la școală sunt cursuri de gimnastică pentru sănătate, arată foarte bine, sunt în putere și muncesc, se plimbă toată ziua, sunt activi. Își acceptă cu drag vârsta. Mi-ar plăcea și mie asta. Dar e încă devreme să spun cu certitudine că vreau să rămânem. Încă tânjesc după țara mea.
Am un singur regret in acest interviu : ca nu va pot arata o poza cu ea sa vedeti cat e de frumoasa!
Pana data viitoare, fiti buni unii cu ceilalti!
13 februarie 2020
p.s. filmuletul nu are legatura cu articolul, am vrut doar sa va arat cat e de frumos drumul pe care-l parcurg eu in fiecare zi!