Cum sa inchiriezi o locuinta in Austria

 

Piata imobiliara in Austria mie mi se pare destul de bine pusa la punct. Mi se pare bine reglementata , mi se pare bogata dpdv al ofertei si este sigur in crestere.

Am aflat de curand ca exista mai multe site-uri potrivite pentru a cauta chirii insa, reucunosc, nu le-am studiat, eu folosesc tot willhaben.at.

Si aici, functioneaza ca si in Romania acelasi sistem. Gasesti un anunt, abordezi proprietarul sau agentia imobiliara care a listat anuntul, se stabileste de comun accord o data la care se face o vizionare. Daca ambele parti se plac, se semneaza un contract si va puteti muta. Simplu, nu? Nu chiar.

·        Garantia este foarte mare- reprezinta contravaloarea a minim 3 chirii dar am vazut anunturi in care garantia este de 4 ori sau de 5 ori chiria.  Este pe principiul “take it or leave it”.   Garantia este returnabila la finalul contractului, evident daca totul in locuinta este exact cum era intial. Totul in stare buna de functionare, peretii aceeasi culoare, sau orice altceva mai este prevazut in contract

 

 

·        Comisionul agentiei imobiliare este  mare – contravaloarea a 2 chirii.

 

·        In cele mai multe situatii, mai ales in cazul apartamentelor, locuinta este goala. Veti gasi doar obiecte sanitare, si poate ceva electrocasnice in bucatarie, sau, in unele situatii bucataria cu totul mobilata. Dar este frecvent intalnit aici sa fie inchiriate locuintele goale complet si proprietarul are pretentia ca la finalul colaborarii, locuinta sa ii fie predata in aceeasi stare, prin urmare aveti grija ce fel de modificari faceti.

 

·        In anunt, este specificat daca sunt sau nu incluse cheltuielile de intretinere, si chiar daca ele nu sunt incluse in valoarea chiriei, de obicei este specificat cam care este cuantumul lunar, astfel incat sa aveti o imagine de ansamblu atunci cand evaluati un anunt.

 

·        Se stabilesc programari de vizionare destul de greu. In sensul ca nu te astepti sa suni azi si  sa iti exprimi dorinta de a merge tot azi sa vezi locuinta. Nu. Aici totul necesita timp. Oamenii au toti agende si calendare si au pentru fiecare activitate o data si o ora alocate. Prin urmare, sa nu fii surprins daca vezi suna azi si iti vor spune sa mergi sa vezi locuinta saptamna viitoare, miercuri. Asta nu inseamna sa nu incercati! 😊

 

·        Sunt multe anunturi si fara agentie imobiliara. Dar daca gasesti un anunt listat de o agentie imobiliara nu te apuca sa il cauti pe un alt site in speranta ca vei gasi proprietarul. Proprietarii care decid sa lucreze cu o agentie, predau catre acea agentie tot ce tine de inchirierea locuintei si gata. Noi, in Romania, am cumparat 3 locuinte (pe rand si toate in rate) si am vandut 2 dintre ele (tot pe rand). De fiecare data am decis sa ne ocupam noi de poze si de listarea anuntului. In fiecare zi anunturile si pozele imi erau copiate si relistate pe multe alte site-uri de agenti imobiliare. Aici nu se intampla asta. Asa ca daca vreti sa evitati sa platiti catre o agentie imobiliara comisionul, pur si simplu cautati anunti direct de la proprietari.

 

·        In cazul caselor cu gradina, va rog sa aveti in vedere ca sunteti responsabili de intretinerea curtii, a gradinii. Austriecii pun mare pret pe acest aspect si va trebui sa gasiti timp si unelte necesare pentru a tunde iarba, a curata curtea, a aduna fructele prea coapte..etc.

 

·        In cazul apartamentelor, va rog sa aveti in vedere ca trebuie sa respectati programul de liniste si in general sa fiti foarte civilizati in ceea ce priveste traiul la comun cu cei cu care impartiti o scara, un etaj, cladirea. Austriecii sunt, in general oameni discreti si rezervati cu viata lor privata si tin la linistea si la limitele lor. Plus ca, din ce am observat eu, au destul de putina toleranta fata de zgomotele specifice copiilor mici. Noi, de exemplu, ne-am incurajat copiii sa planga atunci cand au avut nevoie, prin urmare , mai ales Calin atunci cand e suparat plange atat de tare incat de fiecare data ne bucuram ca locuim aproape pe camp. De la bloc am fi fost dati afara de muuuuult!

 

Dupa semnarea contractului, cu acel contract si cu proprietarul, noi am fost la primaria locala unde am anuntat mutarea si luarea in spatiu de catre proprietar si am primit un document care ne-a fost mereu necesar de la acel moment : MELDEZETTEL.Va las la final link-ul de unde puteti descarca formularul. E posibil ca in functie de fiecare primarie in parte, formularul sa fie un pic diferit, dar in princpiu cam acestea sunt informatiile.

 

Experienta noastra aici: 

 

·        Casa in care locuim nu era listata pe niciun site de profil si la nicio agentie imobiliara. Noi am gasit-o pentru ca ne-au ajutat oamenii dragi de aici, adresand intrebari in stanga si in dreapta. Prin urmare cred ca sunt si multe astfel de locuinte care se inchiriaza doar asa, prin cunoscuti.

Nu am depus nicio garantie si nici chirie in avans, doar luna in curs. Acesta a fost un avantaj de moment si este foarte de ajutor atunci cand nu ai banii de avans. Insa, casa era intr-o stare proasta si noi am muncit mult si am cheltuit destul de mult sa o aducem la o forma acceptabila. Am scos toata bucataria si totul din ea a fost aruncat, proprietara a acceptat insa conditia a fost ca la plecare noi sa lasam  noua bucatarie aici. Am acceptat, nu am avut de ales. Am cumparat o bucatarie de 700 eur de pe Willhaben, calitatea este slaba, dar era aproape noua si cei probabil 2 ani cat vom sta noi aici ne facem treaba cu ea. Am schimbat cele mai multe lucruri din casa pat, canapea, am pastrat 2 dulapuri mari. Am varuit peste tot si in unele locuri a fost nevoie si de repearatia peretilor. Totul a fost facut DOAR cu ajutorul oamenilor dragi de aici. Nici eu si nici sotul meu nu ne pricepem la niciun fel de renovare si cu 2 copii mici, ar fi fost absolut imposibil.

 

 

·        Inainte sa aflam de aceasta casa, am aflat de un apartament in apropiere de gradinita, a sunat unul dintre oamenii dragi, a stabilit o intalnire si am mers toti sa il vedem. Din momentul in care am ajuns fata in fata cu proprietarul apartamenului, in fata cladirii, am stiut ca nu il vom putea lua. Reactia lui fata de noi a fost clar una de respingere. De ce? Nu stiu. Poate pentru ca suntem straini. Sau poate pentru ca ai nostri copii sunt prea agitati in acceptiunea austriecilor. Am vazut apartamentul, am decis sa il luam. Am sunat a doua zi si raspunsul a fost : trebuie sa mai vina cineva sa il vada si va anunt apoi. 2 luni mai tarziu am aflat intamplator ca apartamentul este inca gol. Deci, e posibil si sa fiti refuzati. Aici, cei mai multi austrieci care inchiriaza locuinte nu isi cumpara in rate un apartament pe care il inchiriaza si apoi spera din chirie sa isi plateasca rata si in felul asta sunt presati sa inchirieze repede. Stabilitatea lor financiara, a celor mai multi, nu zic a tuturor, le permite sa fie selectivi in ceea ce priveste potentialii clienti.

 

·        Relatia cu proprietara casei in care locuim este una decenta. Nu suntem prieteni, nu stam la cafele dar nici nu pot sa spun ca avem sa ne reprosam ceva unii altora. Sunt mici neplaceri dar trecem peste: de exemplu ieri dimineata a venit proprietara casei, fara sa anunte, si a adus un domn care a venit sa curete centrala. Ma indoiesc ca dansa  aflase in acea dimineata. Pur si simplu nu ne-a anuntat. Ceea ce mie mi se pare deplasat, dar, asta e, mare lucru nu avem ce face.

 

Daca ar fi sa o luam de la capat, probabil ca ne-as acorda noua ca familie mai mult timp de cautare, mai mult timp de studiat zona si posibilitatile. Eu daca as lua-o de la capat acum as merge pe varianta Airbnb.com . Desi avem aici oameni dragi care ne-au primit in casa lor si care cred ca ne-ar mai primit o data, daca ar fi sa o iau de la capat nu as mai sta la nimeni, Indiferent cat de apropiata e relatia, indiferent cat e de mare casa.

 

Cand pleci intr-o astfel de aventura, intr-un asemenea nou inceput presiunea e mare. Ai ochii deschisi si vrei sa absorbi orice informatie, totul e nou si totul e frumos dar si totul e greu. Ai decizii de luat, ai variante de cantarit, ai discutii de purtat cu partenerul si atunci cand nu ai confortul spatiului propriu, eu cred ca acestor decizii li se aplica o tensiune suplimentara.

Oamenii care ne-au ajutat pe noi nu aveau pentru noi decat intentii din cele mai bune si ei la randul lor au trecut prin ce treceam noi, ba mai rau si au vrut sa ne ajute sa nu facem greselile lor si sa ne fie mai usor decat le-a fost lor. Dar ce e bine pentru mine nu este neaparat bine si pentru tine. Cu 2 copii mici intr-o casa straina este foarte greu, pentru ca ei vor sa exploreze, ei strica, ei lovesc si ei darama. Si indiferent cat de multe linistiri primeam noi de la gazdele nostre ca e ok, noi nu eram relaxati. 

Pe de cealalta parte, eu cred ca nu este usor nici pentru gazde. Ai cele mai bune intentii, vrei sa ajuti, empatizezi cu oamenii aia, de cele mai multe ori poate iti sunt rude. Si o saptamana e ok, ce e o saptamana pentru tine, cand eu mi-am schimbat toata viata si am plecat din Romania. Stiu ca daca compari asa, pare un nimic. Dar, sa mergi o familie intreaga in casa cuiva, in viata cuiva, nu e usor nici pentru gazde. Indiferent cat de apropiata e relatie, atunci cand cineva vine pentru o perioaoda lunga de timp in casa ta, este greu si, pe langa pierderea intimatatii te simti obligat sa faci si lucruri pe care poate in mod normal nu le-ai face. Nu vreau sa mai intru in detalii pentru ca imi e clar ca toti intelegeti.

Mesajul meu e simplu: alocati acestei mutari intre 500 si 1000 eur bani doar  pentru plata chiriei in prima luna sau poate chiar primele 2 luni intr-o locuinta prin airbnb.com. In timpul acesta evaluati situatia, evaluati zonele, vizitati locuinte, stati de vorba cu oameni.

 

Sa recapitulam un pic dpdv al bugetului:

–        500-1000 eur  Airbnb

–        0 – 1500 eur comison agentie imobiliara

–        500-800 chiria prima luna

–        1500-3000 garantie

–        0 – 1000 eur cele necesare intr-o casa

 

Total:  Minim 2500 – maxim 7000 eur

Realistic,  fara 3500 eur alocati chiriei eu nu as pleca in aceasta aventura.

Daca am omis ceva, daca aveti si alte intrebari despre inchierea unei locuinte in Austria, va rog sa scrieti in comentarii.

 

https://www.help.gv.at/Portal.Node/hlpd/public/resources/documents/meldez.pdf

https://www.willhaben.at/iad/immobilien/

https://www.airbnb.com/

 

 

 

Succes!

Fiti buni unii cu ceilalti, e gratis! 

17 septembrie 2020

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne intoarcem in Romania dupa primul an de Austria?

 

Ne intoarcem in Romania dupa primul an in Austria?

 

Am plecat din tara acum 1 an cu:

–        1 masina de 7 locuri si 3 biciclete, jucarii, carti, haine si perne.

–        o duba deja plecase, cu cateva zile inaintea noastra si, nu stiam noi pe atunci urma sa mai plece una cu masina de cusut , brodat, cu un apparat laser si cu mobila.

–        1 copil de 4 ani si unul de 1 an si  jumatate.

–        FRICA pentru necunoscut.

–        Incredere ca putem face orice, oriunde.

 

 

Am lasat in tara:

–        O casa pe pamant mult visata, cumparata greu, o casa la care inca platim rate. E inchiriata unor oameni care au grija de ea mai mult decat am avut noi.

 

–        FAMILIE – parinti, bunici, frati, fini, nasi.

 

–        Prieteni, relatii- si aici traduc prin: confort, siguranta ca primim ajutor oricand, vorbe bune la nevoie, oameni pegatiti sa stea langa noi la greu si la fel de pregatiti sa rada si sa petreaca cu noi.

 

–        O afacere pentru care am facut sacrificii mari, Emma a fost aproape la propriu nascuta in atelierul de jucarii, crescuta nu mai zic, pana la 1 an si jumatate cand am plecat, ea a mers, s-a jucat si a dormit in fiecare zi in atelier, initial in patutul ei, apoi in tarcul ei, apoi in zona ei de joaca.

 

 

–        Obiceiuri rele: mancat fast food. viata sedentara. Tendinta de a rezolva problemele prin relatii, prin metode ocolitoare.

 

 

Ce am sperat sa gasim aici:

 

–        Caini care merg pe strada cu covrigi in coada!  😊

–        Siguranta! Am plecat din Romania in momentul in care Politia Romana ii dezamagea pe romani cel mai tare.

–        Aplauze din partea magazinelor si a oamenilor de aici cand imi vad jucariile! Exagerez un pic, dar ma asteptam sa am parte de reactii mai bune.

 

 

Ce am gasit aici:

(va scutesc de clisee de genul: aer curat, curatenie, civilizatie, sistem sanitar bun, etc) !!!!

 

–        Un sat de oameni bogati unde toata lumea cunoaste pe toata lumea. Unde toti muncesc de luni dimineata pana sambata seara fara intrerupere si unde duminica toti ies la pranz sa manance la restaurant. Probabil isi comanda mereu acelasi lucru.

 

–        Diferenta foarte mare intre zona rurala fata de zona urbana.  In Viena zici ca esti in viitor si la noi in sat zici ca esti in trecut (asta pana vezi intr-o curte unde e parcat si un Lamborghini, un robot mic, care tunde singur iarba)

 

–        Multi, multi straini din care cea mai mare parte sunt romani. Suntem multi de tot plecati din Romania. Cand stateam in Romania si auzeam cifre legate de diaspora…erau doar cifre, aici cand ii intalnesc, cand vad cat de multi suntem, e socant si e trist. Cat de multi oameni buni ai pierdut, Romania!

 

–        Multe reguli, amenzi mari sau repercusiuni importante. De ex: nu ajungi cu copilul la programarile stabilite impreuna cu medicul pediatru atunci ti se opreste din indemnizatia de crestere copil. Nu iti depui canditatura la job-urile gasite de cei de la somaj, ti se opreste pentru cateva zile somajul. Etc.

 

–        Aversiune din partea unor austrieci catre noi doar pentru ca suntem straini sau doar pentru ca suntem romani. Nu ma las afectata deloc pentru ca atitutinea lor nu are legatura cu mine personal sau cu familia mea ci are legatura cu experientele lor anterioare sau cu limitarile lor personale.

 

–        Multi austrieci ignoranti. Am fost intrebata de o doamna cat timp am voie sa raman in Austria. Am crezut ca se refera la cetatenie si i-am raspuns ca eu cred ca in 10 ani de locuit aici, pot da niste examene, plati niste taxe, renunta la cetatenia romana si pot aplica pentru cea austriaca. Si raspunsul a fost: aaa si apoi poti ramane aici cat vrei? Poftim??? Pot ramane aici cat vreau oricum. Vin dintr-o tara membra a Uniunii Europene si intre statele membre exista o notiune: libera circulatie a persoanelor si a marfurilor. Nu a inteles!

 

–        La o discutie cu proprietarul unui magazine fizic de jucarii mi s-a cerut sa dovedesc ca in Romania, in fabricarea jucariilor mele nu exploatez copii. Desi eu i-am pus la dispozitie certificarile de calitate ale produselor, testele de laborator, documentele care arata legalitatea business-ului….el mi-a cerut sa ii dovedesc ca nu exploatez copii!

 

–        Romani care sunt foarte prost platiti, care fac ore suplimentare neplatite la timp si care se complac in situatia asta, doar pentru ca …nu sunt austrieci.

 

–        Multe locuri de munca. Doar sa vrei sa muncesti si sa te zbati putin.

 

–        Reduceri mari si foarte reale in magazine – haine, alimente, mobila, etc.

 

–        Doamne si domni de 80 ani + care merg cu Bicicleta si sofeaza zilnic, care merg la cofetarie  sau la cafenea singuri sau cu prieteni de aceeasi varsta, care merg la salon sa isi aranjeze parul.

 

–        Gradinita si cresa absolut de vis : dotari si spatii minunate +  educatoare cu nivel excellent de limba engleza si atitudine deschisa catre noi.

 

 

–        Politisti de 1.90 , plin de muschi, cu ghete in picioare si cu pistol la brau si care vorbesc engleza.

 

–        Un sistem gandit, facut si pus in practica pentru cetatean: la inceputul fiecarui an eu ca persoana fizica depun niste declaratii prin care arat ce cheltuieli am avut in anul tocmai incheiat si statul imi returneaza o parte din ei. De exemplu, eu anul trecut am mers in fiecare zi lucratoare din octombrie pana la finalul anului 22 km dus si 22 km intors pana la serviciu. Si in martie am primit 300 de eur inapoi de la stat pentru cheltuiala mea cu motorina. Alte cheltuieli decontate: renovari de case, vizite la clinici medicale private, analize medicale, rechizite, haine pentru serviciu, sunt cu siguranta multe dar eu nu le stiu. Stai in chirie si veniturile cumulate ale familiei nu depasesc un plafon? Statul iti returneaza lunar o parte din chirie. Mergi la serviciu si iti duci copilul la cresa? Statul iti returneaza lunar o parte semnificativa din plata cresei.

 

–        Austriecii nu stiu de DOSARUL CU SINA si nici de copii facute la xeroul de la colt. Am avut de-a face cu multe institutii de cand suntem aici, peste tot ne-am dus cu originalele, ei au facut copii si ni le-au dat inapoi.

 

 

Ce am pierdut:

–        Viata sociala.

Ce am castigat:

–        Liniste fata de haosul care era in noi cand am plecat din Bucuresti.

–        Multe ore de stat in natura, in padure, in iarba, pe langa rauri.

–        Multe ore pe bicicleta.

–        Suntem mult mai organizati: nu mai facem cumparaturi zilnice, nu mai plecam de acasa fara recipiente de apa, nu plecam de acasa fara gustari pregatite de mine pentru copii. Nu avem notiunea aici de a ne opri la o covrigarie pentru un covrig. Tinem cont de reduceri si , in masura in care se poate cumparaturile semnificative ni le programam astfel incat sa beneficiem de reduceri.

–        Desi initial am simtit ca suntem handicapati prin faptul ca nu cunosteam limba, acum suntem mandri de noi ca, desi inca nu cunoastem limba am reusit sa realizam multe singuri si fara ajutor: inmatriculat masina, mers la interviuri, inregistrat o firma + plus alte formalitati la autoritati. Cum am reusit fara germana? Daca vrei se poate. Sotul meu nu iese dintr-o incapere pana nu rezolva situatia pentru care a venit. In engleza, cu poze, cu google translate, cu orice mijloace are ca sa se faca inteles. Si ii iese de fiecare data.

–        Si noi si copiii am invatat sa reciclam.

–        Perspective mai bune pentru dezvoltarea afacerii mele .

 

 

 

 

Cifre :

 – am facut doar cu masina mea 22.000 km, doar eu, din decembrie si pana acum.

– am primit de la statul austriac alocatia copiilor in acest an : 3600 eur

– am primit somaj in perioada pandemiei : 3500 eur

– am citit 22 de carti

– am facut mii de fotografii

– am platit 80 eur  pentru amenzi de circulatie

 

 

Ne intoarcem in Romania? SIGUR NU! Daca trebuie sa va dau un singur motiv pentru care aleg Austria acesta e sistemul de sanatate. Medici oricand, la orice ora dispusi sa imi vada copilul. Toate unitatile medicale sunt echipate cu aparatura cu cea mai noua tehnologie. Atitudine profesionala dar empatica a personalului medical. Totul gratuit, atata timp cat lucrezi si esti asigurat.

La spital cand am fost internata cu Emma, m-am simtit cel mai trista. A fost cel mai greu moment al meu in Austria. Pentru ca ma simteam ca la un hotel cu multe stele unde nu mi se cuvine sa fiu. ☹si eram atat de trista si sunt in continuare. De ce copiii din Romania nu pot beneficia de aceleasi conditii  si de aceeasi atitudine? Am mai scris asta: acolo, in noaptea aia a fost momentul in care am decis ca nu ma voi mai intoarce niciodata in Romania. Copiii mei nu vor creste acolo! 

 

La final aceleasi ganduri ca fix acum 1 an:

Bravo voua, celor care ati decis sa ramaneti in Romania, sa luptati si sa schimbati ceva! Va multumesc pentru ca duceti lupta asta si pentru multi oameni dragi mie ramasi in Romania.

Eu, de aici voi face tot ce pot sa schimb pentru unii straini parerea pe care o au despre romani si despre Romania prin atitudinea mea pozitiva, prin jucariile mele fabricate in Romania si prin conduita mea morala. 

Voi incerca sa ii conving ca de fapt Romania e o tara minunata si ca noi romanii suntem minunati? Sigur ca nu!  Pentru ca Romania nu e o tara minunata si noi romaniii nu suntem toti minunati. Romania ar putea fi minunata si unii romani sunt minunati, altii deloc. Asa cum unii austrieci sunt minunati si altii sunt incuiati si limitati. 

Si voi continua sa scriu. Multumesc ca ma cititi! 

 

 

  Fiti buni unii cu ceilalti, e gratis!!!

25 august 2020

 

p.s. daca aveti la masina numere de Romania si pe una dintre autostrazile Austriei vedeti o fata la volanul unei masini negre care va zambeste, va face cu mana si flutura un mic steag al Romaniei, sunt eu! 😊

 

 

 

 

 

 

Ce primim in pachetele din Romania

Noi primim des pachet din Romania. In primul rand primim colete cu jucariile TantinoToys pentru ca ele se produc in Romania dar noi livram si de aici.  Si usor, usor pe langa jucarii am inceput sa cerem din Romania si alte lucruri care ne lipseau: ba un malai din ala de fierbe repede, repede, ba un sirop de tuse homeopat, ba un gem fara zahar pentru copii si usor, usor  au inceput sa se adune si acum o punem de un pachet din Romania si fara jucarii in el. 😊

Niciodata, absolut niciodata nu ne lipsesc din pachete 2 lucruri: cerealele Forza si cascavalul Sandvis de la Delaco.  Am incercat de aici toate tipurile de fulgi de porumb: cu zahar, fara zahar, bio, la punga, la cutie, din Muller , din Billa, din Spar, din Lidl, ieftini sau scumpi, nu mananca ai mei copii niciun alt fel de fulgi de porumb. Cereale le-am luat inclusiv Lion si Nesquiq, doar, doar sa am alternativa dimineata la micul dejun fara de care ai mei nu pot functiona. Nimic nu a mers. Sau…le accepta la un moment dat, insa greu si fara pofta.  Asa ca mereu, mereu primim pachete cu cereale Forza sau, nu pierdem nicio ocazie cand cineva vine din tara cu masina sa rugam sa ne cumpere de la 10 pungi in sus. 😊Cred ca recordul nostru a fost de 25 de pungi intr-un singur colet.

Apoi nu lipseste cascavalul pentru ca are gustul cel mai simplu, cel mai nealterat. Aici gasesti o sumedenie de tipuri de cascaval. Nu branza telemea, din aia gasim doar la conserva in saramura si doar 2 tipuri, sau branza feta, alte 2 feluri. In schimb cascaval gasesti cel putin 20-30 de sortimente. Insa, nu am reusit sa gasim niciunul pe placul nostru sau al copiilor. Asa ca cerem si cascaval din Romania.

Aaa, mi-am amintit ce mai mancam doar din Romania: miere! De cand avem copii mierea nu ne lipseste din casa niciodata, avem 2 surse de la care luam constant si, am preferat, cel putin deocamdata sa nu stricam ce functioneaza asa de bine , asa ca o comandam tot din tara.

In materie de medicamente eu cer din tara analgezice puternice. Aici, medicul de familie mi-a recomandat paracetamol pentru migrena. Cu siguranta ca mi-ar fi dat ceva mai puternic daca i-as fi cerut, insa, am mereu provizii din Romania. Copiilor le mai iau din tara siropuri de la Himalaya, Koflet in special si Nurofen.

Cam asta cerem noi constant din Romania. Sigur ca putem sa traim la fel de bine si fara ele. Am facut un efort sa cautam alternative doar la fulgii de porumb, dar sunt sigura ca si aici exista Koflet, sunt sigura ca si aici putem gasi surse bune de miere. Doar ca e mai comod asa, cel putin deocamdata.

 

Ce mai primim din tara in pachete: gem, dulceata, muraturi si zacusca facute de bunici. Tatal meu merge la piata si cumpara sunca afumata, o congeleaza si din cand in cand ne trimite si cate o bucata din aia. Am primit si carnati congelati facuti de ei. Am primitm si icre congelate, aici chiar nu am gasit. Am primit si vinete copate si congelate numai bune de facut salata din ele.  Am primit Eugenii si ciocolata Rom! Si ce credeti? M-am bucurat tare! Desi in Romania nu pot sa spun ca imi amintesc sa imi fi cumparat eu asa singura o Eugenia sau o ciocolata Rom, cand le-am vazut in pachet m-am bucurat si le-am savurat. 😊 Ce mai savuram din Romania? Seminte de floarea soarelui fara sare. 😊

Am mai primit din tara carti, in special pentru copii, in limba romana, comandate din librariile online din tara, livrate la bunici si apoi in pachet catre noi.

Copiii primesc mereu si cate o atentie mica: un set de creioane, cate o masinuta, eu primesc Rafaello si Gabi primeste Ferrero Rocher. Le gasim si aici dar cred ca e pe principiul: cum sa merg cu mana goala la copii?! 😊

Cam asta primim noi in pachet din Romania. Aici, in Austria am inteles ca sunt mai multe magazine cu specific romanesc, in orasele mai mari insa noi nu am reusit inca sa ajungem la niciunul.

Cam atat!

Pana data viitoare, fiti buni unii cu ceilalti!

11 August 2020

 

 

RMN in Austria fara asigurare

Cei care ma urmariti stiti deja ca sotul meu lucreaza de acasa, pentru aceeasi companie internationala pentru care lucra si cand eram in Romania. El nu este asigurat in Austria si pana de curand nu avea nici Meldezettel aici. Adica nu avea mutatie, ceva de genul asta inseamna.

Saptamana asta si-a facut Meldezettel aici, adica am fost impreuna la primarie, cu contractul de inchiriere a casei si documentele noastre personale si am anuntat ca de acum si el este official aici. A intrat si el in sistem.  Ce inseamna asta pentru noi? In primul rand, din momentul asta avem la dispoztie 1 luna sa inmatriculam masina lui cu numere de Austria. Pana acum, aproape 1 an el a condus masina cu numere de Romania pentru ca a fost nebunia cu pandemia si nu am reusit sa ajungem deloc in tara. Initial voia sa o vanda si sa isi ia una mai mica aici, apoi ne-am razgandit si am decis sa o pastram pentru ca este o masina de 7 locuri, incapatoare si sigura si pentru ca ne place. Plus ca masina asta a fost initial cumparata din Austria acum cativa ani cand nici nu ne gandeam sa ne mutam aici, prin urmare inmatricularea aici ne va costa doar 190 eur si cam 300 eur sa facem cateva reparatii pentru a putea lua ITP-ul. Acum masina e in service, ieri am dus-o. In mod normal orice drum la service pentru noi inseamna sa plecam toti de acasa pentru ca mergem cu 2 masini, lasam una acolo si ne intoarcem impreuna. In Romania cand trebuia sa ducem o masina in service sotul meu se intorcea cu taxi, sau ruga un prieten sa il ia, acum…ne programam drumurile la mecanic in functie de somnul copiilor pentru ca nu avem pe cine ruga sa ne ia de la mecanic si nu exista nici taxi-uri pe care sa le putem suna. 😊Ieri a fost o exceptie pentru ca e bunica aici si am culcat-o pe Emma , Calin la desene si am…evadat noi doi o ora. 😊

 

Deci, sotul meu este acum official si el cu noi in Austria dar inca nu e asigurat aici. Noi platim asigurare privata pentru el, dar avem si Card European de Sanatate. Este un card care dovedeste ca el este asigurat si plateste impozite catre o tara care face parte din Uniunea Europeana. Stiam ca daca are vreo urgenta medicala nu vom avea probleme, dar imi era oarecum teama pentru interventii sau proceduri mai elaborate.

Acum ceva vreme a avut o problema la un picior, pur si simplu nu isi mai putea misca laba piciorului desi el transmitea informatia. Am astepat seara respective, dar pentru ca a doua zi s-a pastrat starea am fost la spital. Acolo, un medic neurolog i-a spus ca e vorba de hernie grava si ca cel mai probabil trebuie operat in scurt timp, dar ca are nevoie si de un RMN. Programarea la RMN am obtinut-o telefonic la spitalul din apropiere, la 2 saptamani de la consultul initial.  La cateva zile dupa RMN am primit acasa, prin posta colet cu rezultatele printate, cu recomandarile si un CD cu imaginile.

Prin cardul European de sanatate sotul meu nu a platit niciun cent si a beneficiat de cele mai bune si promte servicii medicale, nefiind asigurat in Austria. Dar, important este sa aveti cardul fizic.  Acesta se poate ridica de la casa de asigurari de sanatate de care apartineti  printr-o cerere scrisa si se elibereaza in maxim 10 zile. Noi am facut cardul inainte sa plecam din Romania, nu se elibereaza decat titularului. Sau, cel putin asa era inainte de pandemie.

 

Fiti buni unii cu ceilalti, e gratis!

05 August 2020

Iar am luat amenda in Austria

Am fost ieri in Linz la vestitul targ de vechituri.

Am reusit sa vedem probabil doar un sfert din el si acel sfert doar pe fuga pentru ca ai nostrii copii voiau sa puna mana pe fiecare jucarie si sa incerce orice. Asa ca mai mult am fost paznici ai copiilor decat clienti. 😊

A fost foarte diferit de primul targ la care am fost acum cateva luni. Acela era intr-un sat, era mult mai mic dar mult mai aerisit, produsele expuse erau ingrijite si frumos aranjate. Aici a aratat mai mult a talciocul pe care eu mi-l imaginam.  Am avut un mic soc in ceea ce priveste limba romana. Cred ca era cea mai vorbita limba din targ. Cei mai multi erau clienti dar erau si multi vanzatori. Nu am mai vazut niciodata atat de multi romani la un loc, de cand suntem in Austria.

 

Ca si data trecuta am cumparat jucarii copiilor. Emma si-a ales singura o gentuta de plastic ordinar plina cu instrumente medicale. A costat 1 eur si de cand a luat-o, doar am reusit sa o stergem si dezinfectam un pic, apoi nu a mai lasat-o deloc din mana, cu stetoscopul a si fost azi la gradi. I-am mai luat un joc cu bile, o tricicleta cu 8 eur. Lui Calin i-am luat o trotineta, el singur si-a cumparat 3 masinute HotWheels (pentru cunoscatori) de la un baietel cam de 10 ani. Acel baietel singur se ocupa de tot. Avea singur masuta lui cu jucarii, avea o borseta unde isi tinea banii. El raspundea intrebarilor clientilor, el negocia preturile, el primea banii si tot el dadea rest. A fost asa un moment dragut intre cei doi.:) au vorbit in germana, L-a lasat pe Calin sa isi aleaga 3 masinute la pret de 2, Calin a fost incantat. Si la plecare, cand ei strangeau, Calin l-a vazut, i-a facut cu mana si i-a zambit si atunci Emma a observat un alt joc pe masa baietelului si am mai facut o ultima achizitie. Parintii baietelului se uitau la noi, zambeau, observau tranzactiile dar nu au intervenit deloc. Mi-a placut.

I-am cumparat si adidasi de fotbal cu crampoane lui Calin, aproape noi. I-am bagat deja aseara in masina de spalat si azi ii are pregatiti pentru antrenament. E tare incantat de ei.

 

Cel mai mult mi-a placut la final cand am cumparat fructe si legume, un pic trecute, la preturi foarte mici. 6 lamai la 1 eur, 2 pepeni galbeni la 3,5 eur, papaya mare 2 eur, 2 bucati ananas 3 eur, tavite cu legume pentru ciorba 3 bucati la 1 eur, struguri la 1 eur / kg, banane la 1 eur / kg. Toate sunt coapte tocmai bune de mancat. 😊 Legumele le-am taiat si pus in pachetele pentru ciorba si ce nu se mananca din fructe congelez pentru inghetata zilnica a copiilor. Super afacere! 

 

Dimineata, la intrarea in Linz am avut si ceva peripetii. Copiilor le era cald si le-am deschis gemurile si…la un moment dat in stanga noastra o masina de politie, cu un domn politist care ne-a spus ceva foarte suparat in germana, aratand spre Calin. Sotul meu, la volan, le-a spus ca nu intelege germana si in secunda 2 politistul a trecut pe o engleza absolut impecabila! Ne-a spus ca nu are centura pusa Calin si sa tragem pe dreapta. Si Calin si Emma aveau centurile puse doar ca…amandoi aveau mainile scoase, centura era pusa doar in jurul abdomenului. Politistul a stat cu rabdare si a explicat ca nu este suficient sa fie prinsa jos, ca la un impact copiii vor zbura amandoi din scaunele lor. I-a spus sotului meu ca el este responsabil pentru familia lui si ca el este cel care trebuie sa aiba grija de noi. Atitudinea a fost una de mustrare. Una care ne-a facut sa ne fie rusine. Adica…una era sa ai un bec spart, sau sa…iei amenda pentru ca ai depasit un pic viteza. Dar…cand nu pui corect centurile copiilor si vine politistul si iti spune ca le pui viata in pericol copiilor tai….atunci ti se face rusine.  Nu a trecut la verificarea documentelor pana cand nu am pus centurile corect ambilor copii, desi Emma incepuse sa planga si nu o puteam linisti deloc, politistul a fost foarte ferm spunandu-ne ca viata ei este mai importanta decat orice altceva.

Am reusit sa  o linistesc pe Emma si am mers si eu langa politist si langa sotul meu si i-am dat dreptate si i-am multumit.  Amenda a luat doar bunica, la fel pentru lipsa centurii. Statea in spate, intre scaunele celor 2 copii, dar fara centura. 35 eur a fost amenda si a platit-o pe loc.  La final, politistul ne-a dat actele si amenda si cand am intrat in masina am vazut ca de fapt ne daduse si banii inapoi, fara sa isi dea seama, pusese banii printre acte. A iesit repede sotul meu si i-a dat banii inapoi.

 

Ne-a placut sa platim amenda 35 de eur? Sigur ca nu. Copiii au mers de atunci doar cu centurile puse corect? Da! Mai protesteaza? Un pic Emma, Calin deloc. Bunica a mers cu centura pusa? Da!

Noi stiam cum trebuie sa fie puse centurile? Sigur ca stiam. Stiam ca gresim? Sigur ca stiam! Ne gandeam ca…nu are cum sa ni se intample noua? Da! ☹ asa gandeam! Nu este suficient sa le cumparam copiilor cele mai scumpe si mai testate si mai appreciate scaune de pe piata daca noi nu le prindem corect centurile. Scaunul de masina a fost , cred, cea mai scumpa achizitie facuta de noi pentru copii. Cu ce il ajuta ca are scaun de 1000 de eur daca nu are centurile bine prinse????

Ii suntem recunoscatori acelui politist. Poate ca a salvat viata copiilor mei!  

 

Fiti buni unii cu ceilalti, e gratis!

03 august 2020

 

 

Prima demisie in Austria

Una calda, una…mai rece

 

Primul meu job in Austria a fost intr-o fabrica, la bucataria restaurantului. Nu era un restaurant a la carte, ci un fel de cantina unde zilnic se gateau cateva feluri de mancare pentru cei cam 600 de angajati de la birourile fabricii. A fost pentru prima oara cand am intrat intr-o bucatarie profesionala si am fost super impresionata. Munca nu era grea, dar nici usoara, mai ales pentru ca timp de 4 ore stateam doar in picioare. Echipa era formata din aproximativ 15 oameni. Bucatarul Chef avea o atitudine profesionista dar totusi empatic cu fiecare dintre noi. Mie mi-a placut mult de el. Engleza lui nu era chiar buna, dar mereu facea eforturi sa imi adreseze macar o intrebare zilnic in engleza: Is everything ok with you? Are your kids ok? Colegii mei, majoritatea educati si civilizati. Per total, lasand la o parte ceea ce faceam eu propriu zis, atmosfera era una cu care eu eram obisnuita.

 

Prin urmare am avut aceleasi asteptari si aici, la noul job, cel pe care mi l-am gasit singura.

Desi am fost entuziasmata in primele ore, iata-ma, o saptamana mai tarziu cu demisia depusa.

Eu am aplicat pentru pozitia de ajutor in bucatarie, pentru ca mi-a placut job-ul anterior. Nu este usor intr-o bucatarie profesionala dar este o munca pe care o fac cu placere si asta cred ca e important.

In  scrisoarea de intentie trimisa eu am specificat de ce am ales sa muncesc in bucatarie si faptul ca am 2 copii mici care merg doar in prima parte a zilei la gradi, prin urmare pot lucra doar dimineata.

Firma de leasing insa, nu a tinut deloc cont de nevoile mele si nici de nevoile clientului. Clientul firmei de leasing fiind o firma de curatenie prin care un spital si-a externalizat serviciile de curatenie.

Ca sa scurtez povestea, eu am semnat contractul cu firma de leasing, urma sa raspund direct unei firme de curatenie dar lucram in bucataria unui spital.  

Cand am intrat in bucatarie am crezut ca sunt intr-un laborator. Nu stiu daca e asa mereu, sau acum sunt masuri suplimentare luate din cauza Covid. Toata lumea cu masca non stop, echipament corespunzator de sus pana jos. Schimbat manusile in functie de activitatea pe care o faceai. Schimbat sorturile in functie de bancul la care lucrai. Dezinfectat de cateva ori pe zi carucioarele care transportau mancare.  Sunt multe de spus aici, o sa va povestesc alta data, daca sunteti curiosi sa stiti cum e organizata bucataria unui spital in Austria.

In comparatie cu primul meu job, aici atmosfera e una mult mai oficiala, mult mai rece, fiecare e grabit si e cu treaba lui, multe procedure fixe. Fiecare carucior, obiect, masina are o anumite pozitie in functie de ora zilei, raportandu-se la masa care urmeaza sa fie servita. 

Treaba mea concret era sa pregatesc carucioarele ce urmau sa plece cu micul dejun pentru pacienti. Adica: urmaream niste liste cu cerintele pacientilor si adaugam in acele cosuri: apa minerala sau plata, daca un pacient avea o cerinta pentru o paine deosebita fata de cea din meniu, daca avea un iarut fara lactoza fata de cel standard, sau…alte exceptii de genul asta. Nu era nimic greu, doar ca era multa informatie si multa responsabilitate dp meu dv. Apoi pregateam micul dejun pentru angajatii din bucatarie. Aveam o camera, ca un living, cu o masa mare si frumoasa, unde eu duceam platourile cu mancare , pregatite de altcineva, duceam lapte, unt, cafea, ceai, etc tot ce se mananca la un mic dejun si le asezam frumos pe masa. 😊 din nou, nimic greu.

Ajutam la pus mancarea pe tavile ce urmau sa ajunga la pacienti, era o banda lunga lunga, stateam cam 12 persoane de o parte si de cealalta a ei si fiecare dintre noi adauga ceva pe tava. Apoi tavile erau inchise ermetic, erau asezate pe un carucior si erau scoase din bucatarie. La intoarcerea lor, le sortam pe categorii si altcineva le baga in masina de spalat, care era de fapt tot o banda lunga si eu la celalalt capat al benzii le scoteam si le puneam in niste cutii metalice speciale, care erau bagate in priza , astfel incat sa tina vesela calda pana la urmatoare masa. 

 

Cam astea erau responsabilitatile mele zilnice. In functie de ziua saptamanii, in fiecare zi se mai adauga ceva: dezinfectat masina de spalat vase in fiecare luni, schimbat filtrele la masina in fiecare marti, etc.

Munca nu era grea, un volum destul de mare si cu multe proceduri si multe…fixatii , dar nu ma plang de asta, adica ma adaptam, ma adaptasem.

In schimb problema a fost alta. Eu faceam parte din echipa firmei de curatenie, nu faceam parte din personalul din bucatarie al spitalului. Firma de curatenie avea 2 reprezentante in bucatarie.  In bucatarie, ca si in curatenie in tot spitalul se lucra in ture. La inceput, la interviu mi s-a explicat ca in bucatarie plata / ora era de 10.65 eur si la curatenie de doar 9 eur pentru ca e mai greu in bucatarie. Eu nu am inteles de ce mi s-a spus si de plata pentru curatenie, dar…nici nu am intrebat. Am spus doar ca eu vreau sa lucrez in bucatarie si mi s-a spus: dar sa stii ca e greu!

Duminica am primit programul pe luna august si ce credeti? Surpriza! Desi stabilisem ca eu lucrez doar in bucatarie, in toata luna august eram doar 2 zile in bucatarie si restul in curetenie in diverse zone ale spitalului. I-am trimis imediat un mesaj coordonatoarei, celei cu care eu de fapt si dadusem interviul si i-am amintit ca discutia noastra a fost alta si ca trebuie sa gaseasca o solutie , in caz contrar, poate sa considere ultima mea zi in bucatarie ca fiind ultima mea zi de munca. Atitudinea ei initiala a fost una buna, a incercat sa imi spuna ca e putin personal si ca eu nu lucrez nici in weekend, nu lucrez nici seara si ca trebuie si eu ca toate celelalte doamne sa ma supun regulilor, desi….discutia noastra initiala fusese cu totul alta. Eu am ramas ferma pe pozitia mea si pentru ca am vazut ca nu s-a modificat deloc tabelul cu turele pe luna august, am trimis azi un mail firmei de leasing in care am atasat demisia.

Nu am nimic cu munca in curatenie. Respect curatenia si pe doamnele care o fac. Pur si simplu nu este de mine. SI daca totusi voi decide sa lucrez in curatenie, va fi alegerea mea, nu voi fi pacalita de o firma de leasing sau constransa de un angajator. Si, cu siguranta nu voi conduce 2 ore in fiecare zi, aproape 80 de km , ca sa merg sa fac un job care nu imi place si care in perioada asta ma forteaza sa intru in contact cu multi oameni bolnavi.

 

Intre timp, sotul meu, care aunci cand gaseste un om capabil sa lege 2 cuvinte in engleza , mereu se pune la povesti, a vorbit cu terapeuta care ii face masaj de recuperare la spate, si dansa are un frate, care fratele are o pensiune aici in zona, la 10 min de noi si care are nevoie in weekend de cineva sa ii ajute la bucatarie, pentru ca au multe evenimente si multi clienti la masa in weekend. Am vorbit cu proprietara pensiunii si vineri merg la un interviu.

 

Concluziile mele dupa experienta asta:

–        Nu mai semnez niciun contract cu nimeni decat daca il citesc si traduc acasa inainte

 

–        Nu exista “lasi de la tine ca sa fie bine”, asa cum iti asterni de la inceput asa dormi. Le-am spus ca eu nu lucrez in weekend, am auzit ca exista o sittuatie mai grea si m-am oferit totusi sa lucrez, si am si lucrat in weekendul care tocmai a trecut, cu titlu de exceptie, ca sa ajut echipa si, drept rasplata: eram trecuta sa lucrez si in weekend-ul urmator, am refuzat categoric si reactiile nu au fost deloc bune.

 

–        Pentru firmele de leasing suntem doar niste numere care genereaza venituri. Probabil ca in aceeasi zi cu mine au semnat alte 10 contracte si azi probabil au inregistrat alte 10 demisii. Pentru ei , noi toti strainii suntem o apa si un pamant si nu isi dau deloc interesul pentru ca…daca eu nu accept compromisurile cerute de ei, in spatele meu la usa sunt alte 10 femei cu germana la fel de slaba ca a mea care vor accepta conditiile lor.

 

Mai am si alte concluzii dar simt miros de gogosi facute de bunica si nu mai am rabdare!

 

Pana data viitoare, fiti buni unii cu ceilalti!

 

p.s. pentru ca nu am cine stie ce poze legate de subiect va atasez un filmulet cu una dintre jucariile produse de noi! 🙂 cealalta viata profesionala a mea! 

 

29 iulie 2020

 

 

Cum am reusit sa sustin un interviu intergal in limba germana si sa imi si gasesc de lucru

Am terminat cursul de germana. Acum pot sa spun ca stiu limba germana la nivelul A1.

Cursul a durat 2 luni, am fost de 4 ori pe saptamana si fiecare sedinta a durat 3.5 ore deci, destul de intensiv. Am acumulat multe informatii, mai ales gramatica, atat cat am parcurs din materie imi e clara, mai am mult de invatat la capitolul vocabular si …evident, am nevoie de  multa practica.

 

Ok, am terminat cursul, ce fac acum? Cei de la AMS m-au sunat imediat a doua zi dupa terminarea cursului, conform celor stabilite de comun accord. A fost prima discutie telefonica pe care am reusit sa o duc la bun sfarsit fara niciun cuvant in limba engleza, cap coada doar in germana. Evident ca multe nu am inteles si ca nu m-am putut exprima chiar cum as fi vrut, insa, am reusit sa inteleg ce isi dorea de la mine interlocutorul si eu, la randul meu sa ii transmit care sunt conditiile in care imi doresc sa muncesc ( nu mai departe de 1 ora de casa, pana la maxim ora 1 si am experienta , aici in Austria, in bucatarie si acolo mi-ar placea). Am fost foarte mandra de acel apel. Eram in magazin, la cumparaturi cand m-au sunat si am lasat caruciorul singur pe undeva si ma plimbam  printre raioane incercand sa vorbesc in germana. 😊

 

Nu am asteptat ca cei de la AMS sa imi ofere ei job-uri, am actualizat eu CV-ul, l-am adaptat conditiilor de aici, am facut o scrisoare de intentie standard pe care apoi am personalizat-o in functie de anunturi si am inceput sa aplic la job-uri gasite pe internet. Am folosit willhaben.at . Desi am inceput sa inteleg o parte din cuvinte, in continuare folosesc functia de translate  a google chrome-ului , din germana in engleza.

A doua zi deja am primit 2 telefoane. Am reusit sa am iar 3 apeluri integral in limba germana  si in cea de a treia zi de la aplicare deja am fost la primul interviu.

Acum, nu stiu daca doamna cu care am avut eu interviul este formata pe recrutare sau pur si simplu asa ii este felul, dar a avut o rabdare fantastica cu mine, mi-a vorbit rar si clar, a schimbat cuvintele atunci cand nu intelegeam ceva, a asteptat sa imi gasesc eu cuvintele sa formulez o intrebare sau sa raspund la una.  Fiind asa zambitoare si draguta mi-a insuflat incredere si asta m-a ajutat sa construiesc propozitii corect.  Intr-un cuvant a  fost buna cu mine si asta a generat asa: reactie pozitiva din partea mea, mi-a insuflat incredere ca sunt capabila sa vorbesc in germana, m-a determinat sa am si alte conversatii in germana si mi-a facut ziua frumoasa. Doar pentru ca a fost buna si rabdatoare.

Dupa 5-10 minute de discutii libere mi-a cerut sa completam formularele de angajare.  Nici nu se pune problema daca eu imi doresc sau nu job-ul, daca imi convine mai mult sau mai putin  o conditie. Aici e vorba de un alt nivel. Eu stiam, de acasa, interviurile asa: aplici la un job daca iti place descrierea. Daca cv-ul iti este selectat esti sunat si se stabileste de comun acord o intalnire intre tine si posibilul viitor angajator. Dupa intalnire, daca esti considerat un candidat potrivit, ti se face o oferta in scris : conditii de lucru, program, salariu, bonusuri, etc. Tu poti accepta, refuza sau negocia.

Aici, la nivelul la care eu aplic acum, nu se intampla lucrurile asa. La nivelul acesta profesional, luna de proba cred ca este de fapt interviul. Si aici, ca si in Romania (cred totusi, ca in Romania sunt 3 luni de proba) exista aceasta luna de proba in care oricand poti renunta la job si in care angajatorul poate renunta oricand la tine. Dupa aceasta prima luna e nevoie de preaviz de 2 saptamani.

 

Azi am fost la firma de leasing si am semnat contractul. Cred ca v-am mai spus ca aici, in Austria, fiind un flux foarte mare de personal imigrant, firmele mari nu fac angajari directe decat in pozitii cheie. In rest, de tot ce inseamna recrutare se ocupa firme de leasing.  Intalnirea de azi nu a mai mers la fel de lin ca cealalta, desi si doamna de azi era binevoitoare, nu in aceeasi masura insa, binevoitoare, aici a fost vorba de multi termeni specifici, multe detalii administrative, multe detalii legate de contract. Ea a incercat sa imi explice fiecare aliniat din contract insa…engleza ei era…nu tocmai buna si a facut prezentarea in germana. Cred ca a fost primul contract pe care l-am semnat fara sa fiu sigura ca am inteles la ce ma inham. ☹  Eu cred ca in Romania, pe pozitia doamnei cu care eu am semnat azi contractul ar fi fost cu siguranta cineva care stia engleza cel putin la nivel conversational. Din punctul asta de vedere eu inca sunt uimita de austrieci. Adica…sunt convinsa ca sunt unii care refuza sa vorbeasca engleza, dar…cei mai multi pur si simplu nu o stiu. Enlgeza lor se limiteaza la ce au invatat la scoala. Ei nu aud filmele in limba engleza, ei nu se uita la seriale in engleza, ei nu ii stiu vocea lui Jamie Oliver pentru ca si pe acela il dubleaza…deci, ei probabil aud engleza pe la radio cand se difuzeaza cate o melodie in engleza.

Noi romanii am fost expusi la multe limbi straine : spaniola cu toate telenovelele cu care am crescut, Indiana de la Bolywood unii dintre noi, franceza cu Luis de Funes, rusa si bulgara, engleza…ce sa mai zic? Calin al meu vorbeste engleza zici ca a facut cativa ani de studiu.

Ii admir pe austrieci pentru patriotismul lor si mi se pare firesc sa le invat si sa le vorbesc limba atata timp cat am decis sa traiesc in tara lor insa, ma uimeste nivelul lor slab de limba engleza.

 

Maine e prima zi de munca. Sunt cateva aspecte esentiale care inca nu imi sunt clare insa merg maine cu o atitudine deschisa, merg zambitoare si cu un platou de prajituri negrese  in mana (facut de bunica, soacra mea, care e la noi in vacanta).

 

Ce pot sa va spun este ca locatia este departe, la 50 de minute de mers cu masina si ca incep la 6 dimineata. Asta insemna ….nu ca voi pleca la 5 de acasa si ca ma voi trezi la 4, asta inseamna ca Emma si Calin si vor trezi fara mine si ca sotul meu va trebui sa ii imbrace sa le dea micul dejun si sa ii duca la gradi fara mine, sa ii aduca de la gradi si sa le dea pranzul fara mine.  Si asta, este chiar o noutate mare la noi. Va trebui sa ne organizam foarte bine dpdv al hainelor, micului dejun, pranzului, gustarea pentru gradi… Dar, am incredere in ei ca se vor acomoda acestui nou program si ca ne vom bucura toti de dupa-amiezile libere.

Schimb un pic subiectul si va mai pun la curent cu ce am mai facut noi.

Calin a inceput fotbalul, merge doar 1 data pe saptamana dar ii place si atmosfera e frumoasa tare.

A venit bunica la noi, soacra mea, in concediu, a doua zi dupa venirea dansei au intrat din nou in vigoare restrictiile in privinta calatoriilor dinspre Romania si in zilele urmatoare i-a fost anulat si zborul de intoarcere si nu stim cand se va putea intoarce in tara.

Ne-am decis sa ne mutam la oras. Viata la sat e frumoasa si are multe avantaje insa nu este pentru noi. Ramanem aici sigur si iarna care urmeaza insa din primavara ne dorim sa incepem sa cautam oportunitati si sa exploram orase. Ne dorim sa fim mutati pana in toamna lui 2021 astfel incat Calin sa inceapa scoala direct in alta parte si sa aiba continuitate pentru macar primii 4 ani de scoala.

Oras vs Sat nu este o chestiune de dezbatere, fiecare in parte are avantaje si dezavantaje, pur si simplu pentru noi sunt mai multe avantaje la oras, sper sa gasim ce ne dorim!  Avem in vedere St Polten ca oras. Stiti ceva despre el? Locuieste cineva acolo si ne poate da cateva informatii?

 

Fiti buni unii cu altii! E gratis! E usor! E la indemana!

22 iulie 2020